Ne-ai parasit prea repede Sorin Preda
L-am cunoscut pe scriitorul Sorin Preda, vara trecuta, intr-o zi de iunie la Bucuresti. Nici nu stiu cum am aflat ca dinsul oferea cursuri de scriere creativa la Jurnalul Bucurestiului. Cred ca am fost prima lui »eleva ». Mi-am facut tema, imi amintesc si acum" O zi de duminica » si am trimis-o imediat la redactie. Am fost uimita ca mi s-a raspuns asa de repede. Iata in sfirsit un lucru care merge bine in Romania mi-am spus eu. Sorin Preda mi-a marturisti ca i-a placut ceea ce am scris si mi-a cerut din curiozitate citeva date despre mine. Luata de virtejul altor probleme, am uitat complet de acest curs.
Prin primavara dupa ce am terminat un curs de scriere creativa cu o scriitoare canadiana mi-a revenit in minte cursul oferit de Jurnalul Bucurestilor. Am cautat cu emotie adresa de email a lui Sorin Preda si i-am scris. Mi-a publicat o nuvela la rubrica Tinere talente. Fiica mea m-a luat peste picior spunindu-mi ca nu sunt asa de tinara! L-am rugat sa se uite pe un roman pe care am inceput sa il scriu. A doua zi un fragment era deja publicat in ziarul sau. De atunci ne-a legat o prietenie virutala si de durata. Imi placea sa primesc emailuri de la dinsul scrise intr-un stil rafinat si elocvent. I-am spus ca vreau sa il intilnesc personal la Bucuresti si ca doresc sa ii citesc noua sa carte « Morometii ultimul capitol ». Cum am ajuns in Bucuresti m-am agitat sa cumpar cartea lui Sorin pentru a avea un subiect de discutie. Ne-am dat o intilnire la Gara de Est, unde locuiam eu. L-am recunoscut imediat, asteptindu-ma pe scarile Garii de Est. Venise chiar mai devreme. Era complet diferit de omul pe care l-am vazut in fotografii. Avusem chiar emotii, pentru ca in fotografie mi se parea o persoana dura, severa. Am urcat in masina dinsului si ne-am oprit intr-o cafenea linga Mitropolie, unde aveam eu un eveniment la care trebuia sa particip. Am stat la o cafea aproape o ora jumatate, timp in care Sorin mi-a vorbit despre metodologia scrierii unui roman autobiografic si mi-a dat mai multe exemple de astfel de romane. M-a coplesit pur si simplu prin cunostiintele sale academice, o adevarata enciclopedie, prin felul de a vorbi cald si relaxat. Era de o sinceritate totala, un visator, un pasionat al scrisului. Era ft dezamagit de raspunsul si participarea la cursul sau de scriere literara pe care eu l-am gasit excelent. I-am propus sa imi fie mentor, sa ma ajute sa devin o scriitoare. Mi-a oferit un exemplar al cartii sale cu un autograf. Ii aud si acum glasul sau blind care imi spune: »Bucuria scrisului e o bucurie in sine si mai ales, un dar. Pleaca ca un porumbel speriat » Mi-a propus sa fiu trecuta in caseta redactionala si sa colaborez la ziar. Intr-una din scrisori mi-a spus ca a facut o vizita la Fundeni si ca pe 12 august va avea o operatie la valva mitrala. L-am rugat sa ma initieze si sa imi recomande lecturi din marii scriitori contemporani ai Romaniei.
Il gaseam entuziast de orice lucru pe care l-am scris si foarte pozitiv. Mi-a recomandt sa il citesc pe Hunter S.Thomson, creatorul reportajului gonzo. Ma mai certa si ma impingea spre zona esteta si literara. Glumea chiar spunindu-mi ca este invidios pe calatoriile mele. Ma sfatuia sa ii prezint totul pas cu pas, senzatie cu senzatie, sa imi creez stilul meu. Dupa operatie s-a aratat ft vesel si fericit ca totul a fost fara probleme si complicatii. A organizat un cenaclu literar online pentru care se framinta mult. Imi inspira incredere si toate sugestiile sale erau binevenite. Imi sunea mereu »fiecare pagina are cintecul si ritmul ei launtric, asculta-l »
Sorin Preda era un vrajitor al limbii, scria cu o maiestrie geniala. Intentionam sa organizez o cafenea literara pentru asociatia ARTA si el ma ajuta cu sugestii, dar din nefericire nimeni de pe aci nu cunostea acei scriitori ca Mircea Nedelciu,
Imi spunea deseori ca « Adevaratul secret la scrisului este perseverenta si nu neaparat talentul, mofturos si usor de descurajat ». Imi ura tot timul spor la scris. La un moment dat a avut probleme cu computerul. Nu mai stiam cum sa comunic cu mentorul meu dar el mi-a trimis un mesaj pe siteul jurnalului. Imi spunea adeseori ca » literatura incepe de la asumare si putere de observatie. »
Ultimul mesaj pe care l-am avut de la el a fost marti 25 noiembrie, cu o zi de la plecare lui de pe lumea aceasta.
Ii povestisem despre cafeneaua noastra literara inchinata lui Eugen Ionescu, la care eu am citit un articol scris de el « Testamentul lui Eugen Ionescu ». Tocmai pregatisem un nou articol si voiam sa i-l trimit cind am vazut pe Face Book mesajul despre moartea sa fulgeratoare. Odihneste-te in pace drag prieten, om bun si sufletist, vei ramine pentru totdeauna in inimile noastre indurerate. Nu am sa uit niciodata bucuria scrisului, la care tu m-ai initiat !
Kitchener ON
|
Paulina Popescu 11/28/2014 |
Contact: |
|
|
