Dileme : Ale vietii valuri ...
Am ceva de povestit si poate s-ar fi potrivit mai degrabă ca anecdotă, dar la o recentă adunare de prieteni, în afară bunătătilor găsite acolo, am avut ocazia să găsesc, sau mai bine spus, întâlnesc, o veche cunostintă care a studiat temeinic si a devenit “lawyer”. El ne-a povestit ceea ce urmează si am găsit de cuviintă că se încadrează perfect cu tema coloanei de fată,”Dileme”.
O pereche, sot si sotie, trecuti de prima vârstă, nu au încetat cu certuri, amenintări, regrete si reclamatii de tot felul. Consecinta? Nimic altceva decât divortul. Au intervenit rudele, copiii, vecinii si reprezentanti ai bisericii. Ba politia a avertizat că cearta lor a devenit un instrument de neliniste în cartier si că va fi nevoită să ia măsuri drastice. Nimic nu a ajutat. Asa se face că atunci când hotărârea comună a devenit categorică, s-au înfătisat unui avocat de specialitate si si-au spus, pe rând, păsul. S-au încăierat si acolo, încât tusiera biroului a zburat către inculpat si invers. Ceea ce a vrut să stie avocatul a fost pricina de bază a certurilor dintre cei soti.
- Trebuie să fie un motiv de prim ordin care a precipitat cauza bătăliei voastre matrimoniale.
Sotii s-au privit piezis unul pe celălalt si, în loc să răspundă la întrebarea omului legii, au readus amenintările, acuzatiile, insultele de tot felul, încât avocatul a anuntat că părăseste camera. Cuplul cu pricina nici nu a asteptat altceva. S-au ridicat în picioare si au plecat trântind usa.
Cea mai interesantă întâlnire au avut-o după o bucată de vreme cu preotul bisericii din cartier care a acceptat să stea de vorbă cu ei cu conditia să vorbească pe rând, fără tipete, amenintări si priviri dusmănoase.
Aceeasi întrebare :
- Ce vă torturează cel mai mult?
Baiul era că, desi hotărârea de divort ajunsese de iremediat, perechea avea 3 copii.
-Nu am să admit niciodată ca ea să ia 2 copii si eu doar unul. Mi se cuvine mie, că tată, să am custodia celor doi băieti...
- Oh, no, sări consoarta. Nicidata nu am să dau băietii. Eu vreau un băiat si fetită. Si ei vor să plece cu mine. Omul asta este un monstru!
A ascultat clericul dar nici nu s-a clintit din loc. Si blând că orice bun sfătuitor, le-a dat o poartă de rezolvare a certurilor.
- Ce ar fi să luati amândoi un concediu din drama asta, să faceti un armistitiu de un an de zile. În anul asta doamna va deveni, sper, gravidă, iar ca rezultat, veti avea patru copii. Dacă la sfârsitul acestui an, cu ajutorul lui Dumnezeu, veti deveni părinti pentru a patra oară, iar în caz că divortul va sta pe hotărârea voastră neclinita, împărtirea copiilor va fi rezolvată si “mărul discordiei” va dispare: doi si doi.
“Adversarii » s-au privit unul pe celălalt, au sărutat mâna preotului si au iesit repede.
Vremea a trecut, avocatul nu i-a mai văzut iar preotul zâmbea de câte ori îsi aducea aminte de nefericita pereche, sperând că rugile lui si-au atins soarta dorită.
Până într-o Duminică, la o adunare a congregatiei, când scrutând audienta, preotul i-a zărit sezând pe banca cea din urmă, sotul la o distantă de multi metri de consoarta lui. Nu a interprins nimic până la terminarea slujbei, când enoriasii se îndreptau spre iesire. S-a îndreptat încet spre ei, le-a dat binetea cunoscută si i-a întrebat cum stau treburile, dacă toate lucrurile au ajuns la un rezultat care să-i unească si să uite de necazurile ultimilor ani.
- Nu părinte, a răspuns repezit sotul. Nici pe departe...
- Oh, sunt dezolat în cazul acesta, a răspuns preotul. Dar, dacă încă sunteti împreună, ceva pozitiv s-o fi petrecut în mai bine de un an de când v-am văzut ultima oară.
- Pozitiv?! Pozitiv? Nevasta mea a născut acum o lună gemeni!...
X
Dacă nefericita asta de pereche nu are din nou o dilemă, atunci eu nu stiu ce înseamnă cuvântul ăsta..
Toronto / Oct 2014
|
Harry Beer 10/19/2014 |
Contact: |
|
|
