Poeti români slăvind Dumnezeire , antologie
Volum dedicat Sfintilor Mucenici Brâncoveni, Coordonatorul Editiei: Elena Armenescu, Editura, 2014
Această lucrare este un semn de neuitare fată de martirii neamului românesc care nu au vrut să se lepede de credinta lor.
Ce poate fi mai frumos, mai înăltător, mai vrednic de laudă, decât să aduci slavă Dumnezeului Creator? Acest lucru te edifică în ochii lui Dumnezeu si ai oamenilor. Sinceritatea trăirii cuvântului este însă necesară.
Aici nu încap mistificări pentru că nu e bine să te joci cu Dumnezeu.
Literatura religioasă s-a impus în ultimele decenii ca fiind unul din cele mai căutate si apreciate genuri care au legătură directă cu sufletul omenesc. Literatura despre Dumnezeu si despre suflet este domeniul cel mai sensibil pentru că se bazează pe credintă si se referă la acea plămadă de inefabil existentă în om: suflarea de Duh. Tot ce presupune acest aspect spiritual al omului în raportul lui cu Dumnezeu, este socotit sacru.
Nenumărate sunt chipurile în care crestinii îl slăvesc pe Dumnezeu. Nu numai prin gând, rugăciune, adoratie, faptă, dar si prin mărturia lor rostită si scrisă, după perceptia lor asupra dumnezeirii. Poate că nu e nevoie de cuvinte stufoase, de declaratii manifeste, de închinăciuni si mătănii în mijlocul multimii. Nu degeaba s-a spus: Când te rogi, intră în cămara sufletului tău si rosteste-ti rugăciunea. Doar tu si Dumnezeu. Atât ar fi de ajuns. Si un pic de smerenie.
În acelasi timp, nenumărate sunt modalitătile de a-L sluji pe Dumnezeu. Fiecare om îsi aduce ofranda, după bogătia ori sărăcia lui sufletească. Una din modalitătile de adoratie este Poezia. Poezia-rugăciune, cântecul-adoratie. Se spune că, acela care cântă, se roagă de două ori. Si prin Poezie se obtine acelasi rezultat. Întâi pentru frumusetea gândului închinat divinitătii ori sfintilor, apoi pentru redarea în cuvinte sacre a simtămintelor si, în cele din urmă, pentru împărtăsirea preaplinului sufletesc si celorlalti, prin aceasta, sensibilizându-i si conducându-i la Dumnezeu. Nici o altă specie a literaturii nu contribuie mai mult la edificarea spirituală a omului ca literatura religioasă. De aceea, o astfel de antologie este cu atât mai meritorie.
Aproape fiecare scriitor, în creatia lui, a simtit nevoia să se adreseze în cuvinte Creatorului a toate, cel care i-a asezat condeiul în mână. În clipele de gratie, poetii au alcătuit adevărate capodopere de literatură sacră, aducând slavă lui Dumnezeu, Maicii Fecioare si sfintilor.
Nu trebuie neapărat să ai studii teologice pentru a-i cânta lui Dumnezeu. De ajuns să-L cunosti si să-L iubesti.
Poate că versurile tale nu se vor ridica la înăltimea poeziei culte, dar sinceritatea si simplitatea rostirii, le vor recomanda, tuturor acelor însetati de izvorul dulce si vesnic proaspăt al Întelepciunii Divine. Si din acest punct de vedere, Biblia, Sfintele Evanghelii sunt comori de har inepuizabile, sursă nesecată de inspiratie pentru toti creatorii, indiferent de modalitătile lor de expresie.
De două mii de ani, creatura se adresează Creatorului ei, în fel si chip. Prin desene, icoane, temple sacre, muzică sacră, scrieri religioase, alte genuri de artă. Fiecare doreste să redea cât mai fidel, simtământul de iubire si credintă fată de Cel Atotputernic.
Aparitia unei Antologii de poezie religioasă, în vremuri de secetă spirituală, când cei mai multi sunt robiti celor materiale, este mai mult decât necesară, este benefică si, mi-as permite să spun, binecuvântată.
Alcătuirea aceasta de poezie religioasă sau cu insertii religioase, este o mărturie concretă a unui mănunchi de autori, care-L iubesc pe Dumnezeu neconditionat si s-au gândit să-i dăruiască drept ofrandă, cuvintele lor simple, fără pretentia de a fi socotite mistice. E si acesta un soi de multumire pentru harul gratuit primit din mâinile lui Dumnezeu, prin adierea Duhului Sfânt si prin mijlocirea Prea Sfintei Fecioare si a sfintilor.
