Exegeze
Sfântul Iuda – patronul holdelor si a pământului agrar
Traditii si obiceiuri identificate si promovate în cadrul campaniei de comunicare online ”Cultura si tainele pâinii”, derulate de Russenart Communications si Gold Maya.
Calendarele populare scriu putin despre această zi, în general, că tăranii au voie să lucreze numai până la amiază, că se face clacă pe mâncare si băutură si ziua se tine ca apărare de grindină. În judet, era la mare cinste în satele de câmpie.În volumul “Anotimpuri magico-religioase”, Marcel Laptes mentionează că Sfântul Iuda este sustinătorul unuia din stâlpii pământului, apărând astfel întreaga lume de toate fenomenele meteorologice distructive si este consemnat cu dată fixă în calendarul ortodox, la 19 iunie, fiind respectat în satul traditional ca etapă importantă a verii. Dupa unele credinte, Iuda ar fi fost frate cu Sf. Ilie. De aceea, el are putere asupra furtunilor si grindinei. Alteori, Sfântul Iuda este considerat una dintre divinitătile cu caracter malefic fiind confundat cu un alt Iuda, vânzătorul lui Iisus. Conform lui Marcel Laptes, aflându-se în miezul verii agrare, ”Sfântul Iuda” – patronul Holdelor - este asociat cu divinitătile specifice ale ploilor distructive, ale fulgerelor si trăsnetelor, si chiar ale cutremurelor. Ca si Vartolomeu' grâului, acest sfânt agrar era la mare cinste în satele noastre, în timpul mai vechi, mai ales în cele din câmpie, de pe Valea Muresului. Astfel, în satul Bobâlna, comuna Rapolt, până aproape de zilele noastre, preotii ce slujeau la biserică sfătuia oamenii să aibă grijă de Sfântul Iuda să-l sărbătorească pentru a-si proteja holdele împotriva grindinei.
Sărbătorirea Sfântului Iuda: Obiceiuri, magie si traditie
Etnograful Marcel Laptes citează mărturia unui bătrân din satul Bacea conform căruia săpând în ”Ziua de Iudă”, “o grindină cu potop de gheată” i-a distrus holdele, în timp ce pe ale vecinului, care a respectat sărbătoarea, nici nu le-a atins. În satele de munte hunedorene, sătenii tineau ziua ca nu cumva să vină fiarele sălbatice să le intre în gospodării sau în turme. În alte sate, tăranii se fereau să lucreze în 19 iunie, deoarece credeau că prin caracterul său malefic, Sfântul Iuda le va trimite cutremure si surpături de teren. Nu erau practicate nici ritualurile descântecelor deoarece exista credinta că „era rău de moarte năprasnică prin trăsnet, că cine lucra oarece era lovit de nebuneală” (Marcel Laptes, Anotimpuri magico-religioase). În satele de munte din Tara Hategului bătrânii „în sărbătoreau pe Sfântul Iuda ca să-si protejeze turmele de fiarele sălbatice. În alte regiuni, bătrânii cred că Iuda a adus vărsatul si bubele răle din smoala iadului si-le dă peste cei ce nu-l cinstesc. Dar cel mai rău era pedepsită munca la constructia unei case începute, derulate sau terminate în această zi. Era cel mai mare afront adus patronului cutremurelor, Sfântul Iuda, care „prăpădea pe loc tăt ce-i ridicat”.(Marcel Laptes, Anotimpuri magico-religioase). Până aproape de zilele noastre, tăranii din unele sate din Tara Zarandului, Buces si Vulcan nu ridicau nici măcar o piatră s-o pună la temelia casei pentru a nu-l supăra pe Sfânt care ar fi putut să prăpăd, de misca locul de casă, de tot se dărâma”, ne spunea un mester bătrân, vărar de la Buces – Vulcan. În zona Ardealului si Banatului, bătrânele obijnuiesc să înfigă un topor în fata casei atunci când văd că „plouă cu piatră” crezând că Sfântul se va îmbuna si va trimite grindina în altă parte.
|
Marcel Laptes 12/4/2014 |
Contact: |
|
|
