De vorbă cu Romică Laz
Pe domnul Romică Laz îl cunosc de multi ani, prin reportajele mele din mijlocul comunitătii române din Melbourne, însă nu am stiut până acum câteva zile, când am aflat printr-un telefon primit si o invitatie că domnia sa este si un artist foarte pasionat si dăruit. El s-a născut în comuna Valea-Stanciului, judetul Dolj, iar în 1953 s-a mutat în orasul Resita, judetul Caras-Severin, unde a locuit până în 1993, când se decide să părăsească România. Asa că, bucuros, ca de obicei să prezint comunitătii noastre cât mai multi oameni si faptele lor merituoase, m-am hotărât să-l intervievez si să-l rog să dezvăluie si alte informatii despre viata, munca si pasiunile sale. E un om foarte modest si foarte cumpătat la vorbă, asa cum spunea nu demult un moldovean despre Dan Puric: “Iată cât de multe poate spune un om fără să vorbească“.
Ben Todică: De ce ati plecat din tară?
Romică Laz: Reuniunea mea cu fratii mei aici, în Australia.
B.T.: Care a fost obstacolul cel mare pe care l-ati înfruntat ca emigrant, la început si după aceea? Ce a fost cel mai greu?
R.L.: Nu au existat obstacole. Aici trebuie să vrei si totul este posibil. Obstacole? Poate lupta cu prostii fuduli.
B.T.: Ce simtiti pentru România, acum si de-a lungul anilor?
R.L . : Fizic sunt aici, dar gândul si sufletul au rămas acolo. Fiind aici cu toată familia sunt propriul meu prizonier liber.
B.T.: Ce faceti sau ati făcut pentru România (în România si-n străinătate), pentru schimbarea imaginii)?
R.L. : Am muncit în uzină ca muncitor. Sunt bobinator de profesie. Acum doresc să mă implic în miscarea artistică.
B.T.: După atâtia ani de muncă prin fabricile australiene v-ati gândit să iesiti în lume cu lucrările pe care le plămăditi în timpul liber. De ce acum?
R.L.: Ca orice muritor de rând doresc să las un semn al trecerii mele, parte din acest neam. Înteleg si doresc să rămân national, dar nu izolat ca într-o insulă, departe de prima mea mireasă “Patria” de care trăiesc legat prin nastere, traditie si toate valorile ei.
B.T.: Cine v-a inspirat?
R.L.: Foarte pe scurt – cioplitorul de cioate si cioturi s-a născut odată cu mine.
B.T.: Si ce planuri aveti cu acest dar?
R.L.: Propun – Proiect să realizez în localitatea Melton din Victoria, Australia un cimitir vesel intitulat “Săpânta 2”.
B.T.: Incredibil! Păi asta cere o schimbare la multe nivele nu doar artistic, dar si traditional. Nu e usor să schimbi un obicei. În cât timp credeti că o veti face?
R.L.: Povestea acestui drum este un proces în timp. A început mai de mult si mai durează, cât? Nu stiu.
B.T.: Când ati realizat că sunteti atras de această formă de exprimare - sculptura, arta? Cum ati ajuns la măiestria de azi?
R.L.: Pasiunea mea artistică începe de la vârsta de 7-8 ani, atunci când încep a colectiona pietre colorate si de diferite forme. De pe dealuri, colectionam cioate si buturugi care parcă semănau cu ceva. Treptat descopăr lutul si în joaca mea reusesc să-i dau suflare. Ghipsul rămas pe un perete de casă mă inspiră cu formele lui ca un desen si apoi ca cioplirea desenului să ia forme vii l-am sculptat cu un cui mare si cu un cutit pe care apoi l-am colorat cu carbine si cretă colorată. Văzându-mă un tâmplar cât de pasionat sunt îmi face cadou câteva dălti si mă învată să cioplesc. Descopăr o carte în bibliotecă intitulată “Dălti si Pensule” scrisă de sculptorul Oskar Han. Mă înscriu apoi la un curs de pictură la Casa de Cultură si mai târziu descopăr marmura, o altă magie.