Semnatarii acestor creatii, departe de a se afla în întrecere pentru cine stie ce premiu, au tinut să-si aducă ofranda lor în fata Altarului divin, sub forma unor poeme sensibile, pline de căldură, smerenie, devotiune, pietate. Ce alt dar este mai plăcut Domnului? Inima omenească, gândurile si cuvintele alcătuiesc un buchet înmiresmat, de asezat în pridvodul Bisericii, pentru ca, omul care păseste în lăcasul de cult, să simtă miresma cuvântului sfânt si ziditor de suflet.
Toate acestea au menirea de a ne face să întelegem Bunătatea si Milostivirea Divină, care adesea, ridică oameni piosi, demni de a-L cinsti si lăuda, de a-I aduce slavă prin toate mijloacele.
Dar, mai ales, a ne sensibiliza în fata unor dovezi reale de credintă si iubire.
Pietatea populară nu cunoaste bariere. Ea se manifestă prin cântec, prin vers, prin gama variată de iconografie, prin alte forme de devotiune: pelerinaje la locuri sfinte, ore de adoratie, opere de caritate, danii s.a.
Autorii poemelor de fată îsi împărtăsesc experientele mistice, îl invocă pe Dumnezeu, fiecare în felul lui, cu bucuria dăruirii prinosului de iubire.
Poemele-rugăciuni sunt grăitoare în acest sens.
Desigur, Antologia cuprinde si scriitori consacrati care s-au dedicat slăvirii lui Dumnezeu prin cuvânt, dar si scriitori contemporani, care au dorit să-si înscrie numele în Cartea Vietii prin această formă de pietate.
Versurile excelează prin sinceritatea trăirii, prin acuratete, prin frumusetea metaforică.
Din comoara spiritualitătii religioase a clasicilor, coordonatorul editiei, scriitoarea Elena Armenescu a selectat poeme din creatiile autorilor: Mihai Eminescu, George Cosbuc, Nichifor Crainic, Vasile Militaru, Radu Gyr, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Octavian Goga, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Adrian Maniu, Magda Isanos, Ioan Alexandru, Daniel Turcea, Zorica Latcu, Grigore Vieru, Leonida Lari, alături de scriitori mai putin cunoscuti: Al. T. Stamatiad, Valeriu Gafencu, Alexei Mateevici, Stefan T. Nenitescu, George Gregorian, Mircea Dem. Rădulescu, Corneliu Moldovan, G. Tutoveanu, George A. Petre.
Dintre poetii contemporani care s-au dedicat liricii religioase, au fost selectati: Cezarina Adamescu, Aurel Anghel, Elena Armenescu, Anne Marie Bejliu, Dan Bodea, Radu Botis, Galina Furdui, Nicolae Horia, Ion Horea, Monica Pillat, Petru Demeter Popescu, Radmila Popovici, Liviu Florin Jianu, Victoria Milescu, Mihai Prepelită, Florian Saioc, Ioana Stuparu, Claudia Voiculescu, Marin Voican Ghioroiu.
Despre lirica poetilor clasici, nu se cade să ne pronuntăm. Au făcut-o criticii de specialitate, de-a lungul anilor si acestia au ajuns în programele scolare, în revistele si cărtile de spiritualitate, în Antologiile de gen.
Din seria scriitorilor de literatură religioasă, numele lui Traian Dorz este arhicunoscut prin multitudinea de cărti existente, prin iscusinta de a versifica, prin stilul format ca si prin căldura si sinceritatea sentimentului de credintă si de iubire pentru Dumnezeu. Cele trei poezii din lirica acestui poet, alese de antologator, sunt reprezentative.
O serie de poeti basarabeni si-au adus si ei ofranda lui Dumnezeu în această Antologie. Astfel sunt: Galina Furdui din Soroca, prezentă cu cinci poeme remarcabile, Mihai Prepelită, Radmila Popovici, dar si teleormăneanul Florian Saioc – cu un grupaj consistent de 11 poezii care-i oglindesc simtămintele pioase.
La fel de consistent este si grupajul liric al profesoarei Elena Trifan, recunoscută pentru râvna cu care scrie versuri cu tematică religioasă. Si acest ciclu de 11 poeme este edificator în acest sens.
Aurel Anghel – reputat scriitor, dar si autorul cărtii: „Copile, te roagă” – vine în Antologie cu o bogată colectie de versuri religioase de mare fortă spirituală. Un fel de învătături si povătuiri către un copil, pretextul pentru a-si declina Crezul si dezideratele liricii sale. Unele poeme sunt parafraze la Psalmii biblici, versificati în stil propriu, usor accesibil pentru orice cititor.
