De Sfântul Andrei
Ce enorm am pierdut noi românii, prin aceea că nu suntem și n’am rămas la creștinismul nostru cel dintâi, la creștinismul Sfântului Andrei! Ne-o spune Istoria noastră și cea Universală. Dacă am fi rămas în concertul Bisericii latine, azi n’am fi ”pă nicări” ci alături de popoarele de prim rang al Europei, ca slavii, deveniți latini prin Biserică: polonezii, cehii și slovacii, croații, inclusiv bulgarii sunt mai bine văzuți în Europa contemporană, decât noi latinii, de înaltă cultură, străveche, dar pe care ne-o terfelim singuri, mai ales azi cu slavisme, grecisme, țigănisme și sârbisme, doar din spirit de afront, doar latini să nu fim, căci aceea sunt ”catolici„ iar ”noi colaborăm și cu dracu, numai catolic să nu fie”! un înalt ierarh ortodox (1990). Ba chiar și ungurii, popor barbar, năvălit în Europa, la 895/896 sub Arpad, dar încreștinați, catolici, un secol mai târziu, de Ștefan cel Sfânt, prin metode nu tocmai creștine, au avut și au o altă evoluție istorico-socială. Dacă și domnitorii noștri ar fi fost mai învățați, mai luminați și mai patrioți și mai puțin pătrunși de bizantinismul orb și trufaș ca să’și negocieze tronul de la dușmani,turci și greci și mai puțin bigoți, ca să’și închine țara grecilor lacomi, avari și hapsâni, altul ar fi fost și drumul nostru în timp. ”Așa ne-a fost fatalul destin al istoriei” (Dimitrie Onciul, 1903) să cădem sub bulgari, turci și greci, peste opt secole, (din sec.IX) tocmai în perioada când se forma în ansamblu, cultura social-politică a Europei, prin universități, catedrale, gândire filosofică, opere spirituale, etc.
*
În revista de cultură ”Origini” (Romanian Roots), Norcross, GA,(Georgia) USA, vol. XV NO.1-2-3(150151)January, February, March, 2011, la pagina 36, dr.Nicolae Dima, profesor, scriitor, publicist și eseist, român, ortodox, profesor universitar în America, prezintă un articol cu titlul: ”Realizarea în străinătate”. După ce prezintă și analizează ”cauzele care au făcut occidentul să ignore contribuțiile românești la știința și cultura universală...” autorul îl citează pe profesorul american, Samuel Huntington,[1] cu opinia sa privind starea omenirii contemporane ajunsă la ”civilizațiile globale de azi” În opinia sa – zice prof. Dima – Huntington spune, că: ”civilizația Occidentală reprezintă o familie predominant creștină ajunsă la nivel de conștiință globală. El separă însă creștinismul occiedntal, Catolic și Protestant, de cel Ortodox, de tip Ruso-oriental.” Prof. Dima, continuă cu personalitățile românești și străine care s’au realizat înafara țării lor, arătând că în ce ne privește ”cauza tragediei românești” este așezarea geografică a țării în calea tuturor vitregiilor,năvălirile, ceea ce a întârziat cu câteva sute de ani formarea statelor românești plasându-ne, încă din primul mileniu, în urma altor state, chiar vecine și o altă cauză a fost izolarea noastră de occident, prin expansionismul Otoman, imperialismul Rusesc și ghiarele Maghiare înfipte în trupul Transilvaniei, au întârziat, din nou cu câteva sute de ani afirmarea valorilor culturale individuale românești.”
”În aceste împrejurări istorico-geografice ne-am format ca popor etnic unitar, dar într-o dualitate cultural-religioasă nefastă. Am reușit să asimilăm elementul Slav așezat în Dacia, am păstrat în mare măsură limba Latină, dar am adoptat Ortodoxia orientală. Ca popor de origine Latină, trebuia să fim cu Roma (sublinierea noastră). Aceasta ne-ar fi legat de evoluția ascendentă a vestului, ne-ar fi latinizat limba și ne-ar fi occidentalizat atitudinea. Ortodoxia ne-a slavizat limba cu expresii de ...bogda proste”, ne-a orientalizat atitudinea devenind... ”pomanagii” și ”ceofiofiști”, și ne-a făcutv servili și umili... ”capul plecat sabia nu-l taie”. Din păcate deci, în secolele de formare a națiunii noastre biserica a fost slavonă, greacă și orientală și de multe ori a reprezentat și promovat interese străine. Și în pofida acestei situații bine cunoscute, noi îi considerăm și azi a fi frați Ortodocși pe cei care ne-au mutilat istoria și ne-au măcinat neamul. Gândiți-vă la Basarabia și la frații noștri Români și Macedo-Români din penisnsula Balcanică!
