Martiri si Mărturisitori ai Sfântului nume Dumitru - Demetrus
„As-noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O. ce trist, ce înalt era Christ!
Luna a intrat după El în celulă
si-L făcea mai înalt si mai trist.”
(Radu Demetrescu-Gyr)
Cuvântul purtător de viată al numelui sfânt Dumitru / Dimitrie îsi află rădăcina în termenii protodaci: Demeter-Demetrius-Demetrios-Dimomitir-Daghimitir semnificând asadar: pământul-roditor, rodul-pământului, pământul-mamă, mama-poporului, spicul grâului, cel harnic, darul Soarelui, roadele toamnei, belsugul toamnai, etc.
Bunul Dumnezeu-Atotcreatorul si-a pus Creatia Sa sub oblăduirea, îndrumarea si înrâurirea a două mari Călăuze-Înaintemergătoare precrestine- protodaco-zamolxiene: Sân George si Sân Medru, Metru-Mitru, cel care binecuvintează viata prin mirifica Primăvară si cel care o psalmodiază întru roadele sale bogate sub porfira Toamnei regale.
Ciclul spiritual al celor doi călăuzitori-purtători de viată, protodaci ai Pământului si ai Cerului, descendenti ai nobletei Cavalerului Trach, prin harul lui Iisus Hristos: Sân George si Sân Medru aduc re-nasterea în fiinta Creatiei si rodul binecuvântat prin sacralitatea întelepciunii omului ales.
Întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos preia mostenirea genetică si spirituală a Natiunii-Mamă a Neamului primordial pelasgo-traco-scito-geto-dac, prin Mostenitoarea regală a acestui pământ binecuvântat Fecioara Maria, consfiintind totodată traditia si spiritualitatea protodacă, prin aura hristico-crestină.
Icoana Pământului-Mumă redă atributele si caracteristicile Maicii Bătrâne, care ulterior se interferează cu legendele referitoare la Maica Domnului, riturile temeiului arhaic, invocând astfel sacralitatea Pământului, fiinta sa cosmogonică si sensul său cosmic împlinit si desăvârsit în Omul crestin ortodox.
Poate că toate semintiile pământului îl respectă într-o măsură mai mare sau mai mică, dar pentru marele Neam dacoromân, Pămânul se bucură de un cult aproape egal cu cel al Cerului.
Din tărâna lui sfintită cu sângele martirilor, cu suferinta eroilor, cu demnitatea credinciosilor, cu nădejdea nestrămutată a cuviosilor, cu mărturia mărturisitorilor întru adevăr, cu dragostea atât de dăruită a iubitorilor de Hristos se tese porfira Cerului pe care sunt brodati permanent Alesii: Eroii, Mărturisitorii, Cuviosii, Mucenicii, Dreptii si Sfintii lui Dumnezeu întru nemurirea lor serafică.
Dacii nemuritori ai Miscării Ortodoxe Nationalist-Crestine purtau la gât alături de Sfânta Cruce, un săculet din piele în care era amestecată tărâna martirică cu sângele ei sfânt de-a lungul vremurilor din mai multe zone ale tării noastre. De fapt se poate spune cu certitudine că pământul Daciei Mari s-a cuminecat permanent si integral cu sângele scump al Fiilor ei din fase si până la Judecata de Apoi.
Nimeni de pe pământ n-a iubit mai mult Pământul-Mosie al Neamului dăruit de Bunul Dumnezeu, atât de binecuvântat si atât de râvnit de toti, din care au odrăslit atâtia Fii ai Cerului divin!
Aceasta este dovada supremă a iubirii noastre de Glie, că Noi, Dacoromânii nu ne-am dorit niciodată pământul altora.
Asadar, prin întruparea Cerului în sânul Pământului-Mamă se naste pentru Om dimensiunea spiritual-hristică a mântuirii sale.
Întreaga spiritualitate dacoromână a înmugurit, a înflorit si a rodit milenar sub cupola religiosului precrestin si crestin.
