Spiritul lui Dracula
Când moare câte cineva, toti se întreabă din ce cauză. Si-ntotdeauna vine unul c-o explicatie atât de simplă ,încât n-am înteleles-o niciodată : A murit, fiindcă i-a sunat ceasul ! Foarte ciudat ,fiindcă mie îmi sună ceasul în fiecare dimineată si-n fiecare dimineată îmi dau seama ,că sunt încă viu. Si ceasul meu chiar sună disperat ,căci eu nu mă grăbesc asa de tare să mă întorc la realitate. Dar pentru ce as alerga? Toate zilele curg la fel,navetă,servici obositor si-a doua zi...de la-nceput !
Si miercuri e o zi la fel ca celelalte ,desi se-anuntă o zi cu soare. Parcă si Loganul a început să obosească,nici lui nu-i mai convine să mă tot care în spate. Noroc că se lucrează la sosea si se mai odihneste din cinci în cinci minute, la semafoarele mobile. Iar eu am timp să-mi savurez micul dejun. O cafea si un croissant cu ciocolată. Să îndulcesc realitatea ! La cât de mult tine rosu as avea timp să-mi fac si o frigare. Ba chiar as pune-o de-un picnic ! Parcă-mi miroase deja a mititei,mai trebuie decât mustarul ! Si cât pe-aci să-mi sară si mustarul ,fiindcă un ciocănit puternic îmi zgâltâie geamul din dreapta si îmi ucide instantaneu toate gândurile nesătule.
- Mergeti la Brasov ?
Pare destul de disperat. Eu sunt a zecea masină care stă la coadă si-n spate se mai zăresc doar două.
- Doar până la Câmpulung !
- E bine si atât, o să găsesc ceva acolo ! Vreti să mă luati ?
Luatul autostopistilor de pe sosea seamănă leit cu săditul unui pom. De exemplu ,a unui păr. Pe de o parte îi faci un bine părului că îi dai viată iar pe de alta,când se face mare,astepti să-ti pice para mălăiată drept în gură. Iar eu astept o para chioară ...drept în buzunar.
- Sigur,urcati !
Se trânteste pe scaun fără milă, iar scaunul geme apăsat de greutatea lui. Se-nvârte cam ca mine, în jurul lui cincizeci. La fel de grizonat , cămasă albă si pantaloni scrobiti la dungă. Nici dioptriile nu-i stau foarte departe de-ale mele, judecând după grosimea ochelarilor. Pare doar un pic mai scund.
- De fapt,merg până la Bran ! Nu-mi mai găsesc nevasta ! spune rapid ,sărind direct la continut ca si cum ne cunoastem de o eternitate.
Sincer ,mie îmi plac oamenii vorbăreti si dispusi la conversatie. Eu nu sunt chiar la fel,leg conversatia direct la gură . Si poate tocmai de aceea...
- Ati pierdut nevasta prin castelul lui Dracula ? E greu s-o mai găsiti ,am auzit că ăsta suge sânge ! încerc o glumă cam sinistră ,ca să destindem atmosfera rosie de semafor.
Si o destindem ,căci imediat se face verde . Loganul se urneste greu,dar n-are încotro. Nici nouă nu ne prea convine ,dar timpul ne împinge întotdeauna numai înainte.
- De ieri n-a mai venit acasă ,nu mai e nici masina, continuă la fel de serios ,ignorând gluma proastă ce mi-a iesit pe negândite.
- Cum asa ?! Si aveti indicii că ar fi la Bran ?
- Tărăsenia e un pic mai lungă....
- Mergem împreună cam cincizeci si ceva de kilometri. Asa că avem timp, încerc să-i smulg povestea si să-l eliberez din tensiune.
O fi omorât curiozitatea pisica ,dar eu as vrea să omoare neapărat si plictiseala. E musai să las acceleratia mai moale ca să aud în întregime.
- Cum să-ti spun ,a început totul în concediul din vara asta. În fiecare vară mergem undeva să ne relaxăm după un an de muncă obositoare. Anul ăsta am hotărât să umplem creierii cu oxigen. Am căutat pe internet si asa am ajuns la pensiunea Cupidon din Bran. Dacă stiam eu că îmi va săgeta nevasta,îmi vedeam de treabă.
- Dacă ar sti omul dinainte....