Din numeroasele întruniri Americane și internaționale la care am participat în ultimii 40 de ani și din revistele de specialitate pe care le-am consultat, am constatat o realitate neexprimată public, dar prezentă și dură pentru noi. Există un zid invizibil care îi apără pe Catolici și Protestanți și în spatele căruia, noi Românii nu avem acces. Și există un alt zid invizibil care îi unește pe toți Slavii(împotriva noastră) și după care, noi Românii nu avem loc.(subliniera noastră.). Acum, după dizolvarea sentimentului de gintă Latină am rămas practic singuri. Trebuie să căutăm cu lumânarea un intelectual străin care să fie alături de noi și care să ne promoveze în mod dezinteresat cauza. Așa se explică marginalizarea noastră. Occidentul Catolico-Protestant nu ne recunoaște, iar Orientul Ortodox ne acceptă doar în măsura în care ne manevrează și ne macină.
Ce se mai poate face acum, în ceasul al 12-lea? - se întreabă profesorul Dima –
Probabil foarte puțin. Trebuia făcut ceva atunci când se putea, între anul aproximativ o mie, când s-a încheiat creștinarea Europei și circa 1700, când Românii și-au redescoperit singuri rădăcinile Latine și vocația occidentală.[2] În acele secole însă biserica noastră vorbea pre grecește și slavonește și risipea avuția țării închinându-o muntelui Athos. (...) Viitorul României este alături de Europa – zice profesorul Dima și continuă: - ”Cine își poate imagina o reapropiere de Rusia pravoslavnică, Rusie care și azi ne-ar înghiți dacă ar putea? Cât despre biserica noastră, aceasta va trebui să depună un efort uriaș să se reformeze, să se reapropie de origine și să-și găsească o matcă proprie alături de Occident și împreună cu poporul. Poziția noastră geopolitică nu poate fi schimbată, în schimb poate fi modificată atitudinea față de Occidentul Catolic și Protestant. Aici îi revine un rol extrem de important intelectualității românești”(!!!)(...) avem mare nevoie de o renaștere spirituală a națiunii.” și profesorul Dima propune” un urgent dialog al clerului BOR,cu intelectualii Români pentru găsirea unei căi spre un concordat cu Occidentul, ca să intrăm la adăpostul Europei și să ne afirmăm pe plan universal.”
Dar această cale există, pentru români, de la 1700 încoace, doar că din spirit de frondă, nu vrem să o acceptăm, ba continuăm a o persecuta în continuare:Biserica Română Unită.
Dar ne întrebăm, câte secole vor trece până când vor ajunge intelectualii români contemporani, îndoctrinați ortodocși, din neștiință, dezinteres și chiar bicisnicie, la lumina cunoștințelor și a minții profesorului Nicolae Dima? Ne exprimăm admirația față de curajul domnului profesor Dima, de-a pune pe tavă adevăruri deosebit de ascuțite și neplăcute actualei politici confesionale românești. Dânsul se înscrie în galeria inestimabilă a gânditorilor români, ortodocși, patrioți și intelectuali de elită: Iorga, Xenopol, Pârvan, Eliade, Eminescu, Cuza, Kogălniceanu, etc, care la vremea lor și-au dat seama de direcția pe care ar fi trebuit să o ia cârma României. Aceași tragedie românească a împiedicat realizarea drumului lor, deși se făcuseră pași serioși de apropiere spre Occident; dar azi, deviem total, când practicăm același drum ambiguu, din ”iera lumină”, sus propaganda falsă, jos realitatea dură...! Singur studiul adevăratei Istorii a Românilor(fără ochelari fumurii și culori politice nuanțate) ar putea face lumină în mințile întunecate.
Revenind la constatarea profesorului Nicolae Dima, oare n’ar trebui să devenim măcar azi, cu adevărat fii Apostolului Andrei, ca să nu mai umblăm înafara zidului Catolico-Protestant care ne respinge, dar pe care și mai grav, îl respingem noi înșine, ajungând ”pă nicări!”? Ținem cu dinții de ortodoxia pravoslavnică și fanariotă, care ne trece dincolo de celălalt zid, împiedecându-ne de la linia politico-economico-social-culturală europeană la care avem dreptul și de care ținem prin rădăcinile noastre istorice, dar pe care singuri ni le renegăm, după 1989, prin multe, inclusiv prin batjocorirea limbi.
Exemplul cel mai simplu îl avem când, după rugăciunea ”Tatăl nostru” în loc să spunem:”Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit(latin), ne rugăm: ”Slavă Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt(slav)! Să fie ori ce numai latin să nu fie! De ce și în folosul cui?
Sau, când în loc de cuvântul latin, ”sfințire”sfințirea unei biserici, îl preferăm pe cel sârbesc, ”târnosîre”, - de ce Doamne? – căci după asemănarea fonetică, cu limba română, târnosîre, mă duce la cuvântul târnaț, dimprejurul casei, pe care la gospodăriile vechi, se adunau seara găinile și unde chiar înoptau, din lipsă de coteț ș’atunci, ”pă târnaț” rămânea ”găinațu”!
Dar iată că după un sfert de secol, intelectualii români s’au trezit, în ziua de 16 Nov.2014.Oare nu se vor trezi și pe plan religios? Cel puțin atât de departe ca să nu mai mințim, după cum acuză pe drept, eruditul istoric în viață, 98 de ani, Neagu Djuvara. Doamne ajută!
Augsburg/Germania, în Nov.2014
|
Teresia Bolchis Tătaru 11/30/2014 |
Contact: |
|
|