Îmi fac ucenicia la un pietrar din orasul Bocsa, apoi mă înscriu la Scoala de Artă Populară, pe care după trei ani o termin cu nota 10.
Particip cu lucrări pictate în ulei pe pânză si cartoane la Saloane de toamnă si Saloane de grup. Sub egida Scolii de Artă Populară particip la un Salon, la Constanta, unde lucrarea mea intitulată ”Dincolo de drumul mare” este laureată. Au fost expuse 118 lucrări din care au fost premiate 16.
Devin apoi ucenic pe schelă la Catedrala din Resita. Descopăr Fresca si devin Membru Clubului Artistilor Plastici.
B.T.: Văd într-adevăr o gamă largă si complexă de lucrări în casa dumneavoastră. Această femeie, deosebit de frumoasă, parcă e vie, poartă costum national si are în mână o paine, parcă vine să mă întâmpine.
R.L.: Lucrarea “Darul Pământului” cuprinde mai multe reflectii asupra existentei si a legăturii dintre natură si om. De la bobul de grâu până la pâinea pe masă este un drum lung. Pâinea are si o interpretare teologică, este un obicei strămosesc, pâine plus sare este egal cu Rodul Pământului. Iia, ambasador al creatiei populare “Catrinta”, creatie artistică populară sinceră, plină de poveste.
B.T.: Mai văd aici o fată de bărbat atasată de un trup de femeie?
R.L.: Lucrarea “Contemplatie” – Meditatie. Este portretul bărbatului la o vârstă a împlinirilor, linistit, cumpătat, gânditor. Gândeste si priveste prin elementele ce-l compun, e un întreg. Echilibrul celor două jumătăti creează monolitul celulei “Familia”. Compatibile fiind elementele, creează cele mai splendide lucrări de sculptură “Urmasii”, în cazul meu două fete si un fecior cioplite în lemnul australian Gumtree.
B.T.: În Australia la câte expozitii ati participat?
R.L.: Până în prezent nu am participat la nicio expozitie sau concurs.
B.T.: Dacă ati avea vânzări si succes, dacă ati avea multi bani, cum ati ajuta România?
R.L.: Banii aduc bunăstare, nu si sănătate mentală. As investi în formarea si recuperarea tinerilor studiosi din afara tării. Eu cred în ei! La vorbă scumpi si cumpătati! La fapte foarte calculati! Să scoată tara la liman!
B.T.: Neavând multi bani ce faceti pentru România?
R.L.: Să fii român bun nu ai nevoie de bani. Cu orice ocazie vorbesc de tara mea cu multă căldură.
B.T.: Credeti că românul emigrant după ’89 simte diferit pentru România?
R.L.: Valuri de români au ajuns în Australia după revolutie, însă simtirile noastre sunt diferite. Noi am venit pentru salvare, ei au venit ca să se aibă.
B.T.: Despre atitudinea pentru limbă?
R.L.: Nu orice gură care rosteste această limbă este român. Fără dragoste de limba si respect pentru traditii nu poate fi nimeni român.
B.T.:Vă multumesc si vă doresc numai bine, iar anul 2015 să vă îndeplinească visul, să fiti cunoscut la adevărata valoare artistică si să ajungeti vestit!
R.L. : Cu respect si stimă al dumneavoastră, Domnule Ben Todică! Eu sunt doar un sclav al gândurilor mele. Nu eu trebuie să fiu ceva, creatia mea, DA.
B.T.: Sărbători Fericite !
R.L.: La Multi Ani !
Nota Intervievatorului : Interviurile mele au la baza un set de intrebari propuse de Prof. Dr. Ileana Costea.
Pentru Observatorul/ 2 ian 2015
Melbourne
|
Ben Todica 1/2/2015 |
Contact: |
|
|
