Scurtã istorie a culturii în Bucuresti -
Existã legende despre înfiintarea Bucurestiului, dar pentru istorici rãmân cele legate de anumite acte oficiale. Existã în arhive, vechi documente semnate de Vlad Tepes în septembrie 1459 cu mentiunea cã sunt concepute la Bucuresti.
Sunt multe scrieri legate de numele orasului. Unii spun cã s-ar trage de la un proprietar al unor turme de oi care se numea Bucur. Altii sustin cã numele fiului lui Vlaicu Vodã ar fi fost “Hilarius” care ar însemna” Bucurie”. Sunt istorici care sustin cã orasul ar purta numele dat de Mircea cel Bãtrân dupã victoria în lupta cu Turcii.” Bucuria” unei biruinte. În documentele semnate de D.Papazoglu si C.C.Giurãscu se vorbeste de o “Cetate de pe Dâmbovita” construitã în vremea lui Mircea cel Bãtrân. Ceea ce se stie în mod sigur este cã Bucurestiul devine oficial capitala tãrii în anul 1659.
În vremea lui Constantin Brâncoveanu,în 1702, s-a construit palatul Mogosoaia înconjurat de alte clãdiri si de terenuri agricole. Sub domnia lui Mavrocordat si apoi a lui Ipsilanti a început pavarea strãzilor,construirea clãdirilor pentru scoli. Spitalul Coltea, socotit o importantã realizare a fost construit în 1704.
Bucurestiul a fost ocupat de trupe austriece si rusesti în 1800. Trupele rusesti au fost conduse de generalul Kiseleff al cãrui nume a rãmas pânã astãzi în istoria orasului prin “soseaua Kiseleff.” În perioada 1859-1945 s-a produs “înflorirea” Bucurestiului supranumit “Micul Paris.” Prima centralã telefonicã s-a construit în 1925 iar palatul Telefoanelor s-a dat în folosintã în 1933. În 1936 profesorul sociolog Dimitrie Gusti a înfiintat “Muzeul Satului”
Evenimente deosebite legate de existenta si dezvoltarea culturii în Bucuresti sunt multe, dar vom mentiona mai ales pe cele legate de muzicã. În 1812 s-a inaugurat “Hanul lui Manuc” care a rãmas renumit din cauza celebritãtilor muzicii populare si usoare care realizau aici concerte de searã . În 1846 la Bucuresti a concertat marele muzician-pianist Franz Liszt.
În 1852 a fost inaugurat Teatrul National.Aici a avut loc primul concert simfonic sustinut de instrumentisti români în 1866 sub conducerea lui Eduard Wachmann care în 1868 a înfiintat societatea Filarmonica Românã.
Celebra soprano Adelina Patti a venit la Bucuresti în 1885 pentru spectacole în care a cântat alãturi de Grigore Gabrielescu. În acelasi an a avut loc primul spectacol în limba românã în sala Teatrului National cu opera “Linda de Chamonix” de G.Donizetti.Dirijor a fost Gh.Stephãnescu un mare doritor al desvoltarii muzicii în România. Solisti :Grigore Gabrielescu, Dem Teodorescu , Alexandrina Stephãnescu si altii.
Anul 1888 este foarte important pentru dezvoltarea culturii românesti datoritã inaugurãrii Ateneului Român, constructie celebrã si datoritã arh.Albert Galleron care a creat rotonda clãdirii având ca model pe cea a palatului lui Agripa din Roma. A rãmas în amintire subscriptia publicã ”Dati un leu pentru Ateneu” în vremea constructiei. La inaugurare a tinut un emotionant discurs scriitorul Alexandru Odobescu.
În anul 1901 si-a început activitatea celebra formatie coralã “Carmen” sub conducerea lui Dimitrie Kiriac care a fost urmat de Ion Chirescu. Un alt eveniment important s-a petrecut în 1921 când a fost inaugurarea Operei Române cã Institutie de Stat cu spectacolul “Lohengrin” de Richard Wagner. Dirijor George Enescu. Solisti: George Folescu, Romulus Vrãbiescu, Victoria Costescu-Ducã, Elena Ivony si altii.
În 1949 s-a înfiintat Uniunea Compozitorilor Români. Dezvoltarea Culturii n-a avut o desfãsurare continuã în Bucuresti datoritã unor dezastre produse în toatã tara: Rãzboaie, incendii, epidemii, etc. În secolul XVII au fost repetate epidemii, una rãmasã celebrã a fost “Ciuma din vremea lui Caragea”.
Incendiile din 1847 au cauzat pierderi a mii de case si biserici. Dâmbovita a cauzat multe inundatii pânã când malurile ei au fost ridicate prin cimentare. Cutremure au fost multe.
Mai cunoscute au rãmas distrugerile din 1802 când turnul “ Coltea” si turlele unor biserici au fost distruse.
Cele mai îngrozitoare cutremure au fost cele din 1940 si 1977 când au cãzut case si au murit mii de oameni.Nu pot fi uitate bombardamentele din vrema rãzboiului din 1944, când zone din Bucuresti au devenit ruine.
Sã fim optimisti! Locuitorii sunt doritori de realizãri deosebite, asa încât îsi refac locuintele si clãdirile destinate activitãtilor sociale, dându-le înfãtisãri noi, moderne.
Toronto / octombrie 2014
|
Florica Gheorghescu 10/21/2014 |
Contact: |
|
|
