“Fata din Zlataust”.
Urmărind ca de obicei regulat mass-media, am fost plăcut surprins să întălnesc o informatie de suflet, că zilele trecute s-a desfăsurat la Iasi Festivalul International „Al.O.Teodoreanu”,cunoscutul fiu al Dorohoiului-PASTOREL, organizat sub auspicele Festivalului Internatiomal al Educatiei-FIE, fapt care în sine mă duce direct la fratele său romancierul Ionel Teodoreanu, autorul cărtii, „FATA DIN ZLATAUST” si la...STRADA ZLATAUST din Iasi unde am locuit în anii mei de studii o perioadă de timp.
Spre aduceri aminte readau în mare câteva crâmpeie...
Iată-mă de data aceasta în cunoscutul cartier al Iasului de azi, Cantemir. O adevărată ploaie, un potop. Ca si altii mă pripesc si eu între peretii unor bărăci improvizate pline cu fel de fel de măruntisuri si altele asa zise „noutăti” cu adevărat arhaice căutate de multi ocazionali, colectionari dar si de curiosi, amatori de chilipiruri. După ploaia devastatoare si în asteptarea ca apele să se mai retragă, dând să plec, mi-am dat seama că una din masardele din apropiere era plină cu cărti, un adevărat arsenal cu titluri si nume sonore, fel de fel de cărti, enciclopedii, reviste străine si chiar manuale scolare mult căutate. Intr-un cuvânt aveai nevoie de zile să le răsfoiesti! Pentru a fi mai concret si înteles erau si multe cărti pe care în anii liceului le-am citit la lumina lâmpii de gaz si sub paravanul plapomei spre a nu fi observate de părinti...
Ploaia si furtuna au lăsat aici urme adânci, unde multe din cărtile îmbăcsite ale rafturilor improvizate se găseau aruncate vraiste pe podeua destul de umezită. Vănzătorul în vervă se silea să le culeagă cu repeziciune, dar si cu multă migală. Sărindu-i în ajutor, ca si alti probabili obisnuiti a unor astfel de anticariate ambulate de ocazie, ridicând si tot sortând spre uscare m-am trezit în mână cu un titlu cunoscut mie din mai multe ipostaze. Cartea “Fata din Zlataust”…
Cartea în sine mă duce cu ani în urmă, atât ca cititor al cărtilor asa zise interzise vremurilor respective, dar si ca fost “locatar” a străzii din timpul studiilor mele iesene când locuiam în “gazdă” la o familie bine cunoscută a Iasului de atunci, Affelbaum, oameni de o intelectualitate a parte, contemporani cu bunicul lui Ionel Teodoreanu, în speta Alex. T.Ionescu, fost taran de prin Neamt si unde din povestirile lor aflam; că trecând prin Dorohoi, la Iasi au ajuns oameni mari, consilieri, primar, avocati.
Casa unde locuiam era vecină cu “casa bunicilor” lui Ionel Teodoreanu de la numărul 7 autorul cărtii, “Fata din Zlataust”, ea rămănând neuitată în sufletul lui. “Măruntică, văruită în alb, gard în gard cu numărul 7A despărtită printr-un zaplaz, “căsuta bunicilor” ascunsă după un pâlc de viseni sălbătăciti, amândouă în propietatea familiei, lăsate cu timpul anapoda pe seama vântului si a paraginii de chiriasi negospodari si chiar grăbiti”.
Strada umilă si nestiută, o adevărată ulită de margine de târg, era firavă, pustnică si goală si totusi vizitată de elevi, numerosi turisti dornici să păsească pe “Ulita Copilăriei” sau pe “Strada Zlataust” unde ochii lor emotionati mai întâlneau câteva căsute tupilate si izolate cu adevărate grădinite de flori mirositoare sădite chiar de mâinile bunicilor.
Multe am aflat din istorisirile familiei Afelbaum, că “în vremurile mai îndepărtate în fiecare seară venea schiopătând un mosnegut ghebos aprinzând singurul felinar existent la intrarea în strada sau mai sus vorbindu-ne de Biserica Sfântul Ioan Zlataust unde se găseste mormântul lui Barbu Lăutaru de la numarul 9 …
Era prin primii ani ai studiilor mele. Cred că prin 1954-1955. Nu pot uita această stradă cu adevărat domnească, plină de pelerini dornici să păsească pe “Strada Zlataust”, unde eu probabil copilul încă necopt, trâind mai mult din amintirile si povestirile ilustrilor mei amfiatroni, Affelbaum, în fiecare zi în zori fugeam cu geanta în spinare, până în strada Ghica Vodă unde făceam dreapta să prind un loc pe ultima scara a tranvaiului din statia străzii Elena Doamnă, exact unde era pe vremuri, Spitalul Israilit…
Anii studentiei mele s-au rezumat, ecluzând primitivele căminuri studentesti ai acelor ani, si la alte locatii particulare unde în iernile cu pricina, predominau vestitele sobe de tablă sau cele din teracotă alimentate cu lemne. Asa se face că în anii iernilor geroase în afara cuverturilor groase de iarnă trimise de părinti nostrii grijulii, lucrul esential era procurarea lemnelor în special gata tăiate.
Te sculai într-o duminică cu noaptea în cap să prinzi un taran la barierile Iasului, fie în Păcurari sau la…Podul Bucsinescu, loc cunoscut de mine ca în palmă, locul încheia doar înfundătura străzii Zlataust. Vorba cântecului “Lume lume” dar si certuri care creiau “caz de necaz” în aceste adevarate talciocuri duminicale, matinale. Asa se face că vrând-nevrând, fără să-mi dau seama si chiar necunoscând-o am ajuns în “mare” conflict cu…Duduia Otilia în persoană. Da! Cu marea poetă a Iasului, cu autoarea lui: “A murit Luchi”, “Lumini si Umbre”, “Unde-s ochelarii “si altele. Cu Otilia Cazimir, supranumită, “poeta sufletelor simple”, prietena de suflet a lui Topârceanu. Strada Bucsinescu luând numele mai târziu de strada Otilia Cazimir, ea locuind la numărul 4…
Astăzi în locul vechilor zidiri se ridică clădiri moderne, înalte cu acoperisuri parcă din tablă rosie, ondulate. blocul turn cu vre-o 15 etaje a noi Universităti si blocul cu 4 etaje. Răspunzând noilor cerinte, locul, cartierul se va primeni. Isi schimbă complect înfătisarea, iar romanticul Zlataust al Teodorenilor sau al duduii Otilia va rămâne cu adevărat doar o…legendă vie, iar eu parcă mă tem să nu spulber imaginea de ansamblu pe care mi-am făurit-o în minte despre casa în care si-a făcut veacul Delia, personajul gingas din…“Fata din Zlataust”…
|
de Iosef-Ioju Haimovici 10/28/2014 |
Contact: |
|
|