Din sânul religiei s-au întrupat metafizica si cultura protodacă, din care-si trage seva spirituală întreaga omenire.
Pentru dacoromânii-crestini, timpul nu este trecere, ci curgere, izvor spre vesnicie, iar Pământul ca Mosie a Neamului este o fiintialitate sacră logodită cu Cerul.
Pământul străbun este pentru Noi Dacoromânii la fel de scump si de drag ca Cerul Strămosilor.
Dacoromânul ortodox fiind astfel purtător de pământ cum este purtător de cer, purtător de natură cum este purtător de poezie, purtător de tărână cum este purtător de aură, purtător de frumos cum este purtător de cântec, purtător de lumină cum este purtător de rugă, purtător de adevăr cum este purtător de jertfă, purtător de folclor cum este purtător de credintă, purtător de suferintă cum este purtător de iubire, purtător de sânge cum este purtător de soare, purtător de icoană cum este purtător de pâine, purtător de Dumnezeu cum este purtător de Neam.
El proiectează în afara timpului vesnicia numelui, iar în afara realitătii nemurirea Neamului.
Rădăcina numelui prin harul însusirii sale stimulează si semnifică: chemarea, alegerea, gândirea, simtirea, menirea, creatia, împlinirea, desăvârsirea purtătorului în raportul său cu ordinea Creatiei, cu spiritualitatea Neamului si vointa Atotcreatorului.
Forta devenirii sale, a purtătorului de nume asumată în tragismul si iubirea fiintială, concretizează genialitatea, autoritatea creatiei si a eroismului său spiritual în relatia sa cu Dumnezeu si cu generatiile neîntrerupte, triumfătoare ale Neamului.
Gradul de suferintă si nobletea sufletească al credintei strămosesti a mărturisitorului înnobilează cultura împodobind chipul, aura Neamului în Icoana renasterii sale spiritual-divine.
Sfintenia si autoritatea morală a eroilor, mucenicilor si mărturisitorilor Neamului nostru dacoromân este consacrată de fascinatia lor vie, nemuritoare, care împărtăsesc generatiile din potirul lor mistic, înnoitor si mântuitor.
Cinstirea lor conferită de Bunul Dumnezeu implică impulsul tainic al veneratiei noastre de a îngenunchia în adâncul sufletului lăudându-i, slăvindu-i, multumindu-le si bucurându-ne totodată, prin duhul transfigurării lor în Fii ai lui Hristos-Mântuitorul lumii.
*
* *
Dumitru Stăniloae-preot, profesor-Teologul Cetătii Ortodoxe, s-a născut în Vlădenii Tării Bârsei la 16 Noiembrie 1903, sub aura zilei Sfântului Apostol si Evanghelist Matei.
După ce absolvă cursurile strălucitului Colegiu „Andrei Saguna”, primeste o bursă pentru Universitatea din Cernăuti, dar nesatisfăcându-l se întoarce la Universitatea Bucuresti, urmând cursurile Facultătii de Litere. În 1928 îsi sustine la Cernăuti Teza de Doctorat cu Titlul: Viata si opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului si legăturile lui cu Tările Românesti.
Mitropolia Sibiului îi oferă o bursă pentru studiul Dogmaticii si Bizantinologiei. Studiază la Munchen, Berlin, Paris, Constantinopol. Este hirotonit preot la 25 Septembrie 1932, numit director al ziarului Telegraful Român în 1934, iar doi ani mai târziu ajunge rectorul Academiei Teologice din Sibiu, până în 1946 când este obligat de noua dezordine ateo-comunistă să demisioneze din functia de rector. Mai rămâne un an ca profesor, apoi se transferă la Facultatea de Teologie a Universitătii Bucuresti.
În 1959 este arestat si închis la Jilava si Aiud. În 1963 este eliberat de ziua lui Mihail Eminescu si reintegrat în învătământul universitar. Conferentiază la Freiburg, Heidelberg, Oxford.
În 1971, face parte din delegatia Bisericii Ortodoxe Române care a mers la Vatican.
