Carduri, carduri, carduri ....
De pe la sfârsitul mileniului doi si-au făcut aparitia cardurile. La început timid, apoi cu tot mai mult curaj. Astăzi , o invazie de asemenea instrumente de identificare ne asaltează. Pe unele le putem accepta sau ne putem dispensa de ele fără ca viata noastră să sufere. Altele, însă, sunt impuse prin presiuni psihologice, avertizări si amenintări voalate. Un asemenea card ( cu cip) este cardul de sănătate, despre care Vasile Astărăstoae, presedintele Colegiului Medicilor din România, spune ca este " un instrument periculos pentru societate”:
http://adevarul.ro/news/societate/vasile-astarastoae-despre-cardurile-sanatate-un-card-instrument-periculos-societate-1_51783794053c7dd83f432875/index.html
Hotia electronică a devenit mult mai profitabilă decât cea cu speraclu, cu ranga etc. Se fură identităti ale clientilor, ale pacientilor, ale angajatilor, ale pensionarilor etc. si se tranzactionează la pachet. Gama datelor personale înregistrate pe carduri tinde spre intimitatea trupeasca si psihică, si chiar , într-o anumită măsură, spre intimitatea sufletească. Adâncurile sufletului ( “ inima si rărunchii”) , însă, numai Dumnezeu le cunoaste si le cercetează.
Comertul a devenit total. Se vând si se cumpără tot felul de bunuri, servicii, iluzii…Până si aer curat si drepturi de poluare! Si tot mai multe “ trupuri si suflete de oameni” (Apocalipsa 18,13). Trupurile, fie pentru folosintă în stare vie, fie dezasamblate ca piese de schimb. Cererea e mare si în crestere.
Ȋnainte de a-i lua peste picior pe cei/cele care ridică obiectii, privesc cu suspiciune, refuză anumite carduri, ar trebui să ne întrebăm si să cercetăm care sunt intentiile secunde ale invaziei cardurilor, unele impuse cu agresivitate ( si amenintări!) ca si cel de sănătate. Primele intentii sunt efortul minim, rapiditatea, comfortul, sănătatea, economia de hârtie, bunăstarea, miscarea fără obstacole a banilor, bunurilor, persoanelor… Totul emană un placut parfum de libertate. Dar, dacă într-o zi ne trezim că nu ne mai apartinem, nici trupeste si nici sufleteste, că suntem proprietatea cuiva? Sau că acel cineva, prin interpusi, comisarii săi, ne pune să alegem: ori în proprietatea lui cu toate drepturile, ori paria, în afara societătii, fără acces nici măcar la buruieni si scoartă de copac? Ne inserăm pas cu pas într-o libertate înlătuită, dar nu cu lanturi de fier.
Ȋn Bucuresti si în tară, cardurile de sănătate au început să sosească la domiciliu, fie înmânate personal de postas sub semnatura de primire, fie în cutia postală. Cardul este însotit de o scrisoare al cărui continut se cere citit si analizat cu atentie, ad litteram si printre rânduri.
După lectura scrisorii, posesorul cardului este invitat să-si exprime acordul sau dezacordul cu inscriptionarea datelor personale prin bifarea unor casete cu “ da” si “nu” după cum urmează:
1. Grupa sanguină si Rh-ul. Grupa sanguina era înscrisă în vechile buletine de identitate gen carnet cu mai multe file. Ȋn actualele cărti de identitate nu mai este înscrisă.
2. Bolile cu risc vital de care suferiti. Marea majoritate a pacientilor nu stie de ce " boli cu risc vital" suferă dar expresia îi va speria pe multi si vor cere sau vor fi de acord cu investigatii detaliate. Ȋn functie de vârstă, de noii parametri medicali ( nivel colesterol si alte nivele),la fiecare pacient se va găsi ceva pe care medicul îl poate aprecia ca " risc vital". Speriat de " riscul vital", pacientul va fi de acord să i se inscriptioneze aceste date.
3. Bolile cronice de care suferiti. Dacă există o boală cronică aceasta si-a făcut într-un anumit fel specific prezenta. Deci pacientul, rudele , chiar prieteni, cunocuti stiu de acest lucru. Dacă pacientul nu stie că suferă de o boala cronică intră la procedura de la pct.2. Investigatiile detaliate vor clarifica acest aspect.
După aceste trei puncte, trebuie să inserăm această avertizare, aflată pe aceeasi pagină a scrisorii CNAS:
IMPORTANT - lipsa inscriptionării pe card a unor date medicale vitale vă poate periclita viata, în special în situatiile de urgentă medico- chirurgicale!
Gânditi-vă bine la posibilele riscuri la care vă expuneti înainte de a vă exprima dezacordul inscriptionării datelor medicale.
Cu acest cui în suflet, obsedat de “ riscurile vitale”, pacientul se obisnuieste cu gândul că până la urmă aceste riscuri îl vor răpune si , dacă asta-i soarta, mai bine să facă o faptă bună după ce va fi muri.
