Cultura muzicală în România
De curând am avut o surpriză: doamna Gilda Rădulescu, pe care nu o cunosc personal și care lucrează la Radiodifuziunea Română, unde mi-am început viața profesională, mi-a trimis la Toronto câteva CD-uri cu înregistrări ale marilor muzicieni, acum printre Îngeri, dar pe care i-am cunoscut și nu-i voi uita.
Doamna, care lucrează la Casa Radio pentru promovarea muzicii culte prin înregistrarea unor lucrări existente în arhivele Radio, mi-a dat astfel prilejul de a asculta piesele muzicale incluse. Voi prezenta compozitorii principali.
Constantin Bobescu (1899-1992)
L-am cunoscut pe maestru când aveam 12 ani, la Radio, când am înregistrat cu profesoara noastră de muzică, dna Papatanasiu și colegele piesa muzicală după Puiul de Brătescu-Voinești. Maestrul Constantin Bobescu și orchestra de Studio Radio ne-au primit cu mare căldură. După ce am intrat ca redactor la Radio, îl întâlneam când avea repetiții sau înregistrări. I-am cunoscut familia, împrietenindu-mă cu fetele sale și apoi cu nepoții săi, acum la Paris. Am realizat cu mare plăcere cartea :O viață ,un destin care cuprinde călduroasele amintiri ale maestrului. Vorbea cu bucurie despre Enescu, cu care a colaborat adesea. Se cunoscuseră la Paris în perioada când își făcea studiile. CD-ul cuprinde pe lângă lucrări ale sale și piese de Haydn, Brahms și Dvorak. Maestrul a plecat la ceruri în 1992.
Alfred Alessandrescu (1893-1959)
Maestrul avea pe lângă calitatea de dirijor și pianist și pe cea de director al programelor muzicale. Era un om deosebit și toată lumea îl admira și stima. Enescu îl aprecia și colabora deseori cu el. Mulți ani au concertat împreună cu succes. Alfred Alessandrescu face parte dintre muzicienii care au pus bazele școlii muzicale și a activităților legate de viața concertistică în țara noastră. Pregătirea și-a făcut-o la Conservatorul din Paris și la Școala Cantorum cu profesorul Vincent dIndy. În perioada primului război mondial a făcut parte din grupul de muzicieni ai lui Enescu și a locuit mult timp la Tescani. Acolo a compus piese apreciate de marele său prieten. După război a devenit dirijor la orchestra Filarmonicii, la Opera și la Radio unde a activat până în 1958. Compozitorii săi preferați au fost Beethoven, Verdi, Richard Strauss, Puccini, Mussorgsski, etc. Am ascultat cu emoție piesele de pe CD, mai ales compozițiile proprii Acteon" și "Amurg de toamna, cu orchestra simfonică Radio.
Theodor Rogalski (1901 -1954)
Dirijor și compozitor, și-a început studiile la București cu profesorii Alfonso Castaldi și Dimitrie Cuclin, continuându-le la Leipzig și, la Paris, ca elev al lui Vincent dIndy. Calitățile lui au fost recunoscute atât de români cât și de străini. Cronicarul italian Cesare Paglio scria în 1939: Th. Rogalski nu face nici un gest inutil sau doar vizual. Concepția sa scoate în evidență maturitatea și claritatea ideilor, forța și stilul său impecabil.. La invitația directorului Mihail Jora a condus orchestra simfonică a Radiodifuziunii cu succes mulți ani, dar și pe cea a Filarmonicii București. În programe au figurat cele mai importante creații ale compozitorilor români și străini. Pe CD sunt înregistrări din anii 1952 -1957 cu creațiile proprii Dansuri și Schițe simfonice, interpretate de orchestra Radio. Spre regretul specialiștilor, dar și al marelui public, Th.Rogalski s-a stins din viață în 1954 la Zurich-Elveția, unde urma un tratament împotriva cancerului.
Constantin Silvestri (1913-1969)
A fost socotit că unul dintre marii dirijori ai timpului sau. A fost apreciat de John Gritten care i-a scris biografia în cartea cu prefața semnată de Lordul Yehudi Menuhin. S-a născut la București, dintr-un tată italian și o mamă din Boemia, veniți în România, dar neavând cetățenie, din care cauză Constantin Silvestri și-a obținut-o abia la 22 de ani. A fost pasionat de muzică din copilărie, când a început să cânte la pian. L-a cunoscut G. Enescu, care l-a îndemnat să continue. Primul sau post ca muzician a fost cel de corepetitor la operă, dar, nemulțmit, a plecat la Filarmonică. Abia în 1945, când avea 32 de ani, a fost numit dirijor principal. În 1951 a început să dirijeze orchestra Operei și pe cea a Radiodifuziunii Române. În 1957 a susținut concerte în Franța și la Londra, criticii lăudându-i talentul. În același an a părăsit Filarmonica din cauza neînțelegerilor cu George Georgescu, dar a primit postul de dirijor principal al orchestrei Radio. Atunci am eu fost transferată la Departamentul "Formații musicale", ca să veghez la bunul mers al lucrurilor pe lângă maestrue. Nu lipsea de la nicio repetiție sau concert. În 1958 a condus orchestra Operei pentru premiera lui "Oedip" de Enescu. Spre tristețea tuturor, la scurt timp a părăsit România stabilindu-se la Paris, de unde a ajuns la pupitrul multor orchestre europene, dar și din America, Australia, Japonia. A dorit să perfecționeze orchestra din Bournemouth-Anglia, vis ce nu i s-a realizat pentru că s-a stins din viață în 1969. Constantin Silvestri a avut o măiestrie de excepție. Înregistrările de pe CD sunt din perioada 1953-1968 și cuprind lucrări de Debussy, Prokofiev, Bela Bartok, Scriabin și, bineînțeles, de Silvestri.
Celelalte CD-uri vor fi prezentate într-un număr viitor al Observatorului
Toronto /Noiembrie 2014
Florica Gheorghescu
|
Forica Gheorghescu 11/18/2014 |
Contact: |
|
|