Există un timp potrivit ...
Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme,
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă ... R.V.
Fiecare individ si fiecare familie, fără exceptii, asteaptă, in secret, de la noul an mai mult decât a realizat in anul trecut. Este o năzuintă firească, o regulă naturală a progresului general; probabil că este o tendintă pozitivă, spre mai bine, programată si inscrisă undeva adânc, in codurile genetice ale speciei umane, ale fiecărui individ in parte si transmisă ereditar, din generatie in generatie.
Credem cu putere că omul este o fiintă care nu poate functiona în afara dorintelor sale.Suspendarea acestora se poate face, din timp în timp, pentru relaxarea sistemului, pentru stabilitate emotională, pentru regăsire de sine si pentru savurarea (absolut necesară!) a propriilor victorii si împliniri.
Dar avem nevoie organică de dorinte, de doruri, pentru că vin la pachet cu speranta si cu motivatia, ne aduc cu ele scopuri si directie.
Evident, nu vorbim despre aceia dintre noi care aleg să se izoleze de lume si să se smulgă din vârtejul traiului comun, renuntând la forfota emotiilor umane.
Deocamdată, in tara noastră adoptivă, Canada, avem si destule motive concrete de optimism, iar oamenii au o bază destul de bună pe care să-si fundamenteze visurile personale.
Insistăm asupra acestui adevăr, mai ales când ne gândim la generatiile de sacrificiu din secolul trecut, generatii care au infruntat două teribile războaie mondiale, plus un război rece de o factură nemai [ntâlnită si o inrolare fortată a tării noastre de origine, România, in lagărul socialist, in a doua parte a secolului XX, pe deasupra.
Si incă un aspect care nu este deloc de negijat: Canada, desi este o tară cu multe nationalităti si cu multe culturi, care mai de care mai diferite sau chiar opuse, evident incompatibile [ntre ele, dovedeste, la proba practică a vietii de zi cu zi, o coeziune socială surprinzător de ridicată.
Sigur că ne dorim mai mult, fiecare are experienta lui personală, impliniri si dezamăgiri. Întotdeauna în viata omului va exista momentul unui nou început. Poate în noi, în viata noastră, poate în viata celor din jur.
Întotdeauna, insă, vine o altă vreme.
Câteodată tristă si melancolică, alteori frumoasă si senină, alteori maiestuoasă si plină de misticul luminii.
Crizele nu au durat niciodată o vesnicie.
Încercăm să învătăm din trecut, întelegem privind anii ce s-au dus, dar istoria se repetă si asta face parte din viata noastră. Am suferit cu totii, am fost cuprinsi de tristete, uneori am ajuns la disperare, alteori am fost dezarmati si ne-am simtit înfrânti.
Dar de fiecare dată au trecut clipele acelea.
Omenirea a trecut prin războaie, molime si crize, atentate cum au fost si cele recente de la Paris, dar, într-un fel sau altul, a renăscut din propria cenusă.
Pasărea Phoenix nu este decât un simbol al sperantei celor ce au trăit suferinta.
Un simbol al împlinirii celor care au reusit să treacă peste suferintă. Al celor care au experimentat, au trăit clipe de cumpănă. Al celor ce au înteles nevoia de iubire si linistea dată de dragoste.
Un simbol al celor care au emigrat si au incercat o altă lume si o altă mentalitate.
Convingerea generală este că există un timp potrivit pentru orice si pentru toate, există o oportunitate ce se cere respectată; de aceea folosim frecvent argumentatia "fiecare lucru la timpul lui", respectiv " toate la timpul lor ".
Lumea contemporană este marcată de alienare, de indiferenta fată de Celălalt si confruntată cu proliferarea fortelor malefice care cultivă ura fată de Celălalt.
Or, prin ură si pe ură - tot omul stie - nu se poate clădi nimic bun, nimic durabil.
Angajamentele de început de an se dovedesc si ele, cel mai adesea, biete dorinte pioase; este nevoie de un plus de ardoare si, mai ales, de o vointă care să dureze în timp pentru ca promisiunea făcută nouă însine, sau altora, să devină realitatea unui angajament asumat si respectat în fiecare zi.
|
Puiu Popescu 1/16/2015 |
Contact: |
|
|
