Poezii din cartea " Balade pentru buni si răi " ( apărută in 2015 )
Balade pentru buni si răi
Motto:
Hotarul îngust dintre iubire si ură
trebuie neîncetat apărat
atât cu armele compasiunii
fată de oprimati,
cât si cu cele ale revoltei curajoase
împotriva oprimatorilor.
Prefată
A noastră limbă preacurată
De suntem respectati în lume
ca vrednic si distinct popor,
străbunei limbi să-i multumim
că ne-a hrănit cu al său dor.
Un dor întins cât tara toată
si mai departe mesager,
oriunde-n lume românismul
e dres cu sare si piper.
Doar graiul nostru românesc
- un grai de ceruri dăruit –
putea prin arta-nvesnicirii
să facă d’or-ul aurit.
Si nu doar el. Atâtea vorbe
de-ntelepciune-ngreunate,
în alte limbi nu-si află sotii
si-atunci rămân nemăritate.
Asa, de pildă, „Bună ziua” -
salutul arhifolosit;
„Bună să-ti fie-a ta inimă”,
la noi răspunsu-a fost proptit
în coasta negrului mileniu
când am tăcut cu-nversunare,
ca spiritul activ din obste
să-si împlineasc-a lui lucrare.
Cum limba-i vie si-nsetată,
fireste că-ntr-un veac de veacuri
nu poate fi mereu aceeasi,
ci musai este fecundată,
de alte limbi si alte graiuri
cu care-i soră sau vecină;
franceza-n ginta noastră este
sora de frunte-ntru latină.
(Procesul azi se-nvederează
prin siluiri îngrozitoare –
ba tigănisme din manele,
ba anglicisme sfidătoare.)
Nu de grefări după ureche
în limba noastră-i trebuintă,
cu-al ei belsug de sinonime
spre-o lesnicioasă folosintă,
ci de-un respect necontentit
prin studiu plin de pasiune,
ca în gândire si vorbire
să nu dăm cinstea pe rusine.
Căci un român ce nu-si iubeste
sau îsi poceste limba lui,
ridicol e si cam degeaba
umbră-a făcut pământului.
Profetul
(Balada timpului din urmă)
Prolog
„Un prooroc nu este dispretuit decât în patria Lui,
între rudele Lui si în casa Lui.” (Marcu 6/4)
În tineretea-mi fără pată
când spiritului rob eram,
s-ajung profet în tara mea
eu visu-n gând nu-l rumegam.
(N-o faci când esti convins că lumea
ti se asterne la picioare –
aveam pe-atunci mii de proiecte
pentru a Terrei transformare...)
Dar timpul zelul mi-a tocit
si m-am convins de-un adevăr:
În jurul nostru tot se miscă
si-absoarbe sensul în răspăr!
Căci nevăzutul si văzutul
- un fluviu cosmic necuprins –
nu-si stiu nici vârsta, nici sfârsitul
în goana pe-al eternului întins.
Nu stim ce suntem si ce-om fi
- nevrând să stim de Cel ce este –
si omenirea se grăbeste
spre-al mortii univers de-aci...
Apoi, când anii se-nmultiră
si renuntările la fel,
întelepciunea mi-a servit
să-l osebesc pe vrednic de misel.
Si nu-i usor în aste vremuri
doldora de ticălosie,
pe oi de capre să separi
în Noul Testament cum scrie!
Democratia – bat-o vina! –
atunci când e originală,
la tanc pe hoti îi face stabi
cu diplome si fără scoală,
ca să sustină un regim
cum n-a făcut Fanaru-n veac –
atâta de corupt, încât
chiar si trădarea-i doar un fleac.
Cu toate astea-i axiomă
că după ploaie vine soare
si că un rău oricât de mare
ajunge-n timp lipsit de noimă.
Istoria le-a făcut vânt
la toti tiranii câti au fost,
ca jertfa viului Mesia
să fie-al omului prim rost.
