Casa amintirii
Răsfoind foile vietii
Dau de casa amintirii.
Temelia ei e credintă
Plămădită cu iubire.
Peretii ei sunt din piatra muntelui gând,
Ferestrele ei – ochi de sfântă fecioară,
Ocrotitoare de suflet..
Usile ei se deschid cu întelepciune
Spre luare aminte.
Regele arbore
Străjuind un drum fără întoarcere
pe marginea unei ape
contemplă bătrânul rege arbore
fetele lumii în trecere.
Bratele lui se intind către soare.
Iubirea trece nemăsurată.
Bratele lui se intind către glie,
Iubirea umple aerul lumii.
Bratele lui se întind către ape,
Iubirea cuprinde văzduhul.
Elegie contemporană
Lumina zilei împresoară
umbre de femei cernite.
Iubirea moare în războaie
Firea lumii îsi pierde sensul.
Pietrele se sparg de tăcere
Lumea e plină de suflete moarte
Izvoarele murmură o elegie
De Lorca.
În ultimul vis am văzut
Lacrimi curgând pe obraji de copii
Fulgere spintecând cerul noptii
Verdele ierbii arzând.
Wakefield / Dec 2014
|
George Băjenaru 12/5/2014 |
Contact: |
|
|