* Opera sa întru marile capodopere ale spiritualitătii ortodoxe:
- Viata si învătătura Sf. Grigorie Palama.
- Ortodoxie si Românism.
- Ortodoxie si Nationalism.
- Natiune si Crestinism.
- Pozitia domnului Lucian Blaga fată de Crestinism si Ortodoxie.
- Tratatul de Teologie Dogmatică Ortodoxă în 3 vol.
- Ortodox Dogmatik, apărută în 2 vol. la Londra.
- Dieu est Amour, apărută la Geneva.
- Tehnology and the Churck, apărută la New York.
- Rugăciune, libertate, sfintenie, apărută la Atena.
- Prier de Jesus et experience de Saint Exprit, apare la Paris.
- Le genie de l’orthodoxie, tot la Paris.
- Spiritualitate Ortodoxă si Teologie Morală, 2 vol.
- Spiritualitatea si comuniunea în liturghia ortodoxă.
- Chipul nemuritor al lui Dumnezeu.
- Sf. Atanasie cel Mare, 2 vol. , în traducere.
- Studii de Teologie dogmatică ortodoxă („Hristologia Sf. Maxim Mărturisitorul”, „Omul si Dumnezeu”, „Sfântul Simeon Noul Teolog”, Imnele iubirii dumnezeiesti, „Sf. Chiril al Alexandriei, Scrieri).
- Ciclul Filocalia în 12 volume.
- Numeroase studii si articole publicate în revistele de specialitate.
* Distinctii, premii si merite deosebite:
• Doctor Honoris Causa al Universitătii din Tesalonic.
• Doctor Honoris Causa al Institutului Ortodox Saint Serge-Paris.
• Doctor Honoris Causa al Facultătii de Teologie-Belgrad.
• Doctor Honoris Causa al Facultătii de Teologie-Atena.
• Doctor Honoris Causa al Facultătii de Teologie-Bucuresti.
* „Dr. Leopold Lucas”al Facultătii de Teologie-Tubigen.
* „Crucea Sf. Augustin de Canterbury.
• Membru titular al Academiei Române.
+ Cetătean al Cerului cu drepturi vesnice-4 Oct.1993.
Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, manifestându-si libertatea creatoare genială si slujirea duhovnicească pilduitoare în sânul Neamului Dacoromân al Bisericii lui Hristos si-a asumat deplin mostenirea strămosească spirituală în calitatea natională a Neamului, integrându-se ca model ceresc al Ortodoxiei.
*
* *
Dumitru Bălasa-preot, supranumit „Patriarhul de Drăgăsani”.
Ilustrul teolog, preot, istoric-dacolog, poet, prozator, dramaturg, gazetar, publicist, editor si cărturar s-a născut în vatra ortodoxă, care la rândul ei coboară din vatra milenară a viticultorilor traco-geto-daci, a unor tărani imperiali vâlceni, în satul Dealu Mare-Gusoeni la 1 August 1911. Parcurge Scoala primară din satul Spârleni, comuna Gusoeni, după care Seminarul Teologic „Sântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, ca bursier al celor 8 ani de studiu. Fiind un pasionat îndârjit al cititului ales, ajunge în clasa a VII-a bibliotecarul Seminarului Teologic, publicând în periodicele locale, articole si poezii. În ultimul an de Seminar fondează revista „Foi literare,, . Debutul în poezie l-a bucurat nespus, dar l-a adus si în contact cu Siguranta lui Carol al II-lea. În 1934 este hirotonit preot pentru Parohia Băleasa-Romanati, iar din 1939 slujeste în capitala Băniei-Craiova la diferite biserici. A doua arestare are loc în gara Bals tot din ordinul lui Carol-Lupescu în 1938, când i se oferise o bursă de studii la Atena.
Mobilizat pe frontul de Răsărit între 1941-1944, se distinge cu Ordinele militare: Steaua României cu spade si Virtutea Militară în grad de Cavaler. După Evenimentele revolutionare din Decembrie 1989 preotul-veteran este avansat în gradul de Colonel.
