Secolul Declinului Inspiratiei Artistice
Inspiratia artistică nu vine în orice împrejurare, ci are regulile ei după care decide să se înfătiseze înaintea ochilor mintii. Prin plăsmuirile imaginatiei, ea face să vibreze coardele sensibilitătii lăuntrice cu reflexii ce transmit unde emotionale asemenea reverberatiilor dintr-o sală de concert. Si cum ar putea fi altfel? Fiindcă adevărata creativitate izvorăste din adâncimile insondabile ale fiintei, mai precis din straturi de constiintă stratificate si pietrificate prin trecerea veacurilor de la o generatie la alta. Ea se manifestă ca o energie telurică ce miscă temeliile muntilor si dinamizează roata mereu în miscare a gândurilor.
Astfel, vârtejul gândurilor asaltează continuu constiinta umană cu trăiri contradictorii, ce realizează o sectionare interioară cauzatoare de suferintă. O imagine revelatoare ne-o oferă filmul de desene animate „The Point”, sau „Punctul”, în momentul în care eroul principal, Oblio, îl întâlneste pe „Pointed Man”, sau „Omul Indicator”, din pădurea „Pointless Forest”, adică „Pădurea Fără Directie”. La întrebarea lui Oblio asupra drumului pe care trebuie să îl urmeze, acesta îi răspunde indicând toate directiile posibile. Asa sunt si indicatiile conferite de izbucnirea necontrolată a gândurilor, care sub forma lor primitivă ne aruncă dintr-o parte în alta într-o confuzie de nedescris.
Tot astfel apar si scrierile sau expunerile celor care nu au deprins disciplina fundamentală a comunicării limpezi si necontradictorii, care din nefericire abundă în marele bazar al Internetului. Poate nu întâmplător, Oblio în limba italiană înseamnă „uitare”, ce descrie starea de confuzie a gândirii nestructurate si lăsate la voia întâmplării.
Într-o manieră diferită, gândirea artistică se bazează pe o atentă ordonare a gândurilor ce se obtine printr-un atent si delicat proces de selectie, ce necesită un control fin al exprimării. Asa cum o mâzgăleală trasată pe o foaie de hârtie nu necesită un efort suplimentar celui de a lăsa creionul să alunece cum doreste, vorbirea necizelată murdăreste deopotrivă pe autor si contemplator. Dar trasarea cu migală a unui desen presupune tehnică, rigoare si introducerea unui element rational care să lege laolaltă întreaga exprimare. Asa ceva nu se poate obtine la întâmplare si de aceea, nici inspiratia artistică nu vine decât la cei care s-au pregătit temeinic în scoala disciplinării trăirilor interioare.
Dar ca un armăsar lăsat să alerge în voia lui, exprimarea brutală, grosieră si invadată de nestiintă ia cu asalt redutele bunului simt punând stăpânire pe individ si colectivitate. De aceea, fără existenta unor artisti de valoare, cultura autentică ajunge să fie călcată în picioare sub copitele prostului gust, lucru ce devine un model si o pricină de mândrie pentru necunoscători. În astfel de etape istorice decadente umanitatea se diminuează în favoarea animalitătii, iar omul se abrutizează tot mai mult uitând de exprimările înalte ale limbajului si cugetării la care el poate ajunge. Si astfel, dezordinea ajunge să pună stăpânire pe gândirea noastră si să nu mai găsim dispozitia necesară cugetării rationale cu toate relele ce decurg.
O altă tendintă este cea a copierii nesfârsite lipsite de discernământ. De fapt, trăim într-o epocă a transcrierii prin cele mai felurite metode în dauna creativitătii. Cultura „Facebook” ne-a obisnuit să preluăm si să dăm mai departe lucruri făcute de către altii. Nimic rău în acest lucru, dar din nefericire acest lucru conduce la o dependentă ce tinde să înlocuiască efortul de a realiza lucruri noi, care să aducă un plus de valoare lumii în care trăim. Observ în fiecare zi defilarea stirilor de tot felul luate si aruncate mai departe, ca si cum destinatarii ar fi un fel de magazie în care sunt azvârlite sacose si cutii mai mult sau mai putin folositoare. Copierea nu este rea în sine, dar dacă ea devine singurul răspuns în fata realitătii, ceva sigur nu este în regulă. Fără originalitate nu există progres si fără creativitate se ajunge la mersul în cerc sau chiar la bătutul pasului pe loc.
