Recenzie a cărtii “Departe de tara cu dor” de Milena Munteanu
Oriunde s-ar duce, românul îsi poartă cu el, tara în suflet. El nu-si uită nicicând matricea spirituală, leagănul natal, dulcele grai al mamei, casa părintească, glasul neasemuit al dorului care-l strigă pe numele mic si-l cheamă Acasă. Nici stâlpul casei din pridvor care e reazemul lumii. Milena Munteanu a probat cu fiinta proprie aceste adevăruri si le-a trăit în mod acut. Orice “minune” a lumii are un corespondent românesc.
Ceea ce si-a propus în volumul de fată, însă, nu e o paralelă a lumii noastre cu lumea în care, de multi ani îsi trăieste existenta. Nu e nici măcar o întoarcere în timp la locurile nasterii si copilăriei. Este mai mult decât atât: e nevoia, dorinta de împărtăsire a preaplinului cu cei aidoma ei, îndepărtati dar atât de aproape. Cine nu stie să prefacă Departele în Aproape nu va putea să prindă rădăcini nicăierea.
Pentru Milena Munteanu, nici timpul, nici spatiul nu mai au semnificatia lor ancestrală. Ea le-a modelat astfel încât să-i aducă sub ochi, mirajul întoarcerii. E ca si când ar vorbi despre lumi paralele care, printr-un mister încă nedeslusit, se unesc într-un punct inefabil. Un punct de la care a pornit povestea ei pe care a purtat-o pretutindeni în lume si ne-o restituie azi, în forma amintirilor si a evocărilor de fată. Si oare nu totul în lume porneste de la un punct?
Invitatia pe care ne-o face să o însotim în peregrinările ei prin lume, ne onorează. Ne asează în mâini cu delicatete pasaportul de pelerin si ne face semn cu mâna să o urmăm. Cu toate simturile în alertă, autoarea descoperă frumusetile lumii în sine însăsi si ne îndeamnă să ne sondăm adâncurile pentru a descoperi acolo, bogătiile poate uitate, cu care ne-a înzestrat Dumnezeu si pe care avem obligatia să le punem în valoare, să le înmultim si, fireste, să le dăruim, la rândul nostru celor flămânzi de frumos si însetati de adevăruri esentiale. Conditia este să stii să cauti. Dar mai ales, să stii să primesti ceea ce ti se oferă.
Pe lângă cultură, traditie, diversitate geografică, autoarea ne pune la dispozitie în acest inedit jurnal de călătorie, bogătia spirituală care nu se cumpără si nu se vinde cu nici o monedă. De la notatia jurnalistică la însemnările de călătorie, dezvoltând unele aspecte care tin de cultură, de stiintă, de limba literară bine strunită, autoarea coagulează în jurul unei idei, structuri narative actuale, cu un stil propriu, usor accesibil pentru orice categorie de vârstă si alte considerente…
Ochi special de văzut, urechi speciale de auzit, simturi treze pentru a prinde din zbor aspectele cele mai reprezentative, cele mai inedite si a le contopi cu trăirile proprii. Laboratorul creativ al Milenei Munteanu ascunde un tezaur de spiritualitate, cu valori de semnificatie universală.
Fire poetică, sensibilă, păstrându-si candoarea si gingăsia cu care a înzestrat-o bunul Dumnezeu, autoarea este totusi un spirit lucid care priveste atent realitătile din jur si doreste să schimbe tot ce e nepotrivit cu calitatea si demnitatea de om, aspecte care frânează cumva dezvoltarea firească a societătii. Fără să critice, cu o îngăduintă pe care doar oamenii întelepti o dobândesc, ea caută solutii pentru iesirea dintr-o situatie care ar afecta viata socială a semenilor săi. Milena Munteanu e de părere că o persoană, “oriunde ar fi umblat, tot în realitatea de lângă casă era ancorată, căci toate se învârt în jurul stâlpului grădinii sau al casei tale”. Ea mărturiseste: “Am gândit răspunsuri la aceleasi întrebări din unghiuri diferite, influentată de perspectiva locului de unde am privit. Si am încercat să înteleg...” Autoarea nu ascunde că principalul scop a fost “reflectarea în oglinzi de lumi străine”, a sa si a celorlalti, dar mai ales, a veacului în care trăim, atât de tulbure si confuz. Si că procesul de limpezire e imperios necesar si benefic pentru oricine.
Prin acest jurnal de călătorie, Milena Munteanu a devenit o memorie vie, nu numai pentru familia sa, dar pentru toti ceilalti români care trăiesc departe de patria lor, “Departe de tara cu dor” si ascultă sunetul blând si duios, ca de doină, a dorului care zboară mai iute decât gândul spre albia neprihănirii numită Acasă. Dar si o desteptare, o constientizare a celor rămasi acasă, pentru a-si pretui tara în orice împrejurare pentru că nimic nu e mai de pret decât aceste trei repere fundamentale: patria, limba strămosească si mama.
Felicitări autoarei că nu si-a uitat tara si limba strămosească si că a imortalizat clipa în pagini neasemuite, pentru toti semenii ei, oriunde s-ar afla pe acest pământ lung si lat, atât de lung si de lat încât de multe ori nu i se mai întrezăresc marginile.
Cartea “Departe de tara cu dor” a apărut în decembrie 2014 la Editura Napoca Nova.
Ea va fi lansată la Toronto, în 15 ianuarie 2015, la intalnirea grupului de la Observatorul.
|
Cezarina Adamescu 1/5/2015 |
Contact: |
|
|
