Se reîntorc tăranii dar nu pentru si nu la sensuri.
Globalizarea i-a pus pe oameni pe drumuri, în căutarea unui loc de muncă, a unui trai mai bun, în cunoasterea spectacolului lumii, în căutarea aventurii etc. Iau contact cu alte culturi, asimilează superficial unele sensuri prelucrate comercial ale acestora, depărtându-se de si uitând sensurile profunde ale culturii tării de origine.
Industrializarea capitalistă ca si cea socialistă, agricultura capitalistă ca si cea socialistă, vreme de aproape două secole , au distrus aproape complet satele în vestul Europei si partial în estul Europei. Cultura satelor, tezaurizată în obiceiuri, în traditii, în cântece, în obiecte, veche de milenii, o mai găsim în muzee si în sate, dacă acestea mai există. În România încă există.
În emisiunile sale de pe TVR2, Grigore Lese, ne adună de pe drumuri, oriunde ne-am afla punându-ne pe drumul său, “ Drumul lui Lese” care duce la sensurile profunde ale vietii , asa cum sunt ele încifrate în cultura satului, la redescoperirea si reevaluarea indentitătii noastre ca oameni trăitori pe aceste meleaguri.
„Veselie, nu divertisment. Muzică tărănească, nu muzică populară. Oameni adevărati, nu oameni de carton”„Să dăm mâna cu oameni care si-au aflat drumul, dar si cu cei care si-l caută. Pe drum întâlnesti tot felul de oameni, dar câte unul îti poate schimba viata”, spune Grigore Lese.
De la o vreme, urmasii tăranilor se (re)întorc la sate cu gândul de a pune pe picioare o afacere agricolă , o microfermă. Nu, nu este vorba de revigorarea asa-zisei agriculturi de subzistentă, în care mai întâi sunt asigurate cele necesare traiului familiei si mai apoi surplusul este vândut la piată, la târg. Tăranul “ subzistent” nu este mânat de piată, de principiile si de regulile acesteia. De aceea produsele gospodăriei tărănesti sunt naturale, bio, organice. Filozofia de viată este ordonată de ambianta geografică a satului, de credintă, de traditii, de reguli morale sătesti etc. Ciclul anotimpurilor îi oferă tăranului “ subzistent” răgazul necesar pentru a ciopli filozofia sa în lemn, a o tese în covoare si scoarte, a o cânta, a o recita, a o juca la hore, la nunti, a o plânge, a se veseli de ea, repetând, redescoperind si îmbogătind continuu sensurile.
Microferma lucrează pentru piată, chiar 100% pentru aceasta, cele necesare traiului fiind cumpărate adesea de la raft, sortate, preambalate, prelucrate etc. Mentalitatea de piată nu lasă loc si nici timp pentru traditii, pentru credintă, pentru creatie tărănească, si nici pentru morala sătească. Este adevărat că se consuma produsele creatiei tărănesti dar prelucrate, ambalate, etnocizate, usor si rapid … digerabile. Nu este timp de filozofare, de poezie, de rumegare asupra sensurilor vietii. Piata presează permanent. Eficientă si profit maxim! De aceea produsele microfermei nu mai nici gust, nici culoare, nici miros, chiar dacă sunt oferite drept naturale, bio, organice.
Încă mai există tărani “ subzistenti” dar sunt arăti cu degetul. Uniunea Europeană, prin robul său credincios, guvernul României, a venit cu o sopârlită: sprijină agricultura de subzistentă cu sume modice dar cu conditia să producă pentru piată. Si dacă i-a intrat tăranului piata în cap, adio cultură tărănească! Despre produse nu mai vorbim…
Dictatura pietii goleste sufletele tăranilor “subzistenti” ( si nu numai ale lor) si de credintă, si de traditii, si de creatii tărănesti, si de morală sănătoasă, si le umple cu diverstisment, cu muzică populară fardată, cu artizanat kitsch. Intră si ei în rândul oamenilor civilizati, de carton.
Autenticitatea creatiei tărănesti mai este păstrată de sătenii de generatia a treia, pe care Grigore Lese îi aduce în studiourile televiziunii. Când vor fi trecut acestia la cele vesnice, tăranii fermieri lucrători pentru piată, vor merge să vadă autenticitatea mosilor si strămosilor lor “ subzistenti” la muzeu.
|
A consemnat: Nicusor Gliga 12/23/2014 |
Contact: |
|
|
