Zăvor si sclav luminii
Si toamna asta-si lasă păcatele-n uiumuri, zbiceste-ntruna cerul, se-ascunde-n argumente cât ploi rămân subtile si udă testamente rescrise-n doi; cuvântul se despleteste-n fumuri, îsi leapădă vesmântul de prăfuite drumuri. Se reazemă apusul de mal, glisează moale, îsi tine seva-n trudă, absentă-n sentimente, în uger cu păcate ce încă-s iminente; mi-e irisu-n aprinderi, desfrunzărit la poale, zăvor si sclav luminii – eresurile-s goale. Călcată-n umezimea-i de focul orei, sferic secunda se-ncovoaie sucită în cenusă, topindu-i-se snurul din coadă până-n gusă; ubícuă-n menire, ascunsă-n pas de cleric, scânceste zgâriată de Marele-ntuneric. Se tânguie în brume un dor si arde-n grabă, va trece prin ajunul regretelor; cuminte un vis ascuns luminii iteste-n jurăminte… cum slefuieste-abisul cu ultima silabă, ne lasă-n goliciune apusul mai degrabă.
Reproducerea, numai cu acordul scris al autorului. (Zăvor si sclav luminii - placheta CU FLUTURI ÎN CĂLCÂIE - Ed. PIM, Iasi, 2014, p. 16)
|
© Valerian Bedrule 10/28/2014 |
Contact: |
|
|