Cronica politicǎ : Mediul este mesajul
De la “Galaxia Gutenberg” la “Generatia Facebook” – retelele media continuă să gestioneze un potential semnificativ de schimbare. Alegerile din România reflectă roadele efortului de a muta centrul de greutate al discutiei politice din fata ecranului TV în fata celui de PC.
Victoria lui Klaus Iohannis în alegerile prezidentiale din România continuă să inspire discutii pasionate în tară si în diaspora. Pentru unii, victoria electorală a lui Iohanis capătă nuante aproape mistice, chiar cu parfum de miracol. Pentru altii, acest succes este doar o consecintă firească a rolului activ jucat de utilizatorul de tip “Facebook”.
O analiză atentă sutine ideea unui loc special jucat de mediile on-line. Chiar noul presedinte îi anunta cu bucurie pe români în 16 noiembrie: "Ati scris istorie! Pentru prima dată, online-ul a făcut diferenta" (n.r. – din discursul rostit de Klaus Iohannnis si postat pe Facebook în noaptea de după victorie). Mesajul sau făcea o evidentă trimitere la importanta extinderii agorei politice în lumea virtuală. Oponentul lui Iohannis, Victor Ponta, conducea după primul tur cu zece procente avans. Prin urmare, PSD-ul încă încerca să îsi revină din socul înfrângerii în conditiile în care, pentru acest partid, victoria în alegeri era o miză sigură. Deputatul PSD Sebastian Ghită – patronul televiziunii România TV - consideră ironic că rezultatul este o victorie a “Partidului Facebook” si “Partidul Diaspora”. Dincolo de sarcasmul mesajului politic sau de abordări destul de simplificatoare, merită remarcat comportamentul retelelor sociale care au preluat rapid si destul de eficient mesajul electoral propus de Iohannis si echipa sa. Avantajul retelelor sociale constă în proximitatea temporală care generează rapid una de tip spatial: mitinguri si adunări ad-hoc, proteste de stradă care pot izbucni în locuri diferite, la mari distante geografice, capacitatea de mobilizare fără precedent si, mai ales, posibilitatea de a genera coeziune.
Episodul electoral din România nu este însă unul izolat. “Facebook” si “Twitter” au jucat un rol decisiv în victoria presedintelui american Obama în cursa pentru cel de-al doilea mandat. De asemenea, retelele de telefonie mobilă si mediile on-line au fost utilizate în zone cu democratie de tip "second-hand"; de pildă, primele miscări de stradă în Tunisia si Egipt în eforturile publice de democratizare din cadrul “primăverii Arabe” au fost puternic promovate si sustinute prin retelele sociale. Mai mult, guvernele autoritare caută să detină monopol si control asupra acestor medii datorită importantei lor deosebite. Este stiut, de pildă, că Iranul continuă o politică agresivă de urmărire si pedepsire a celor care folosesc forumurile on-line pentru activism sau doar pentru a promova idei mai liberale. Foarte interesant este si cazul Chinei, care nu îngăduie cetătenilor accesul la www decât prin propriile lor metode de filtrare; de pildă, chinezii nu pot folosi gmail, hotmail ori alte mari companii de email, ci folosesc emailul de tip “qq”- o găselnită autohtonă controlatǎ de guvern. Exemplele pot continua si ele întăresc ideea puterii mesajului, în spetă a celui din spatiul virtual.
Ideea că “mediul este mesajul” continuă să fie una validă. Când Marshall McLuhan lansa această idee în 1962*, el avea în vedere o abordare nouă a rolului jucat de mesajul scris /tipărit si profesa conceptul de “Om de Gutenberg”. Simplu, McLuhan spunea atunci că tehologiile de comunicare mass-media nu sunt numai metode, dar că ele au puterea să reinventeze omul. Prin urmare, mediul devine mesajul în functie de puterea de persuasiune a mediului. Mai mult, tot el lansa conceptul de “sat global” – lumea care urma să fie unificată global de puterea metodelor de comunicare. Astăzi, lumea virtuală este o parte vitală a “satului global” care, iată, poate genera schimbare. Comunicarea electronică continuă de fapt procesul descris de McLuhan.
Indiferent cum percepem retelele sociale, ele au un rol covârsitor în viata cetătenilor si potentialul de schimbare este un capital. În acest fel, fenomenul petrecut în România este în mare măsură un produs al mediului virtual. Mediul este mesajul. Cine are mesajul are puterea.
*McLuhan, Marshall (1962) Galaxia Gutenberg, University of Toronto Press
|
Luiza Mureseanu 12/23/2014 |
Contact: |
|
|
