Gânditi-vă, români, la Eminescu !
Gânditi-vă, români, la Eminescu
Si fruntea la icoana lui plecati,
Bătrâni si tineri să-nchinăm omagiu,
Celui mai drag Luceafăr dintre frati.
Gânditi-vă, români, la Eminescu,
El e mereu cu noi…Etern va fi…
E diamantul poeziei noastre
Din alte vremi, din alte sihăstrii.
Stiu, este greu…Ne-ncearcă vremuri grele,
I-aşa departe timpul său de noi,
Dar poezia-i e mereu aproape…
Citindu-l cele vechi, s-or face noi.
Ninge-i, Părinte, liniste si pace
Celui ce-a fost mereu nelinistit,
Ce tara si-a iubit cu prisosintă
Si prin iubire s-a făcut iubit.
Ninge, Părinte, peste el cu inimi,
Ninge cu codrii si alei de tei,
Sărută ochii lacului albastru…
E Eminescu zeul intre zei.
Mi-e dor de el…Îl simt păşind prin Reghin,
În altă epocă, în alt decor,
Cu mantia de poezii pe umeri,
Cu părul mirosind a merisor.
Mi-e dor de el iar Reghinu-l aşteaptă…
Oraşu-i însetat de absolut,
Să vină Eminescu….Vom pricepe!
O vom lua din nou de la-nceput.
Spiritul său în veci de veci n-a piere,
E Eminescu sprijinul ceresc,
E universul său de poezie
Trăind în orice suflet românesc.
Oriunde-am fi, oriunde ne vom duce,
Pe plaiuri mioritice, târzii,
El, Demiurgul poeziei noastre,
Ne însoteste-n fiecare zi.
Să îl iubiţi, să-l recititi, prieteni,
Noi, fără el, am deveni un mit..
El e izvorul lacrimilor noastre,
Al începutului…Fără sfârsit…
|