Cu-atât mai mult pentru români
si tara lor ca o Grădină
de Maica Domnului vegheată –
prin tot ce iese la lumină,
ea merită să redevină
la starea ei de altădată.
.......................................
Postfată
Divine înlesniri
„Năstrusnică fiintă-i omul!”,
Atotputernicu-Si spunea
după al lumii control fulger
ce armonia-mprospăta.
„L-am înzestrat cu cugetare
ca să-i rodesc vremelnicia –
el îsi afirmă miselia
negându-Mă cu-nversunare...”
- Tu, Petre, zise-odată Domnul
către preabunul bătrânel,
cunosti Pământul cel mai bine
si viul strâns la piept de el.
Căci nu degeaba tot acusi
cu pământenii stai la sfat
si-apoi mă rogi să peticesc
destinul lor întemnitat
în jignitoarea întâmplare
din a Edenului grădină.
As vrea, de-aceea, despre om
s-aud părerea ta deplină,
ca să schimbăm ce-i de schimbat
în toată speta omenească,
iar nu să tot surubărim
unde-am decis stare firească.
Nu ti se pare că-i firesc
ca omu-n drepturi decăzut
după păcatul săvârsit
cu suferinta să-l unesc,
dar să-i dau sansa ca prin luptă
cu eul lui înfumurat
să redevină nepătat
într-o viată nesfârsită?
Răspunse tulburat bătrânul
la preailustra provocare:
- Nevrednic sunt, iubit Părinte,
să Te privesc cu adorare!
Crezi drept aceea că-i cuminte
din orbi să-si facă soimul călăuze,
când judecata mi-i mult prea mioapă
să-Ti preamăresc lucrarea muză pentru muze?!
Părerea mea nescrisă-n gând
deja o stii,
pentru că numai Tu
cunosti ce timpul n-a schitat
si-n cuget nu-i încă-ntrupat.
Da,
mult mi-as dori ca suferinta
să fie mai din scurt tinută
si-n alt chip distribuită,
încât oricare
necuvântătoare
- copil de tâtă, pasăre sau fiară –
de ea să nu se sinchisească
(fiind ei netovarăsi cu păcatul)
chiar moartea de-ar trudi la coasă.
Nu-i cuseră nici prăvălirea
perfidei avalanse de necazuri
taman pe capul celui oropsit,
când lumea-i plină de boghete tinte
unde si rău si bine-atâta s-au tocit,
c-o nouă încercare
divertisment doar pare
pentru fetizii lotusi răstigniti
pe balta spleen-ului cu izuri de morminte.
Cunosc popoare strânse-n chingi
(românii-s fruntea între ele)
de-acele hoarde de haini,
ce geografia violează
si din istorii fac o varză
cu rangul lor de-arhimisele.
Pentru acestia-i de dorit
o necesară îndreptare
prin limbă, port, statornicie
si prin credinta neclintită
c-au fost si sigur o să fie.
*
Asa se face că românii
au fost plasati sub scut divin,
ca Domnul să-i îndestuleze
cu dărnicia Lui din plin.
Iar El le-a dat o tară bună
si mirosind a pâine caldă
din holdele cu mult mai tari
decât deodată turci si muscali.
Căci ea-i câmpii, munti, văi si ape,
bisericute-n lemn cioplit,
e fata-n ie ce zâmbeste
si-i doru-n doine cetluit.
Le-a dat apoi limba zemoasă
(alternativa la nectar),
mult gratioasa catedrală
cu turla-n ceruri împlântată,
la a cărei înăltare
atâtia mesteri mari,
calfe si zidari
spetitu-s-au pe rupte
împinsi din spate de legende,
de-ambitii voievodale
si trebuinte milenare,
asa c-al limbii patriarh
poeticeasca rugă să-si rostească
în noul grai universal...
Dar nu le-a dat minte destulă
să folosească ce-au primit,
fapt pentru care trag din greu
la jugul paradoxului
dintre Apus si Răsărit.
|
George Petrovai 1/2/2015 |
Contact: |
|
|