Aurel Anghel avansează ideea că poti zidi Casă Domnului « Din psalmi, din rugăciuni / Ziduri înalte de poezie ». (Casă Domnului). Printre alte teme abordate, e si cea a eroilor, a căror dragoste de tară se măsoară în răni si chiar în moarte : « Cu gândul la copii si la părinti / Au murmurat Cuvântul către sfinti / Simtind că nu e rană să te doară / Mai tare decât dragoste de tară. // Eroii nostri dorm cuminti / Cu gândul la copii si la părinti » (Eroii).
Unii autori au scris cărti întregi de spiritualitate, închinate lui Dumnezeu. Altii, doar grupaje de versuri religioase, sau care au tangentă cu divinitatea. Fiecare autor, cu prinosul lui de iubire, credintă si smerenie.
Stiluri diferite, modalităti de expresie diferite, sensibilităti si personalităti diferite, dar toate având un numitor comun : iubirea fată de Dumnezeu si de Poezie, fiecare exprimându-si prinosul dragostei în felul lui si iscusinta în a mânui condeiul în paradigma propriei personalităti. Liantul – asa cum am amintit – este Credinta.
Elena Armenescu – coordonatoarea volumului, ea însăsi poetă si publicistă, este prezentă cu o selectie de poezii în care-si exprimă crezul poetic, de o mare expresivitate si trăire emotională. Poezii ca: „Rugă de multumire”; „Călător în timp si spatiu”; „Nu plânge”; „Mesajul tău” – atestă credinta autoarei exprimată în vers clasic si liber. Iar, poemul: „Brâncovenii – Sfinti mucenici” – justifică o dată în plus, faptul că Elena Armenescu a dedicat întreg volumul acestor personaje istorice care au plătit cu sânge credinta lor. E o dovadă de cinstire si un omagiu adus martirilor brâncoveni, în vers, pentru memoria neamului românesc.
Totodată constituie expresia de recunostintă, preamărire si multumire pentru darurile primite din mâinile lui Dumnezeu.
Dan Bodea oferă în acest volum un mănunchi de Vitralii semnificative culese din rugul credintei personale, de o frumusete aparte si cu multe imagini strălucitecare oglindesc măretia smereniei unui crestin autentic. Poemele curg ca un fluviu viu care se ramifică si se răspândeste în inimile cititorilor precum sângele în artere si vene. Adevărate „flori de suflet” care împrăstie un parfum inefabil.
Poetul asterne din rugăciuni un adevărat covor de smerenie si evlavie: „Rugăciunea mea, strigarea mea / covor de lacrimi” (Vitralii III).
Parafrazând pericope biblice ori psalmi, poetul obtine imagini de un lirism tulburător. Unele poeme cum sunt Benignitas, O Jesu vivens in Maria si Veritas sunt adevărate litanii, prin cantabilitate si repetitia unor formule la începutul versurilor. Iar poemul „Mediatrix” – pare smuls din invocatiile din Litania Lauretană sau din Acatistul Prea Sfintei Fecioare Maria. De altfel, toate poemele au un ton de litanie.
Părintele Radu Botis nu este numai un propovăduitor al Cuvântului divin, la altar sau în biserica vie, dar este si un sensibil poet alegând să-l preamărească prin cântec si vers pe Domnul nostru Isus Cristos, cu fiecare prilej. Prezent în multe Antologii si Culegeri de poezie religioasă, dar si în volume proprii, părintele Radu Botis îsi struneste lira pentru a-L putea preamări pe Dumnezeu. Florile recunostintei sale sunt depuse cu multă evlavie la altarul Credintei, Sperantei si Iubirii de Dumnezeu si de aproapele.
Anne Marie Bejliu cultivă o poezie modernă, în vers alb, cu multe semnificatii religioase si imagini inedite.
Geo Călugăru – cultivând poezia clasică, cu rimă pe versurile 1-3 – si rima încrucisată, 1-3 si 2-4 aduce cântări de laudă Creatorului si Mântuitorului nostru, din prinosul de iubire cu care l-a înzestrat. Acest prinos s-a plămădit treptat, ajungând la acele „Răsfrângeri lirice” – atât de frumoase si inedite. Convins că „Viata este dar suprem” – poetul si-o închină Aceluia de la care vin toate.
Galina Furdui – poetă si publicistă basarabeancă – oferă Antologiei grupajul său liric având frumusetea si vigoarea versului Leonidei Lari.