4. Sunteti sau doriti să deveniti donator de organe? Primele patru puncte si avertizarea "IMPORTANT" au pregătit cel mai important si cel mai asteptat răspuns . Speriat, convins, predat cu totul sub aripile protectoare ale CNAS, care stie mai bine ce face, pacientul oferă cu generozitate onorariul: DA, sunt de acord/doresc să devin donator de organe! Si este chiar convins că fapta lui este crestinească!
La elaborea textului acestei scrisori trebuie să fi lucrat psihologi cu experientă în manipulare.
Ȋn deplină cunostintă de cauză ,în deplinătatea facultătilor mintale si fizice ( medicii se asigură dacă donatorul est apt, compatibil pentru această procedură) a dona un rinichi, o bucată de ficat, de piele etc. pentru un suferind identificabil ( o rudă, un prieten, un coleg, un cunoscut) este o dovadă ( foarte înaltă) de dragoste fată de aproapele. A fi de acord cu inscriptionarea datelor ( chiar si a minorilor!) privind starea de sănătate în cel mai mic detaliu, pe garantia ( falsă) că nimeni nu are acces la ele decât numai medicul de familie sau alt medic în caz de " urgente medico-chirugicale" , cât si acordul/ dorinta expres/ă anticipat/ă , în scris si sub semnătură ( chiar si pentru minori!) de a deveni donator de organe, sunt greseli fatale, cu consecinte dintre cele mai neplăcute, si în această viată si în cea viitoare.
Niciun fel de date, confidentiale, clasificate secrete, strict secrete, stric secrete de importantă deosebită. nu rezistă dezvăluirii. "Că nu este nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut si nimic tainic care să nu se cunoască si să nu vină la lumina zilei" (Luca 8,17). Dacă Ȋnsusi Iisus Hristos spune aceasta, cum să fim noi atât de naivi să credem că , în această lume căzută, datele noastre personale fac exceptie?
Omul ajunge la un sfârsit, fie pe patul sau de acasă, fie bolnav pe patul de spital, fie printr-un accident. Ȋn prezenta medicilor, se constată si se declară moartea clinică. Pentru a afla dacă pacientul (sau apartinătorul legal/împuternicitul legal!) si-a dat cândva acordul scris pentru donarea organelor, se acceseză rapid baza de date. Dacă răspunsul este pozitiv, se trece la prelevarea organelor sănătoase ( inima, rinchi , ficat … si ce s-o mai putea) , după care cel măcelărit astfel este trimis la morgă. Ȋn viitor, vor fi evitate acele evenimente macabre cu pacienti morti care si-au revenit în morgă…
Mai înainte ca sufletul (viata) să părăsească trupul, adică “Mai înainte ca să se rupă funia de argint si să se spargă vasul de aur si să se strice ulciorul la izvor si să se sfărâme roata fântânii “ ( Eccleziastul, 12,6) ,omul nu este mort. Investigatii atente ale unor cazuri de pacienti, declarati în moarte clinică si goliti de organe, au demonstrat că acestia erau vii în momentul transării. Deci cei care prelevau comiteau o crimă.
A-ti da acordul în scris, cu anticipatie, pentru donarea organelor (de fapt nu după ci înainte de moarte!) este a fi de acord cu eutanasierea, o eutanasiere asistată! Chiar dacă primitorul nu cunoaste donatorul, cum se va simti oare, gândind că organul ce l-a primit provine de la un om viu si nu mort? Dick Cheney, fost vice-presedinte al SUA ( vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Dick_Cheney) mai trăieste încă gratie unui transplant de inimă. Ȋntrebat dacă are vreun sentiment deosebit pentru donator ( pe care nu-l cunoaste) a răspuns că nu s-a gândit niciodată la asta, că multumeste dar că nu simte nimic deosebit. Dick Cheney e un monstru! au zis americanii care nu s-au dezumanizat.
Pare straniu, ba chiar îti dă fiori ideea că în viitor, medicii, asteptând ultima suflare a unui pacient, vor avea sarcina de a se asigura din timp ( din baza de date) că muribundul si-a dat acordul/si-a exprimat dorinta pentru a fi donator de organe. Ȋn caz de “ deces” trebuie actionat rapid. Nu se stie cât stă mortul în moarte clinică pentru a putea preleva pretioaselor piese de schimb umane , cu valoare medicală si de piată . Cei cu posibilităti financiare, sunt dispusi să dea oricât, chiar si sufletul, pentru a face rost de o inima, de un ficat etc. Pierderea momentului optim pentru prelevare, ca urmare a neglijentei, s-ar putea lăsa cu sanctiuni aspre si ridicarea dreptului de practică. Brrrr!
Viata bate filmele thriller!
Bucuresi
27 octombrie 2014
†) Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor, ale cărui moaste se află în Catedrala Patriarhală; Sf. Mc. Nestor
|
Nicusor Gliga 10/28/2014 |
Contact: |
|
|