La 16 Septembrie 1959 are loc a treia arestare pentru 5 ani de zile. Cunoaste infernul „Fenomenului Pitesti”, apoi sirul marilor Academii spirituale, începând cu Colonia Salcia din Balta Brăilei, este eliberat la 31 Iulie 1964.
Dincolo de slujirea sa exemplară, dincolo de iubirea de Mosie a Neamului Dacoromân, dincolo de suferinta si jertfa adusă pe Altarul crestin-ortodox, dincolo de laborioasa cercetare istorică a Fenomenului protodac, Părintele Dumitru Bălasa a lăsat generatiilor viitoare un Tezaur grandios al operelor sale nemuritoare, astfel:
- Date noi despre familia lui Alexandru al III-lea Voievod, 1569-1576;
- Schitul Iezerul Vâlcii;
- Luptele de la Lânărie;
- Istoricul Mănăstirii Sadova;
- Sfânta Mănăstire Tismana;
- Dionisie Eclesiarhul. Hronograf (1764-1815);
- De la Zalmoxis la Iisus Hristos;
- Sutesti-repere istorice;
- Crinii tărânii. Un manuscris original din anul 1763, o perlă autentică al limbii române;
- Basmul romanizării. Dacii întemeietorii Romei;
- Codicele de la Sutesti-Vâlcea;
- Roma Veche, cronică ortodoxă daco-romană;
- Marele atentat al Apusului papal împotriva independentei Daco-Românilor;
- Dacii de-a lundul mileniilor;
- Tara Soarelui sau Istoria Dacoromâniei;
- Monografia orasului Drăgăsani.
• Alături de aceste volume de referintă a publicat zeci de studii privitoare la Istoria Bisericii si a culturii românesti.
• Fondator al Fundatiei Culturale „Dokiana”-Sutesti.
• Membru fondator al Fundatiei Culturale „Sfântul Antim Ivireanu” – Râmnicu Vâlcea.
* Pentru meritele deosebite în domeniul spiritual-religios, stiintific si cultural Păintele-Patriarh de Drăgăsani, Dumitru Bălasa a fost ales membru al multor societăti si asociatii:
• Societatea Scriitorilor Olteni;
• Asociatia Slavistilor din România;
• Societatea de Studii Istorice din România;
• Societatea Prietenii Muzeului Nicolae Bălcescu-Vâlcea;
• Societatea Culturală „Luceafărul din Floresti”-Gorj;
• Fundatia „Academia Dacoromână”-Bucuresti.
+ La 22 decembrie 2002, Cerul i-a decernat Premiul Iubirii Divine.
*
* *
Dimitrie Balaur-preot, născut la Rezeni în anul 1903, în judetul Lăpusna din Basarabia. Face studii strălucite în cadrul Seminarului Teologic din Chisinău, pe care le desăvârseste la Facultatea de Teologie din Bucuresti prin magna cum laude, absolvind apoi si Facultatea de Geografie.
Revenit pe plaiurile natale este numit la Eparhia Hotinului consilier cultural, iar în noaptea de Înviere a anului 1937 este hirotonit preot.
Ultimatumul dat de U.R.S.S. României să se rupă de fiica ei Basarabia, din 26 Iunie 1940, l-a trimis pe părintele Dimitrie si familia sa alături de sute de mii de români în refugiu la Iasi, la Bucuresti sau oriunde.
Destinul său de deportat, de prigonit, de persecutat, l-a purtat când spre Vechiul Regat când spre Basarabia-Mumă. Securitatea atee l-a smuls însă din sânul parohiei sale din Bucuresti la 4 Aprilie 1959, condamnându-l pentru activitate contra primului stat socialist din lume si pentru activitate contra orânduirii de stat, la 27 de ani muncă silnică.
A supravietuit cruntelor regimuri tortionare de la Jilava, Gherla si Periprava, fiind eliberat în 1964.