De reputatul poet Ion Horea nu se mai îndoieste nimeni, fiind un nume notoriu în poezia românească.
Expresie a convingerilor si a Crezului său religios si artistic, poemele sunt mărturii crestine ale omului devotat Creatorului, tulburătoare experiente mistice pe care autorul le împărtăseste semenilor.
Scrise în vers orchestrat amplu, poemele sunt adevărate fresce ale vietii religioase din zona Ardealului, oglindind totodată traditiile si datinile care se mai păstrează la sat.
Jianu Liviu Florian – poet de fibră religioasă îsi aduce darul său liric în această Antologie, exprimându-si simtămintele în sintagme interesante, alese cu grijă, care-i reflectă reverenta adusă Creatorului.
Autorul are si o frumoasă Litanie închiantă Sfintei Fecioare Maria o adevărată nestemată a literaturii sacre de expresie ortodoxă.
Părintele Mihail Milea (Sava Bogasiu) scrie parafraze la Psalmi, dându-le o interpretare inedită, „în duhul Limbii Române”, „un altar de Limbă sfântă ce arde”.
Basarabia este pentru acest autor logodnică sfântă căreia i-a jurat credintă, căreia i-a luat „vesmânt alb de poezie” si inel strălucitor de aur.
Victoria Milescu – cu o activitate prodigioasă în câmpia literară dar si în domeniul traducerilor, are în această Antologie un grupaj semnificativ de poeme de factură spirituală de o mare frumusete si adâncime, poeme scrise „cu aschii de stele” si cu lacrimi, „picătură cu picătură”, în vers liber, dinamic, viu.
Nicolae-Horia Nicoară – strălucit reprezentant al poeziei ardelene, cu numeroase volume si colaborări la reviste si publicatii, declară simplu: „Si eu sunt sământă aici pe pământ / fără jertfa ei nimic nu învie” (Bucuria semănătorului).
Tot în acest spirit, poetul spune că fiecare poem e un bob de grâu „Ce moare /Fericit-înfrătit / În tărâna / Din voi” (Bobul de grâu).
Iuliana Paloda-Popescu – artist plastic si poetă cultivă o poezie modernă cu adâncă reverentă pentru Dumnezeu, pentru sfinti, pentru Maica Fecioară. „Mă-nchin Luminii întru iertare / să ardă-n rugă sufletul meu” (Mă-nchin Luminii) – este una din cele mai frumoase poeme ale acestei autoare.
Monica Pillat – cunoscuta autoare vine cu o poezie foarte interesantă, de factură modernă în care sentimentul religios este foarte pregnant. Pentru Monica Pillat poemul este o minune „care-ncepe /Acum în ieslea mintii mele” (Noapte de Ajun). Ea este poeta care spune: „Pe frunte simt mirul zăpezii / Pe cuget neaua mântuirii” (Imaculare).
Monica Pillat scrie o poezie care transmite idei si stări si nu una de dragul imaginii. Iată: „As vrea să fac o scară din cuvinte / Pe care să mă sui până la Tine” (As vrea).
Petru Demetru Popescu – un alt poet prezent în Antologie – cu versuri în stil clasic – spune într-un poem: „Nu-ti cer hlamide, aur si mărire / Ci doar putere pentru-a mă ruga / Sădeste-n mine tainica iubire / Să semăn ca să am ce aduna!” (Si gândul fă-l statornic).
El are un poem dedicat părintelui Constantin Galeriu.
Radmila Popovici Paraschiv – o altă poetă din Republica Moldova – prezentă în Antologie – îi aduce lui Dumnezeu Închinare prin vers si simtire.
O poezie interesantă este „Opt cereri” în spiritul Evangheliei, adaptate la vremurile noastre.
Foarte interesantă este si poezia: „Testament”, în care poeta lasă cerului, pământului, gândului, câte ceva din fiinta sa, iar în final, spune: „Las filei cuvântul / Las câmpului vântul si ierbii mormântul / Tu, moarte, ce vrei?”
Mihai Prepelită – un foarte interesant poet , un fel de cronicar liric al unor evenimente din istoria recentă a românilor de pe ambele maluri ale Prutului.
Florian Saioc – în imagini cu totul deosebite cultivă o poezie minunată, în spirit crestin.
Scriitoare de factură mistică, în toată profunzimea ei, Ioana Stuparu a scris multe cărti de spiritualitate, atât de poezie cât si de proză. În Antologie se prezintă cu un grupaj admirabil de poeme sacre, mărturii de credintă si gesturi de bunăvoire.