- Păi sigur,s-ar feri sau mai degrabă ar fugi ! La pensiunea asta e patron unul, Szabo,ungur get-beget. Vorbea stricat româneste,eu întotdeauna am crezut că ungurii ăstia au ceva împotriva noastră a românilor ,dar el mi-a infirmat ideea. Părea foarte cumsecade,plin de haz,avea darul ăla de a face clientul să-si dorească să revină în fiecare an. Însă a pus ochii pe nevastă-mea de când am apărut.
- No,bine-mi pare c-oti venit , ia uite ce fomeia faina ,senzuala,i se citeste dragoste în oki.
Si nu-si mai lua okii de la ea. Nu era numai stricat la limbă. Era „stricat ” si la femei. Iar la auzul acestor vorbe ,okii nevesti-mi s-au tulburat subit.
- Ce să zic,spune-i unei femei că e frumoasă si senzuală si vezi ce se întâmplă ...
- Normal,în orice limbă i-ai vorbi ,realizează repede că cineva este interesat. Si ele,asta îsi doresc . Atentie non-stop! Asa că dacă unul le-o acordă ,cam uită de fraierul de-acasă care trudeste zi lumină să aibă dânsa confortul pe care si-l doreste. Dar stai să vezi cu ungurul... A realizat până la urmă că „fomeia ” este însotită,m-a analizat rapid si a întors-o ca la ceardas:
- Dragoste este pentru dumneta desigur....
- Desigur ! l-am făcut atent că ce-i al meu nu-i si al lui.
Păi că doriti Ardealul am înteles ,dar vreti si Tara Românească ?!
Am trecut însă rapid peste asta,m-am gândit că asa sunt unii galanti cu clientela ,sunt amabili cu femeile, fiindcă stiu ei cam cine dă ordine prin casă. Si ordinul este destul de clar : La anul mergem tot la Bran ! De fapt,eu nu sunt absolut deloc gelos ,fiindcă nu sunt asa de egoist. Tu te-ncurci cu nevasta altuia,altul se-ncurcă cu nevasta ta ,nu e monotonie.
- Adică împarti tortul cu prietenii ??
- Păi vrei să dai în diabet ? Mai bine asa,câte putin din fiecare ! De fapt,cum ti-am spus,ungurul era simpatic, cumsecade,îti aducea de toate ,dacă n-avea ceva,se făcea luntre si punte si tot îti aducea.
În prima zi ,am vizitat castelul. Mai fusesem odată,când eram copil ,dar atunci nu eram atent prea mult la explicatii ,eram atent la Ilenuta ,colega mea de clasă fiindcă avea codite împletite si era năstrusnic de zglobie. Acum ca adult,eram curios să aflu de ce naiba i se spune castelul lui Dracula . Totul este desigur,o mare fantezie si pleacă de la un film făcut demult de un regizor englez „ Contele Dracula ” ,in care este vorba de un domnitor transilvănean ,Vlad Dracul care sălăsluia într-un castel si era un vampir înfricosător care sugea sângele oricui îi trecea pragul. Lumea l-a asociat repede cu Vlad Tepes fiindcă si-astuia îi plăcea să verse sânge ,ti-i trăgea pe toti în teapă. Autoritătile române nu au infirmat povestea,ba, dimpotrivă au alimentat-o ,căci dădea bine la turisti,mai alesi străini. Din cauza asta CNN a inclus castelul în primele zece castele medievale de vizitat. Am tinut minte că începerea constructiei lui a început pe la 1300 din ordinul Lui Ludovic de Anjou,dar era doar un fort de lemn pe vremea aia. Abia prin 1377 ,regele Sigismund al Ungariei a ordonat constructia din piatră . Pozitia era foarte bună pentru o cetate fortificată, iar el intentiona să mute vama de la Rucăr la Bran. Apoi castelul a fost cedat comitatului secuilor iar în 1920 ,ca urmare a contributiei aduse la Marea Unire,statul român a considerat să-l doneze reginei Maria. Pe vremea aceea a fost el mai înfloritor. Dar cum nimeni nu e vesnic,regina a murit si l-a lăsat prin testament fiicei sale favorite ,principesa Ileana. In 1948 a venit nationalizarea,familia regală a fost alungată din tară si castelul a intrat în patrimoniul cultural si a fost făcut muzeu. Si stii ce se întâmplă cu toate clădirile intrate în posesia statului. Ajung în scurt timp niste ruine. Ceausescu l-a mai consolidat cât de cât,era un muzeu destul de vizitat,erau camerele regale cu mobilierul de pe vremea reginei Maria si a regelui Ferdinand,sală de arme,de mese, un lift pe care cobora regina în grădină...Te aducea destul de repede în vremurile de demult. La câtva ani după revolutie, castelul a fost revendicat de mostenitorii principesei Ileana si în 2006 a fost retrocedat definitiv.A rămas în continuare tot muzeu numai că nu prea mai ai ce vizita. Mobilierul,armele si piesele importante au fost mutate de Ministerul Culturii în altă parte asa că dai banii cam degeaba.
