Flatulatia filozofică
Ȋn general, filozofii caută adevăruri după om, pe placul acestuia. Dacă sunt pe urmele Adevărului, folosesc nu Calea Acestuia care dă la Viată , ci altele care se înfundă în latura si-n umbra mortii. Roadele acestei lucrări, sub auspiciile celui rău, sunt adevăruri pline de aditivi spirituali sintetici. Oferite crestinilor, sub garanţia autoritătii lumesti a persoanei care le-a mesterit si a testării în laboratoarele umanismului secular, aceste hapuri tulbură sufletele si constiinţele, întunecă ratiunea si împietresc inimile ca nu cumva Hristos să intre si să-si facă săkas în ele.
Filozofii se află adesea în treabă dându-si cu părerea despre Biserica lui Hristos, adică Biserica Ortodoxă, probând încă o dată ca nu sunt nici măcar paraleli, la acelasi nivel cu această una, sfântă, sobornicească si apostolească institutie divino-umană. Si-au asezat tronurile cugetării deasupra Bisericii, adică deasupra lui Dumnezeu, si din acest empireu judecă ,dau note si verdicte. Sunt persoane fizice autorizate având ca obiect de activitate serviciile de rating, un fel de Standard and Poor’s spiritual, intelectual, social, politic etc.
Ȋn ton cu presiunile si atacurile , tot mai insolite, mai insidioase si mai insolente la adresa Bisericii, în aceste vremuri cele mai din urmă, domniile lor deplâng faptul că Biserica Ortodoxă a rămas împotmolită în cult, că morala crestină nu ajunge în morala socială deoarece cateheza este defectuoasă, că ortodoxia a devenit ortopraxie etc.
Nu poti să vorbesti, nu poti să scrii despre Dumnezeu si Biserica Lui, decât numai dacă trăiesti cu Dumnezeu si în Biserica Lui. Filozofii, prin botez chiar crestini ortodocsi fiind, trăiesc în temple secular-umaniste. De ceea nu stiu că ortopraxia (dreapta practică cultuală) este lucrarea vie si sfinţitoare a Bisercii. Ortodoxia ( dreapta credintă) trăieste prin ortopraxie. Fără ortopraxie ( rugaciunea particulară si de obste, semnul crucii, metanii mici si mari, post, spovedanie, împărtăsirea cu Trupul si Sângele Mântuitorului din acelasi potir cu aceeaşi lingurită de multiplă folosintă, cinstirea icoanelor si a moastelor sfinţilor, ridicarea de lăcase de cult, pelerinaje, colivă, prescură, anafură, tămâie, lumânări, agheazmă, sfestanie, maslu, botez, cununie la altar , procesiuni religioase etc.etc.) Biserica ar fi murit de mult. Pe acestea toate le urăste cel rău si le ia în râs. Continută în ortopraxie, cateheza începe fie din fragedă pruncie, fie oricând de-a lungul vietii si ţine până la plecarea la cele vesnice.
Iisus Hristos nu i-a învestit pe umanistii seculari cu vreo autoritate de a vorbi în numele lui Lui si al Bisericii, de aceea părerile lor nu sunt decât flatulaţii filozofice urât mirositoare si toxice. Asemenea duhuri nu vin de la Dumnezeu.
|
Nicusor Gliga 10/28/2014 |
Contact: |
|
|