Cu binecuvântarea lui Dumnezeu si-a reluat activitatea de slujitor al lui Hristos în Bucuresti, considerând că toată suferinta sa trebuie de fapt să întregească darul iubirii sale pentru Dumnezeu, pentru Neam si pentru Tară.
*
* *
Dumitru Dosoftei Florea-arhimandrit si staret al Mănăstirilor Cozia si Ostrov din judetul Vâlcea s-a născut la 4 Decembrie 1910 în comuna Giulesti de Vâlcea. Chemarea sa către slujirea lui Dumnezeu si a Neamului a fost transmisă prin părintii săi drept măritori crestini cu multă evlavie, omenie si demnitate ortodoxă. A crescut si s-a format în această ascendentă a continuitătii spirituale a Mosilor si Strămosilor Neamului Dac princiar si voievodal, desăvârsindu-se în misiunea mistică si vocatia pedagogiei crestine. Aflat permanent în slujirea Neamului si a lui Dumnezeu, Tribunalul Militar Bucuresti, l-a condamnat în anul 1958, la 9 ani de închisoare, pentru tăinuirea de persoane, din care a executat 6 până la Decretul cel mare din 1964.
Alături de rugăciunile de iertare pentru călăii Neamului său si cele de multumire lui Dumnezeu pentru martirajul său, si-a continuat binecuvântările primite în lucrarea sa spre mântuirea personală si cea întru Neam.
*
* *
Dumitru Serban-preot, s-a născut în localitatea Români-Neamt la data de 1 Iunie 1908. După încununarea studiilor cu merite deosebite la care a adăugat frumoasele însusiri si deprinderi moral-crestine genetice si educative ajunge preot-slujitor al lui Hristos pentru parohiile Crucea-Neamt, Cristesti-Buda (Tîrgu Frumos), Oslobeni, Agapia si Hoisesti-Neamt.
Întreaga sa misiune si vocatie a fost aleasă, a fost pilduitoare si îndrumătoare pentru generatia sa, pentru urmasi, în spiritul marilor Voievozi si Vlădici ai frumoasei si distisei Tări a Moldovei celei Mari.
Având atitudine dusmănoasă fată de regimul democrat-popular, vigilenta Securitate l-a arestat în anul 1962, fiind condamnat prin Tribunalul raionului Târgu Neamt la 3 ani de închisoare. Desi perioada de închisoare a fost relativ scurtă, regimul tortionar a fost lung si neîndurător, abătut atât asupra sa cât si asupra familiei în perioada detentiei si după.
Curajul, tenacitatea, credinta, nădejdea, dar mai ales jertfa dăruirii l-a dăltuit în biruitor asupra răului încetătenit prin drepturi democratice.
Părintele Dumitru a rămas în memoria posteritătii ca model de slujire si de jertfă pentru Neam si Dumnezeu.
*
* *
Dumitru M. Serban-preot, s-a născut în Poiana de Sus, judetul Dâmbovita la 11 Iunie 1907. Absolvă scoala primară în satul natal, cursurile Seminarului Central si ale Seminarului „Patriarhul Miron” din Câmpulung Muscel si pe cele superioare ale Facultătii de Teologie din Bucuresti. Este înzestrat cu darul scrisului, publicând în „Satul”, „Tinerimea crestină”, sub pseudonim. În anul 1936 este hirotonit diacon si apoi preot pentru slujirea ortodoxă în cadrul Mănăstirii Surpatele din judetul Vâlcea, până în 1940 si de aici transferat la biserica parohiei Domnita Bălasa (Zidurile) din comuna Crovu, azi Odobesti al cărei ctitor a fost.
Misiunea si atitudinea sa propăvăduitoare si unificatoare s-a asezat ca o piatră de temelie a demnitătii Neamului si ca un stâlp de nădejde al slujirii mesianice.
După prima încercare de arestare în 1948, esuată, este rearestat în 16 Decembrie 1958, si închis în beciurile Securitătii din Calea Rahovei. Gratie regimului de tortură aplicat cu mare risipă a fost omorât după 3 luni de schingiuri bestiale si aruncat în groapa comună a cimitirului Bisericii comunei Jilava. După 1965 moastele părintelui Dumitru se odihnesc binecuvântate în pământul Bisericii ctitoriei sale.