Sincer ,îmi place să ascult povestea castelului ,numai că eu o cunosc deja si ne apropiem vertiginos de Câmpulung. Si n-am aflat încă ce s-a întâmplat cu consoarta dumisale.
- Istoria este întotdeauna fascinantă,dar tot nu mi-ai spus ce anume te face să crezi că ea ar fi la Bran.
- Păi stai să vezi . Seara ,ungurul a organizat un foc de tabără. Nu eram singurii din pensiune,mai erau unii din Oradea,altii din Bucuresti, o mamă cu o fiică din Germania. In total cam douăzeci de insi. Si sigur,ne-am dat la povesti. Ce poti să faci la un pahar de vin si-o portie de berbecut învârtit la foc mărunt ? Patronul a adus până la urmă discutia la subiectul care-l pasiona.
- Oi pus numele la pensiune „ Cupidon ” fiindke eu cred în dragoste. Oi fost căsătorit odată cu Eniko si altă dată cu Anuska ,dar ele nu erau ce vreu eu să găsesc. Perekea me ! Am si copii cu ele,două fete,două băeti ,ei stau cu ele si pe la mine trec mai rar. Dacă nu mai est dragoste, nu are rost. Pentru ce să stai cu cineva dacă nu iubesti la ea ? Pentru lucruri ? Fericirea sufletului e foarte important ,nu bani sau lucru....
- Asa este,ai perfectă dreptate ! sare nevastă-mea de lângă mine. Dintre toate muierile de-acolo,tocmai ea s-a găsit să-i dea dreptate.
- Poate că si celelate îi dădeau ,dar din anume motiv au preferat să tacă. Poate sotii de lângă ele ,mai gelosi...
- Nu stiu ce să zic,mai degrabă ăsta aruncase vorbele astea să vadă cine-i pică în plasă. Si nevastă-mea a picat flească ! I-a aruncat săgeata lui Cupidon si-a nimerit-o în plin.
Pe urmă discutia a alunecat usor spre politică,mie nu-mi plăcea subiectul,dar măcar nu m-afecta în mod direct.
A doua zi am plecat amândoi să descoperim frumusetile comunei. Am urcat încet spre munte,ea era ca si mine o mare admiratoare a spectacolului oferit gratis de natură. Numai că-n ziua asta s-a dat instantaneu lovită.
- Nu pot să mai urc ,mă doare tare un picior,mă întorc la pensiune . Du-te tu,te rog,o să vin si eu mâine poate,dacă mă lasă durerea.
În sfârsit,n-am zis nimic atunci. Asa o fi ! Numai că durerea ,ca orice durere,nu te lasă într-o zi ! Si-n următoarele a fost la fel,o apuca subit o crampă de picior si se ducea s-o vindece la pensiune. Într-o seară,n-am mai răbdat :
- Ia spune ,Corneluto tată,ti-o pui cu ungurasul ?
Stii ce mi-a răspuns ?
- Ce,că sunt foarte curios !
- La tine totul se rezumă doar la „pus ” ! Dacă o pui ,totul este perfect ,nimic nu mai contează ! Ai auzit vreodată de suflete pereche ?
Am rămas perplex.
- Adică ce spui Corneluto tată,că Ianos ăsta e sufletul tău pereche ? Păi n-ai găsit si tu unul de-al nostru, să mă-nteleg cu el pe româneste ? Eu nu stiu fato de suflete pereche,eu stiu că am rate la bancă ce trebuiesc plătite,n-am timp de fluturi în stomac si alte nebunii . Eu sunt mai la concret ! Ar fi mai bine să-ti revii că ai trecut demult de douăzeci de ani.Esti femeie matură ,ce naiba !
Cumva,am pus-o un pic pe gânduri. S-o fi gândit că dragostea,oricum e trecătoare.
- Bine Marian,cred că ai dreptate . Mâine ne întoarcem acasă . Mă duc jos să-i spun patronului !
Puteam să-i spun si eu patronului ,dar am considerat că e mai bine să îi spună ea. Aveau desigur,ceva de lămurit ! Pe mine,după atâta umblat pe munti hai-hui,m-a luat somnul cam după cinci minute. M-am trezit peste vreo două ore si ea era lângă mine în pat. Nu stiu exact când a venit.
