Nasterea Domnului, bucuria cerului si a pamantului
Craciunul este sarbatoare bucuriei, cand noi, drumetii prin viata, poposim un moment sa scrutam zarile sperantei spulberand incrancenarile, alungand tristetele, aprinzand in suflet nadejdea, intrupandu-ne sub rugul sfant al luminii ceresti.
Este sarbatoarea unei minuni, este bucuria cerului si a pamantului, bucuria credinciosilor, pentru ca se implineste o promisiune veche facuta de Dumnezeu oamenilor, ca-l va trimite pe pamant pe Mesia sa mantuiasca lumea.
De-a lungul secolelor, Craciunul a devenit o sarbatoare a familiei, marcatã de obiceiuri precum colindele, impodobitul bradului si darurile Mosului, mult asteptate de copiii din intreaga lume. Ei bine, din sacul burdusit cu bunatati al Mosului fiecare iti doreste ceva. Cei mici isi doresc jucarii si dulciuri, cei mari isi doresc mult mai multe. Cred insa ca cele mai de pret daruri ale oamenilor sunt: sanatatea, pe care ar trebui Mos Craciun, sa o pretuim atunci cand o avem, iertarea, generozitatea, modestia si bunul simt “ingrediente” intalnite atat de rar in zilele noastre.
Bucuria exprimatã prin colindele care se canta de Craciun si inainte de sarbatoare spun in diverse forme cantate acelasi lucru ca Dumnezeu vine printre oameni ca sa faca lumea mai buna. E ceva magic in colinde... Poate sa va para ciudat, dar eu am impresia ca atunci cand colinzi, canta si ingerii cu tine. Poti sa nu ai voce deloc, si totusi, colindul suna bine, pentru ca se deschide cerul si ingerii te acompaniaza. Simteam acest lucru si in copilarie, si cel mai dor mi-e de starea aceasta. Poate ca ar trebui sa merg si eu la colindat anul acesta, din nou, ca pe vremuri….. Imi amintesc, din experienta copilariei mele, cum Sarbatoarea Craciunului inaripa sufletele copiilor, acei micuti colindatori, acei mesageri zburatori, cu glasul si privirea lor angelica ce aprind pe vatra firii umane, jarul de iubire, de pace si bunavoire. Muntii si vaile, tresaltau de bucurie in sunetul colindelor, ce strabateau timpul prin fereastra Noptii Sfinte, cu vestea cea mare a intrarii Domnului in lume. Si atunci ca si acum, la praznicul Nasterii Domnului, micutii colindatori ne invata cum sa ne jucam cu gandurile bune, cum sa cantam in inima celuilalt, legandu-ne cu iubire si bunavoire rupturile sufletului.
Si apoi … bradul ce este considerat un arbore sfant, pentru ca varful sau se indreapta spre inaltul cerului, iar ramurile sale ramin permanent verzi, aminteste de viata vesnica si a devenit nelipsit de la sarbatoarea Craciunului. Dintr-un colt al pietii alegem unul dintre fartatii sai veniti de la munte sa stea in casa noastra “unde-i cald si bine”. In timp ce-l impodobim cu beculete, cu beteala, cu globulete, cu o stea ce este de obicei infipta in varful bradului, simbolizand ospitalitatea pentru ingeri, sau steaua de la Betleem aparuta la nasterea lui Isus, cu mic, cu mare, fredonam usor cu dragoste:
“O, brad frumos, o, brad frumos,
Verdeaþa ta îmi place;
Oricând o vãd sunt bucuros
ªi vesel ea mã face,
O, brad frumos al lui Cristos
Cu cetina tot verde”
Practic, bradul a devenit centrul sarbatorilor, datorita simbolurilor care i se asociaza: iubire (pentru ca este impodobit de intreaga familie), bucurie si fericire (pentru ca sub el sunt puse cadourile), magie (se spune ca Mos Craciun nu vine in casele unde nu e brad), viata, trainicie si sanatate (pentru ca este mereu verde, chiar si cand afara e zapada).
Asadar, toti incercam sa simtim si sa cinstim sarbatoa¬rea Nasterii Domnului Nostru Iisus Hristos, in¬cepand dinauntru si doar apoi ajungand si in afara. Iar in ceea ce tine de "in afara", incercam sa pas¬tram traditia: cu colinde, bucate “batranesti" cu linistea si bucuria cea mare a reunirii familiale in jurul bradului, cu pacea si lumina caminului incalzit.
Nu stiu, n-am auzit, n-am vazut sa existe o sarbatoare mai luminoasa si mai emotionanta decat Craciunul crestinilor romani. Avem de purtat un singur legamant: sa nu-l pierdem niciodata!
Dragi crestini, chiar daca, poate, nu toti avem bogatii materiale, sa avem grija sa nu ne pierdem si ultima bogatie care ne-a ramas: bogatia sufletului, adica dreapta credinta si bunatatea inimii, milostenia, prietenia si omenia. Sa pastram si sa inmultim comoara cea mare si sfanta a Bisericii si virtutile stramosesti: credinta si speranta, iubirea si darnicia.
Sa ne dea Dumnezeu tuturor un Craciun linistit, despo¬varat de griji si impo-dobit cu ganduri frumoase!
Vancouver
|
Dorina Cornelia Aldea 12/23/2014 |
Contact: |
|
|