*
* *
Dumitru Iliescu-Palanca-preot, s-a născut în satul Palanca al comunei Nemoiu din judetul Vâlcea, la 26 Octombrie 1903. Absolvă scoala primară în comuna natală, apoi Gimnaziul „Brătianu” din Drăgăsani. Începe cursurile Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae” la Râmnicu-Vâlcea, le continuă la Roman, după care revine la Vâlcea. Este hirotonit preot pe seama parohiei Oltenita-Ilfov la 23 Decembrie 1928, parohie unde a ridicat o nouă Biserică, un cămin cultural cu bibliotecă si sală de festivităti unde organiza sezători populare, dispensar, s-a ocupat pentru elecrificarea comunei, fiind cu adevărat Păstorul comunitătii.
Părintele Dumitru-Palanca a fost un zelos slujitor al Domnului si al comunitătii sale, prin predică, liturghie si condei. A publicat articole, brosuri, nuvele, poezii, schite, traduceri, fondând si două reviste de referintă: „Păstorul Ortodox” si „Păstorul Crestin Ortodox”. Între 1932-1936 urmează cursurile Facultătii de Teologie din Chisinău pe care o absolvă cu prodigioasa distinctie Magna cum laude. Un an mai târziu termină si cursurile Seminarului Pedagogic din Iasi.
Împreuna sa slujire de profesor si preot, la catedră sau la altar a fost de o înaltă constiintă si demnitate, de o mare responsabilitate si onoare, de o profundă credintă si o inegalabilă dăruire ortodoxă.
Este arestat prima oară sub guvernarea Antonescu, la 27 Decembrie 1942 si retinut în lagărul de preoti de la mănăstirea Tismana. Următoarea arestare are loc în 1948 cu o condamnare la 20 de ani muncă silnică pentru învinuirea de uneltire contra ordinii sociale.
Parcurge sirul lung al calvarului penitenciaro-comunist la: Văcăresti, Jilava, Baia Sprie, Nistru, Aiud, Lugoj, Gherla, Ostrov, Salcia.
Între pauzele anchetelor, torturii si terorii părintele si-a continuat slujirea lui Dumnezeu alături de marea sa suferintă, înăltându-se la ceruri prin jertfa supremă de la Colonia Salcia, la 17 Martie 1963.
*
* *
Tuturor purtătorilor sfântului nume Dumitru /Dimitrie întru multi ani Luminosi !
Bibliografie:
-Romulus Vulcănescu-Mitologia Română. Ed. Acad.R.S.R., 1987;
-Mircea Vulcănescu-Dimensiunea românească a existentei. Ed. Fundatiei Culturale Române, Bucuresti, 1991;
-Petre Tutea, Omul-Tratat de Antropologie Crestină, 1. Ed.Timpul, Iasi, 1992;
-C.Rădulescu-Motru, Timp si Destin. Fundatia Pentru Literatură si Artă-1940;
-Lucian Blaga-Diferetialele divine. Aspecte antropologice. Fiinta istorică. Ed. Humanitas, Bucuresti, 1997;
-Corneliu Zelea Codreanu-Cărticica Sefului De Cuib, Editia a 13-a, Bucuresti;
-Maciej Bielawski-Părintele Dumitru Stăniloae, o viziune filocalică despre lume. Trad. diac Ioan I. Ică.Jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998;
-Centenar Pr. Dumitru Bălasa (1911-2011). Ed. Petrescu, Rm. Vâlcea, 2011;
-Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist. Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 2007;
-Vasile Manea-Preoti orodocsi în închisorile comuniste. Ed. Reîntregirea-Alba Iulia, 2004.
+Sf. M.Mc. Dimitrie-Izvorâtorul de mir.
26 Octombrie 2014, Brusturi-Neamt-Dacoromânia
|
Gheorghe Constantin Nistoroiu 10/26/2014 |
Contact: |
|
|