Ea aduce „Mântuitorului Slavă!” – prin condeiul său destoinic, neprecupetindu-si cuvintele atunci când e vorba despre Dumnezeu. Poemele ei sunt „clipe de Lumină” care ne îmblânzesc fiinta.
Legătura tainică dintre trup si suflet este considerată de autoare drept o „Îmbinare divină”. Poemele Ioanei Stuparu sunt strigăte tainice către Dumnezeu si către sfinti, dar mai cu seamă către Maica turturor sfintilor.
Elena Trifan – neobosită lucrătoare în ogorul lui Dumnezeu prin vocatia educatională, dar si prin convingerile proprii, este prezentă în Antologie cu un buchet sfintit de flori proaspete de vers care aduc Lumină în suflete.
Ea avansează ideea despre „Infinitul iubirii” dumnezeiesti pentru oameni.
Unele poeme au aspect si continut de rugăciune.
Voican Marin – autor de poezie si teatru, dar si de studii si prelucrări de foclor – acest autor prezntă o selectie de poeme cantabile, în vers clasic, care pot fi puse pe muzică, exprimând sentimentul religios.
Claudia Voiculescu îsi expune si ea convingerile crestine în versuri interesante, în stil clasic, unele sub formă de baladă ori doină. Ea se adresează într-un poem pământului care ne hrăneste cu rodul său.
Prin toate aceste versuri, autorii, fie clasici, fie contemporani, înaltă altare de lumină si sunet lui Dumnezeu si tuturor sfintilor.
Toate aceste poeme sunt esentă de spirit, au substantă si miez. Ele îndeamnă la credintă si la cunoasterea adevărului evanghelic.
Un Cuvânt introductiv alcătuit minutios de coordonatoarea editiei, Elena Armenescu, ea însăsi poetă de expresie religioasă, anuntă tocmai aceste binevoitoare intentii, de a aduna între coperti, cele mai reprezentative lucrări de gen.
O Postfată întemeinicită în documente biografice – adaugă în chip fericit si Prof. Dr. Dan Bodea, Cuvânt îmbunătătit în stiintă, informatie si cultură, care serveste, de asemenea unei bune lecturări si însusiri a poemelor religioase din acest volum vivificator si edificator de suflete. Dan Bodea, el însusi autor a numeroase volume de esentă religioasă, are o contributie lirică remarcabilă în această carte.
Ar trebui ca fiecare autor să fie analizat si citat pentru prestatia lui si pentru bunăvointa de a-i oferi lui Dumnezeu, încă o dovadă a mărturisirii de credintă literară, prin intermediul acestui important volum antologic.
Poeta Elena Armenescu a avut strălucita idee a alcătuirii acestei Antologii, în momentul când se simtea cel mai mult nevoie de un asemenea document literar, care va intra, de bună seamă în Istoria Antologiilor de acest gen din România, si chiar în Istoria Literaturii române contemporane, cu trimiteri esentiale în trecut, prin numele prestigioase ale atâtor autori mistici, dar si în prezent si mai ales, în viitor, prin creatiile religioase ale autorilor contemporani.
Dar mai presus de orice, este si o dovadă de cinstire a Sfintilor Martiri Brâncoveni, de către crestinii de pretutindeni, ceea ce adaugă un plus de însemnătate lucrării.
Antologia « Poeti români slăvind dumnezeirea » - în curs de aparitie, se înscrie în bogata traditie crestină românească, de a păstra valorile spiritualitătii strămosesti prin cultură si artă, ceea ce duce, implicit la edificarea omului zilelor noastre în drumul lui spre mântuire.
Îmbucurător este si faptul că atâtia poeti cunoscuti si mai putin cunoscuti, continuă traditia creatiei literare cu tematică religioasă, contribuind la reînvierea credintei poporului român, atât de încercată.
Prin structurarea lui, volumul are o anumită coerentă si puncte forte care desemnează idei crestine legate de Sfintele Sacramente, de sărbători si ritualuri, de vietile sfintilor, despre trup si spirit si legătura dintre ele, si de viata de credintă în general.
Cartea are meritul incontestabil că a adăugat la bibliografia cărtilor religioase, poezii reprezentative, nespus de frumoase si mai putin cunoscute, care au fost interzise în regimul trecut si astăzi ele sunt citite si puse în valoare spre a fi însusite. Multi poeti interzisi sunt în acest mod pusi în lumina care li se cuvine pe drept cuvânt.
|
Cezarina Adamescu 10/7/2014 |
Contact: |
|
|
