Bună Dimineata la Mos Ajun!
Cred că din toate refrenele copilăriei, acesta-mi stăruie cel mai mult în gând: Bună dimineata la Mos Ajun! Mă si văd înconjurat de prietenii mei Titi, Jenică si Victorita pe ulitele Grantului în întuneric, cutreierând poartă cu poartă, usă cu usă în hărmăiala de nedescris a ogarilor din cartier, când noi ne întreceam care să strige mai tare:”Primiti cu Mos-Ajunul?” Si nerăbdători nici nu mai asteptam răspunsul, că si începeam:”Bună dimineata la Mos Ajun” Nasurile ne erau înrosite, gerul pisca strsnic vârfurile urechilor, fruntea si degetele încovoiate de frig în mănusile de lână cu un deget, zăpada scârtâind sub sosonii nostri, dar noi puneam suflet în cântarea noastră ce răbufnea din gătlejuri însotită de nori aburii: „Am venit si noi odată, La muti ani cu sănătate. Să vă fie. să ne fie, La multi ani cu bucurie, Bună dimineata la Mos Ajun, Ne dati ori nu ne dati, ne dati, ne dati?” Si aici gospodarii ieseau cu recompensa noastră: covrigei proaspeti cu susan, bomboane, fructe exotice si chiar bani. Târziu în noapte când luminile începeau să dispară pe la ferestre, ne întorceam inghetati butuc la Jenică acasă unde răsturnam tolbele pe masa de bucătărie si împărteam frăteste agoniseala colindului.
Bună dimineata la Mos Ajun! Reminiscenta din trecut. Cine stie dacă în Bucurestiul de astăzi copii mai ies cu colindul ca pe timpurile noastre. Astăzi curtile s-au împutinat, căsutele s-au rărit iar în pădurea de blocuri înalte cu apartamente insirate pe coridor, cine să mai meargă din usă în usă cu colindul? Si chiar aici la noi unde există numai într-o singură zi în an, ziua de Halloween, copii vin să-ti bată la usă cu „Treet or Trick” (mai rar în zona cartierului meu care a îmbătrănit si copii s-au răsfirat prin alte locuri), dar vezi ascunsi după copaci cum părinti îsi supraveghează odraslele de frica nebunilor ce par a se fi înmultit.
Bună dimineata la Mos Ajun! Primim sărbătoarea Crăciunului cu îngrijorătoare bucurie. Anul trece, anul vine, dar nu cu aceea asteptare plină de optimism că noul an va fi mai bun decât cel existent, că vom intra intr-o perioada de prosperitate si pace deplină. Da, curcanul va fi adus la masă aburind, sarmalele vor fi primite cu aceleasi ovatii de apreciere si bucurie, vinul nu va liposi din pahare, vor fi urări de sănătate si bună stare, dar în constiinta fiecăruia va stărui grija încertitudinii ce o aduce ziua de mâine. Incertitudine că lucrurile se vor îndrepta „acasă”, că noul presedinte nu-si va desmintii faima de om nepătat acum că se află în fruntea tării si că în sfârsit si locuitorii României se vor putea ridica la nivelul tărilor Europene. Incertitudine că si aici unde cu greu se mai poate face fată scumpetei alimentelor si a celor esentiale, noile proiecte de „investtii” în lucrări de suprastructură si îmbunătătiri comunale ne vor ridica si mai mult taxele si asa greu de suportat. Incertitudune asupra joburilor noastre, a industriei din Ontario pe cale de disparitie totală prin suprataxare si regulamente potrivnice unei desfăsurări normale în care atât investitorii cât si salariatii să fie părtasi roadelor create în acele unităti. Incertitudine în ceea ce priveste economia natională prin refuzul guvernelor din Ontario si Quebec de-a permite convertirea celor 3000 de kilometri de gas natural line, permitând titeiului din Alberta să ajungă la rafinăriile din Saint John, New Brunswick ce ar creea mii de locuri noi de muncă bine plătite. Incertitudine asupra dreptului nostru la viată, prin mult trâmbitata si asteptata hotârâre a Tribunalului Suprem în legătură cu legalizarea eutanasiei. Prea mult efort, prea multă cerneală consumată de comentatori si partizani al acestei ridicole miscări ce periclitează dreptul fiecăruia de-a trăi, dând drept unora să pună capăt vietii altora. Dacă o asemenea lege va fi adoptată, nu va fi departe ziua în care abuzuri vor fi făcute, în care unii doctori vor socoti că e normal să pună în somn vesnic pe cei cu boli mai greu de vindecat sau prea costisitoare, sau si mai râu, decretarea eutanizării bătrănilor ce nu au suficient ca să trăiască fără subventii din partea autoritătilor. Eutanizarea bătrânilor ar fi socotită solutia cea mai nimerită pentru rezolvarea crizei economice si reducerea taxelor celor mai tineri.
Bună dimineata An Nou! Te primim An 2015 că nu avem încotro, dar ce fel de ursitoare ti-au urat destinul la căpătâi în momentul venirii tale în lume? Ce surprize ai în tolbă pentru noi, ce fel de gânduri năzuiesti si ce fel de schimbări ai în plan, ca să năruie si ce a amai rămas din traditiile si felul nostru de viată? Ce noutăti ne vei aduce din sud unde scandalurile dintre politicieni si administratie se intetesc îngreunând si asa mersul poticnit al relatilor cu întreaga lume? Ce noutăti ne vei aduce de peste mări si tări, din Rusia, China, Iran si Corea de Nord, acesti corbi hărpăreti vesnic gata de pradă, vesnic gata să înhate un nou tinut, să uneltească o nouă minciună prin care să stoarcă noi concesii de la naivii nostri conducători? Ce noutăti ne vei aduce din Orientul Mijlociu unde lupta se ascute între mahomedanii fanatici si restul lumii deja împânzită de suporteri ce vor să dea înapoi roata istoriei cu veacuri în urmă, ca pe vremea Fanariotilor? Te primim An 2015 cu pâine si sare, asa cum ne stă în traditie, dar ochii notri vor fi atintiti pe fiecare gest, fiecare miscare ce o faci si-ti vom fi potrivnici dacă vei încerca să schimbi în rău ceea ce astăzi încă e bun. Nu te vom lăsa să uneltesti contra noastră cu agentii plătiti ai unora ce nu vâd cu ochi buni popoarele ce vor să trăiască în pace si bună întetegere cu toată lumea, ce vor să propspere în traditia si legile strămosesti si mai ales doresc să trăiască în libertate.
Te primim An 2015 cu încredere că vei aduce pe aripile tale adierea unei schimbări în bine, un suflu nou de întelegere între oameni si mult pretuita pace.
Toronto / Decembrie 2014
|
David Kimel 12/20/2014 |
Contact: |
|
|
