Arca vremii
Arca vremii urcă din mare către munte
Pe valuri moi, spre zările cărunte,
Poartă în credinta-i vise lungi, albastre,
Sfintindu-ne iubirea cu străluciri de astre.
De sus, din cer, mângâie rana lumii
De foamete, de ură si de scârba ciumei,
Ozonu-i este pacea linistii senine
În zarea-nfloritoare a patriei divine.
Aripi în zbor mai urcă mândru-i steag,
Un ochi profund priveste către larg
Si-n frământarea iernii care vine
Arca îsi depune urna în ruine!
De ce de-atâtea ori gresesc?
Plutesc nelinistit pe valul vietii
În nopti târzii spre pragul diminetii,
Mi-i stânga grea de vis si încercare
Si dreapta-i obosită de marea-ntunecare.
Cum să plutesc mereu spre lumea mare
Când trupul meu e gata de-necare?
Un punct strălucitor ar trebui în cale,
O stea să-mi dea lumină pentru vindecare.
Soră mi-i si tara în valul întunecat,
Ea-si doreste-n frunte pe cel mai drept bărbat,
Dar inima mă-ntreabă si nu prea înteleg
De ce de-atâtea ori gresesc când îl aleg?
Poate iesind cândva la un liman,
În ochii lumii nu voi fi sărman,
Voi fi învingător către vecie,
Frumoasă tară, soră Românie!
Aripi cu nacele
Pe zăpada putredă de rece
Ecoul vietii vocea-si drege
Si-n memoriam zâmbeste tuturor
Purtând în vesnicie petale de amor.
Turturii de lacrimi curg în libertatea
Iubirilor de-a se-nvârti în noi
Cu aripi ce cuprind din zări cetatea
Zidită-n flori de sânge si noroi.
Prin huceaguri urcă deslusirea
Zburând în cercuri, rătăcind aiurea,
Valul ne-nceput a dorului cântat
Aduce mii de vise în curcubeu-nalt.
Pe chipul irizărilor de stele
Frânturi de fluturi azi îti dăruiesc,
Suntem cu inima în aripi cu nacele,
În rugul iernii, în care te iubesc!
Tămăduire cu poeme
Muguri si flori în grădina vietii,
Lună si stele turnate-s în forme
Ostenite de-atâta iubire
Cu vise, sperante si-arome.
Cuvintele vin în aluatul tăcerii,
Îmbrătisarea-i scânteie în fum,
Tainice ecouri ies călite-n cale
Presărând petalele pe drum.
Dorul se naste dintr-o chemare,
Fluturii joacă în sânge mereu,
Eternul îsi curătă picioarele
Clipelor purtate-n sandale de zeu.
Se zbate sfintenia-n apele noastre,
Râuri de sânge alăptează firesc
Mânjii potecilor tămăduite cu poeme
La care-ngenunchez, să dăinuiesc!
Colivia
Melodii cu aripile ciuntite
Se aud în colivia transparentă,
Soarele păseste peste propria-i umbră
Să toarne raze-ntr-o trompetă.
Un greier mărit cât o noapte
Scârtie avan la cumpăna lunii,
Ochiul meu se umple cu aripi
Si-ascultă cum cântă la triscă alunii.
Un copil întinde curcubeul
Între buzele surâsului botit,
În ecou pluteste mereu colivia
Punând semintele melodiei la-ncoltit.
Soarele păseste peste umbra mea,
Un cer de aripi trece prin sânge,
Doi tineri se îmbrătisează sărutând
Colivia ce râde si plânge!
În ovăzul sălbatic scuipatul schimbă timpul
Copiii păzesc vitele
În ovăzul sălbatic
Până când
Luna răsare
Pe fruntile viteilor.
Toti, de dimineată
Până seară,
Măsoară timpul
Cu umbra
Si cu Floarea Soarelui
Ce-si îndreaptă fata rotundă
Spre lumină.
Numai eu,
Copil fiind,
Scuip paleele ovăzului
Care se învârt
Invers răsucirii
Initiale.
Acum,
Totul este amintirea
Timpului crud
Făcut cunună
Pe un puf de păpădie
Si nu uit
Că scuipatul
Schimbă timpul
Răsucit
În ovăzul sălbatic.
Când o să-mi crească
Palee în sân,
O să scuip
Să nu se deoache
Mersul invers
Din fata luminii!
Dincolo de bariere
Dincolo de bariere
E-o abatere standard,
Didion a proiectat-o
Pe-o lungime de gard.
Lipesc umbra râzând
Ecuatiilor de gradul cinci,
Niels Abel mă opreste
În periodicitate, aici.
Dincolo de bariere
Inimile rezolvă ecuatii,
Suntem rădăcina iubirii
Sub cer de divagatii.
Se dilată hazardul,
Lumina solară,
Îngeri bucurosi
Urcă a vietii scară!
Soroban
Jucându-ne în pulberi de nisip,
Fără bază sprijiniti de val,
Pe malul mării soarele ia chip
De prelungită umbră pe un os de cal.
Pe sei stau îngeri ferecând cuvinte
Din imagini palide, ecvestre,
Bratele s-adună în clipe potrivite
De-a pune floarea noptii în ferestre.
Suntem stresati de vuietul vietii,
Cioplim din suflete ascunse zmeie
Când soarele apare-n pragul diminetii
Râzând la sorobane sub deget de femeie.
Jucându-ne în pulberi de nisip
Am găsit iubirea din alt timp!
Altar de vise
În altar de vise iese
Clipa sângerândă-n rugă,
O clepsidră-i este slugă
Peste gene de crăiese.
Vin în ritm dintre poeme
Thales si Aristotel,
Un Pinochio mititel
Demonstrează teoreme.
Franklin mândru, Edison
Se-ndreaptă spre Zepelin
Si câtu-i cerul senin
Coandă-i poartă-n avion.
În altar de vise, iată,
Matematica-i regină,
Fizica a ei vecină
Înconjoară lumea toată.
Clipa sângerează-n fugă,
Pâinea creste-n miez cu sare,
Altă lume-n vis apare,
Pruncii de s-asează-n rugă!
Taine
Degetele clipelor
Mângâie formele noastre,
Valuri de lumină
Cuprind ceruri albastre.
Dumnezeu ne-admiră
Privindu-ne din nori,
Curcubeu din rouă
Se scutură-ntre flori.
Zâmbetul tău
Îmi dăinuie privirea
Când tainele inimii
Pun în buchet iubirea!
Poteci necunoscute
În mister se frânge ecoul,
Din ceru-nalt curg meteorii-n vânt,
Deschid poarta viselor calde
Si-i primesc mesageri pe pământ.
Morgano, te-ascunzi în umbre amare,
Nelocuite-s singurătătile trăite,
Fascinatia înnoieste părintii din noi
Adunati la masa rugăciunilor sfinte.
Sărbătorile îsi moaie aripile în zbor,
Răsună înflorirea sperantei de lumină,
Din mister apar ziduri pătrunse de flori
La care sfios si Cronos se-nchină!
|
Marin Moscu 12/11/2014 |
Contact: |
|
|
