Golgota nouă
-Poem pentru Euridice-
Marea bolnavă-mi bate în fereastră,
De tine, iată, cerul s-a aprins,
Psalmodiind iubirile, învins
Nu e nici timpul, nici risipa noastră...
Din ce în ce ne e tot mai puțină
Umbra în care taine vor să-ngroape
Furtuni neghioabe. Împietrită-n pleoape
Golgotă nouă mi-e a Ta lumină!
Blestemul clipei cine să ni-l poarte?
Călcam sfiosi norocul efemer,
Nu-ntelegeam că toate-n lume pier...
Si nu stiam că e un nimb si-n Moarte!
În noaptea nopții fi-vom amândoi:
Tu mire, eu mireasă pe vecie....
Sub iarba arsă, prohodind, târzie
Prigoria va lăcrima în ploi...
Apă si foc se războiesc zeloase,
În urma noastră fi-vor alte nunti,
O pasăre visează sapte punti
Si gheare-n lăcrimarul dintre oase...
Năuce clipe, văduve de har,
Vor rătăci prin iarna căpcăună...
Tăcerea, o vioară fără strună,
În pragul serii suspina-va iar...
O herghelie fără de căpestre,
La poarta pietrei, ultimul colind
Îl va rosti pe stele, juruind,
Însemnul inimii buestre...
Tot mai adânc, pocnirile de bice
Se vor ascunde-n lira lui Orfeu,
Ostatic orb te-oi astepta mereu
Să ne trăim în vis, Euridice!
|
Nicoleta Milea 12/5/2014 |
Contact: |
|
|
