Un gând pentru Canada si România de Anul Nou
Sfârsitul unui an si apropierea celui ce urmează, aduce în firescul rosturilor noastre o aruncătură a privirii ca o concluzie asupra celor ce ne-am dorit si ce am reusit sau nu să împlinim, ca apoi să extragem esente de viată pe care să construim acel podium necesar urcusului zilelor ce vor urma. Fie individual, fie în familie, grupări mai mici sau mai mari, cât o tară, un continent sau o întreagă omenire, cu totii cernem prin sita timpului întâmplările ultimului an. Ceea ce rămane pe fundul sitei le adunăm ca pe boabele de mărgăritar, mărturii ale unor împliniri, atâtea câte au fost.
Astăzi, fiica mea mi-a prezentat astfel de boabe de mărgăritar, câteva imagini însotite de succinte comentarii culese dintr-o publicatie electronică apărută în Canada si pe care nepoata mea le-a afisat pe Facebook cu comentariul "Sunt manadră că apartin unei astfel de tări, asa cum e Canada". Aceste imagini însumau câteva secvente concentrate de spiritualitate canadiană, despre ceea ce este specific canadienilor, pe care si-l doresc să dureze. Este zestrea de suflet a oamenilor obisnuiti care n-au iesit în evidentă prin nimic măret.
Am plecat dintr-o tară în care spiritul balcanic amestecat cu cel latin a creat oameni cu temperament dinamic, tumultuos, pasional, vorbind si gesticulând mult, cu o gamă mai largă a trăirilor interioare pe tărâmul cărora se fac schimbări mai rapide, si am ajuns într-o altă tară în care am deschis larg ochii pentru a privi din alt unghi de vedere valori ale altor conceptii de viată. Aceste motive de mândrie pentru canadieni ne-au amintit pe deplin acest lucru. Nu poti trece usor cu vederea, îti trebuie un popas să întelegi bine pe ce pun pret canadienii.
Una din povesti (sau exemple de fapte) făcute de canadieni în 2014 cu care ne mîndrim era despre o moscheie unde cineva a murdarit peretii cu grafitti, inclusiv scris "Arabii să meargă acasa". Un grup de canadieni au venit să-i ajute la curătenie si când au terminat au pus ei cu un afis pe care era scris "Aici sunteti acasă". Spiritul de tolerantă al populatiei canadiene este aici atît de grăitor, încât comentarea lui ar face să se dilueze esenta.
O altă imagine care m-a făcut să simt că emotia mă ridică din scaun se datoretză unei întâmplări, pe cât de simplă, pe atât de semnificativă. Pe un stadion din Canada, înaintea începerii unui meci de hokey între o echipă americană si una canadiană, în timp ce o solistă câta imnul Americii, s-a defectat microfonul. Spontan, miile de spectatori canadieni au îceput să cânte la unison continuând imul american tinând mâna în dreptul inimii, asa cum fac americanii.
Un astfel de glas comun s-a auzit într-un autobuz în care voia să urce un ins cu o plancardă pe care era scris: "Arabii sunt teroristi". Oamenii au protestat spunandu-i: "Nu toti arabii sunt teroristi. Tu trebuie să renunti la pancardă sau să nu urci".
Două din povestiri erau în jurul a niste însemnări care m-au pus pe gânduri.
Una era o scrisoare semnată de o tînără care aducea multumiri sefei sale de la un fast food restaurant Dairy Queen. Tocmai ajunsese doctorită si se simtea îndatorată pentru grija pe care sefa ei i-a purtat-o (tînăra dădea detalii) când a lucrat acolo în timpul liceului (cum fac aici copiii) si chair în primii ani de universitate. E o recunostintă care înnobilează pe cel în sufletul căruia poate înflori.
Celălalt bilet apartinea unui senior aflat singur la restaurant. La o masa alături de el se aflau doi tineri care aveau fericirea înscrisă pe fată si în priviri. După plecarea lui, tinerii au putut citi cîteva cuvinte scrise în grabă pe un servetel: "În seara asta am iesit singur la restaurant. Cu o săptămînă înainte am condus pe ultimul drum pe sotia mea cu care am împărtăsit viata timp de 43 de ani. Văzându-vă pe voi, mi-am amintit de tinertea noastră. Stiu că sotia mea ar fi mândră de mine ca v-am plătit masa." De bună seamă că cei doi tineri nu vor uita curând asa un gest si sunt convinsă că vor încerca si ei la rândul lor să facă lumea mai bună.
Aspectul cel mai important este acela că asemenea gesturi apartin cetăteanului obisnuit, întâlnit pretutindeni si astfel de fapte, în aparentă neînsemnate, ar putea umple volume intregi. Fapte mici îsi au marea lor însemnatate, din ele se împlinesc faptele mari asa cum mările si oceanele lumii sunt alcătuite din mici picături de apă.
Meditînd la aceste aspecte, nu poti pune stavilă gândului să nu zboare si la fratii nostri români. Stim cu totii că si în România sunt multi oameni de această valoare pe care o admirăm la canadieni, dar stau în umbră.
Cu prilejul Anului Nou, dorim Canadei să prospere, să păstreze si să-si înflorească aceste valori, iar Romaniei să îsi poată pune în valoare oamenii si faptele frumoase si Dumnezeu să ne înzestreze cu puterea de a înlocui relele asa cum se întrezăreste acum ca o rază de lumină si de sperantă.
LA MULTI ANI CANADA!
LA MULTI ANI ROMANIA !
NB
Articolul care are multe alte fapte minunate făcute de canadieni în 2014, poate fi citit la adresa urmatoare:
http://www.buzzfeed.com/tanyachen/canadians-being-eh-plus-people-in-2014
|
Elena Buică 12/29/2014 |
Contact: |
|
|
