Scurtă istorie a culturii în Bucuresti -
Există legende despre înfiintarea Bucurestiului, dar pentru istorici rămân cele legate de anumite acte oficiale. Există în arhive, vechi documente semnate de Vlad Tepes în septembrie 1459 cu mentiunea că sunt concepute la Bucuresti.
Sunt multe scrieri legate de numele orasului. Unii spun că s-ar trage de la un proprietar al unor turme de oi care se numea Bucur. Altii sustin că numele fiului lui Vlaicu Vodă ar fi fost “Hilarius” care ar însemna” Bucurie”. Sunt istorici care sustin că orasul ar purta numele dat de Mircea cel Bătrân după victoria în lupta cu Turcii.” Bucuria” unei biruinte. În documentele semnate de D.Papazoglu si C.C.Giurăscu se vorbeste de o “Cetate de pe Dâmbovita” construită în vremea lui Mircea cel Bătrân. Ceea ce se stie în mod sigur este că Bucurestiul devine oficial capitala tării în anul 1659.
În vremea lui Constantin Brâncoveanu,în 1702, s-a construit palatul Mogosoaia înconjurat de alte clădiri si de terenuri agricole. Sub domnia lui Mavrocordat si apoi a lui Ipsilanti a început pavarea străzilor,construirea clădirilor pentru scoli. Spitalul Coltea, socotit o importantă realizare a fost construit în 1704.
Bucurestiul a fost ocupat de trupe austriece si rusesti în 1800. Trupele rusesti au fost conduse de generalul Kiseleff al cărui nume a rămas până astăzi în istoria orasului prin “soseaua Kiseleff.” În perioada 1859-1945 s-a produs “înflorirea” Bucurestiului supranumit “Micul Paris.” Prima centrală telefonică s-a construit în 1925 iar palatul Telefoanelor s-a dat în folosintă în 1933. În 1936 profesorul sociolog Dimitrie Gusti a înfiintat “Muzeul Satului”
Evenimente deosebite legate de existenta si dezvoltarea culturii în Bucuresti sunt multe, dar vom mentiona mai ales pe cele legate de muzică. În 1812 s-a inaugurat “Hanul lui Manuc” care a rămas renumit din cauza celebritătilor muzicii populare si usoare care realizau aici concerte de seară . În 1846 la Bucuresti a concertat marele muzician-pianist Franz Liszt.
În 1852 a fost inaugurat Teatrul National.Aici a avut loc primul concert simfonic sustinut de instrumentisti români în 1866 sub conducerea lui Eduard Wachmann care în 1868 a înfiintat societatea Filarmonica Română.
Celebra soprano Adelina Patti a venit la Bucuresti în 1885 pentru spectacole în care a cântat alături de Grigore Gabrielescu. În acelasi an a avut loc primul spectacol în limba română în sala Teatrului National cu opera “Linda de Chamonix” de G.Donizetti.Dirijor a fost Gh.Stephănescu un mare doritor al desvoltarii muzicii în România. Solisti :Grigore Gabrielescu, Dem Teodorescu , Alexandrina Stephănescu si altii.
Anul 1888 este foarte important pentru dezvoltarea culturii românesti datorită inaugurării Ateneului Român, constructie celebră si datorită arh.Albert Galleron care a creat rotonda clădirii având ca model pe cea a palatului lui Agripa din Roma. A rămas în amintire subscriptia publică ”Dati un leu pentru Ateneu” în vremea constructiei. La inaugurare a tinut un emotionant discurs scriitorul Alexandru Odobescu.
În anul 1901 si-a început activitatea celebra formatie corală “Carmen” sub conducerea lui Dimitrie Kiriac care a fost urmat de Ion Chirescu. Un alt eveniment important s-a petrecut în 1921 când a fost inaugurarea Operei Române că Institutie de Stat cu spectacolul “Lohengrin” de Richard Wagner. Dirijor George Enescu. Solisti: George Folescu, Romulus Vrăbiescu, Victoria Costescu-Ducă, Elena Ivony si altii.
În 1949 s-a înfiintat Uniunea Compozitorilor Români. Dezvoltarea Culturii n-a avut o desfăsurare continuă în Bucuresti datorită unor dezastre produse în toată tara: Războaie, incendii, epidemii, etc. În secolul XVII au fost repetate epidemii, una rămasă celebră a fost “Ciuma din vremea lui Caragea”.
Incendiile din 1847 au cauzat pierderi a mii de case si biserici. Dâmbovita a cauzat multe inundatii până când malurile ei au fost ridicate prin cimentare. Cutremure au fost multe.
Mai cunoscute au rămas distrugerile din 1802 când turnul “ Coltea” si turlele unor biserici au fost distruse.
Cele mai îngrozitoare cutremure au fost cele din 1940 si 1977 când au căzut case si au murit mii de oameni.Nu pot fi uitate bombardamentele din vrema războiului din 1944, când zone din Bucuresti au devenit ruine.
Să fim optimisti! Locuitorii sunt doritori de realizări deosebite, asa încât îsi refac locuintele si clădirile destinate activitătilor sociale, dându-le înfătisări noi, moderne.
Toronto / octombrie 2014
|
Florica Gheorghescu 10/21/2014 |
Contact: |
|
|
