Ritual
Invăluită în lumină albă,
Mă smulg din clipa prezentă
Si plutesc peste zare,
Într-o totală uitare de sine
În care nimic nu mă atinge
Si nu mă mai doare...
Vino cu mine la capătul lumii,
Pentru un ritual
De purificare,
Să retrăim de la început,
De-ar mai fi cu putintă ,
Vârstele existentei primare!
Alungă prejudecata, deruta,
Si mai ales omeneasca
Grijă de mâine!
Oricum, pentru ei, viata noastră
Nu valorează nici cât
O bucată uscată de pâine!
Să descoperim
Si eventual să distrugem
Sământa purtătoare de rău,
Si, cât mai ai viată în trup,
Plămădește-mă din albastrul
Sângele tău!
COLOANĂ DE CALCAR
M-au strivit între gene mările tale
Si m-au aruncat într-o lume nepământeană,
Am cutreierat pustiuri și zări
Având călăuză Fata Morgană.
M-au rănit de moarte piscurile
Si m-au tinut într-o temnită de tăciune,
Am înfruntat frigul și noaptea,
Dar mi-a fost alături
Un înger dintr-o altă dimensiune.
Tot căutându-te,
M-am rătăcit în muntii tăi
Bănuiti de universuri vrăjite,
În cele din urmă,
Am aflat peștera
Cu stalactite și stalagmite.
Te-am așteptat mai multe secole,
Lângă o fântână ca o vâltoare;
Din ea am sorbit pe-ndelete
Si am devenit cu timpul
Coloană de calcar
Nepieritoare...
MĂR ÎNFLORIT ÎN NOIEMBRIE
Îngăduie-mi, Doamne, să mai văd
Ramuri înverzind în primăvară,
Fluturi zburând indeciși, anonimi,
Printre florile de tămâioară,
Miei albi rostogolind pe dealuri
Bulgări minusculi de zăpadă,
Pădurea punându-și vestmânt nou,
Ca goliciunea să nu i se vadă!
Eu, călător neobosit,
Mă pierd în muguri,
In floarea de măr
Si în firul de trestie îngustă,
Cu gândul la iarna care mă bântuie
Si, pe îndelete, mă degustă...
|
Domnita Neaga 12/3/2014 |
Contact: |
|
|