Mai departe, pe bursa de valori a lumii se tranzactionează articole lipsite de valoare la preturi fabuloase pe măsură ce adevăratii artisti dispar în bezna ignorării. Însă arta autentică îsi are originea într-o formă de atentă de meditatie asupra naturii lucrurilor. Prin tatonarea formelor felurite sub care ni se înfătisează universul înconjurător, cugetarea se adânceste prin explorarea esentialului aflat dincolo de superficial si al permanentului ce depăseste accidentalul. De exemplu, tatonând forma cuvintelor, scrierea artistică scoate la lumină limpezimea gândurilor lămurind si rafinând expresia până când aspectul exterior fuzionează cu cel interior, fondul iesind la lumină asemenea izvorului ce vine cu putere din adâncuri. Si astfel, totul se umple de lumină si culoare pentru cel ce percepe lumea pretuind înfătisarea lucrurilor.
Lipsa de meditatie se observă mereu prin superficialitatea comunicării, ce rămâne ancorată în faptul divers ridicat la rangul de eveniment. Cu un bubuitor „Breaking News” ecranele televizoarele sunt astfel umplute cu informatii deformate si scoase din context, în timp ce auditoriul asistă captiv la derularea banalitătii. Cine mai are ulterior dispozitia de a explora cu răbdare frumusetea unei scrieri sau a unei expuneri destinate să încânte sufletul? De îndată ce etalonul valorii a fost aplatizat, constiinta nu mai poate să distingă lucrurile înăltătoare. Superficialitatea a învins în cele din urmă, iar concentrarea necesară receptării în adâncime a dispărut.
Si un alt factor cu impact nefast asupra creativitătii artistice este reprezentat de gândirea negativistă, care retine doar întunericul noptii si tonurile cenusii ale umbrei în miez de zi. Asemenea unei mocirle care îsi imobilizează victimele, puterea umbrei afectează perceptia până la stingerea oricărei lumini capabile să dea la iveală realitatea asa cum este ea. Pe de altă parte, arta se naste din speranta lăuntrică a sensului ce transcende absurdul aparent al vietii fiind un demers îndrăznet în dobândirea nemuririi. Nobletea acestui gest primordial conferă celui ce creează si celui ce priveste o motivatie lăuntrică de exceptie, capabilă să străpungă norii îndoielii si neputintei. Iar bratul inspiratiei nu face altceva decât să dinamizeze energiile latente ale fiintei umane si să le orienteze constructiv spre transformarea lumii în mijlocul căreia trăim.
Dar cine mai are timp si dispozitie pentru asa ceva? Cultura hipermarketului ne împinge înainte să consumăm spatiul si să irosim timpul în alergarea zilnică fără să băgăm de seamă că bratul tenebros al Iluziei distruge în urma noastră tot ce ne-am străduit să construim. Însă, dintre toate demersurile constiintei, manifestarea artistică reprezintă cea mai greu de erodat structură creată de către umanitate. Astfel, există o dimensiune transcendentă ce subzistă în orice operă de valoare, care poate influenta pozitiv gândirea umană chiar si în secolul XXI. Dar desprinderea de bazarul informational necesită un efort similar ridicării din barbarie, iar depăsirea superficialitătii se poate realiza numai printr-o strădanie civilizatoare asemănătoare trecerii de la primitivism la epoca modernă. Până atunci, sălbăticia cibernetică va continua să submineze valoare supremă a creativitătii autentice până când o altă Eră va apărea pe ruta de navigatie a corabiei istoriei.
|
Octavian Lupu 12/13/2014 |
Contact: |
|
|