Am crezut că odată ajunsi acasă,lucrurile o să reintre în normal,dar de unde frate ? Se ascundea de mine când vorbea la telefon,a schimbat chiar si parola de la mail. Numai că într-o seară a lut-o somnul mai devreme si a uitat mailul deschis. Iar pe mine m-au luat durerile de cap de ce-am citit. Dragoste,nebunii,de-abia asteaptă să se revadă, ca si-a dat seama imediat că el e sufletul lui pereche si alte chestii din astea siropoase. Apoi i-am furat parola ca să citesc în continuare. Exact ca Ciocă cu Elodia ! Nu i-am zis nimic ,am vrut să văd cât o tine ea cu dragostea asta si unde anume vrea să ajungă.
- Ce pot să-ti spun,dragostea are putine legături cu ratiunea . Poate că nu vrea să ajungă undeva anume ,acum e fericită si nu se mai gândeste la ce va urma. Trăieste iubirea si atât. Ai spus că nu esti egoist !
- Adică trebuie s-o las să-si facă de cap cu bozgorul în continuare ? Păi n-are decât ,dar măcar să-mi spună si ...la revedere !
- Îti găsesti si dumneata sufletul pereche si s-a rezolvat.
Asta cu „sufletul pereche ” îl irită vizibil ,fiindcă imediat îmi dă replica :
- Ce suflet pereche ? La mine sufletul pereche e orice femeie care-si desface picioarele ! Nu contează ,grasă,slabă, înaltă,scundă. Vie să fie !
- Sigur,important e să ai cu cine-o „pune” ! Cam subtire filosofia de viată ! Doar instincte primare si în rest nimic !
- Hai să-ti spun ceva ,că văd că ai rămas cu o impresie gresită. Mă consideri probabil doar un animal neevoluat la trăirile omenesti. Nu e asa. Eu am iubit odată foarte mult pe cineva. Dar am aflat că o iubire mare se termină cu o durere si mai mare. Mi-au trebuit ani ca să-mi revin. Si când mi-am revenit,mi-am jurat să nu mă mai îndrăgostesc vreodată. La nevastă-mea, mi-a plăcut felul ei de-a fi,avea grijă de mine,iubeste animalele,nu e indiferentă la suferintele lumesti. Cînd se prezintă câte un caz social pe la televizor ,e prima care donează. Are suflet bun ,nu pot să spun că o iubesc ,dar tin destul de mult la ea.
- Si totusi ea vrea un pic mai mult de-atât . Poate că ar fi bine să n-o cauti. O să revină ea singură dacă va dori.
- Asa ar trebui,dar m-am cam învătat cu ea. Si-apoi ,dacă i s-a întâmplat ceva ? N-a mai venit de ieri. Mă duc la Bran ,o găsesc,vorbim si face cum vrea ea. Dar să stiu că este bine.
- Da,ai dreptate,nu esti deloc un animal. Esti chiar un om superior. Majoritatea s-ar duce acolo să facă scandal ,să se ia la bătaie cu concubinul si să-i rupă si ei gâtul. Dar dumneata n-ai face asa ceva ,înseamnă că esti un om bun si vrei să vezi că-i este bine.
- Păi vrei să pun paie pe focul care arde mocnit între români si unguri ? Eu sunt pentru dialog. Dacă acolo îi este bine să rămână cu el. Alta ! După femei si după autobuz eu nu mai alerg demult . Întotdeauna l-astept pe următorul !
Vrea să se dea cocos ,dar ochii îi trădează trăirile interioare. Corneluta nu-i e total indiferentă. Nu-i chiar atât de simplu să renunti instantaneu la cineva cu care ai împărtit si bucuriile si supărările. Din gură poti să spui orice.
- Nu vrei să vii cu mine să o căutăm?
Întrebarea îmi confirmă că are nevoie de mult suport moral . Nu vrea să fie singur atunci când va primi răspunsul negativ.
- Din păcate,trebuie să ajung la servici . Si-asa sunt cam în întârziere.
Nu insistă ,dar simt că si-ar dori să nu facă treaba asta singur. Mă-nduiosez si scot mobilul.
- Sefu ,am o problemă care suportă absolut orice,dar sigur nu suportă amânare !
- Hai lasă-mă,unde te doare ? se-aude de cealaltă parte vocea omului care mereu e pus pe sotii.Dar care întotdeauna te-ntelege. Sef ca al meu să aibe toti.
- Nu în locul pe care-l bănuiesti. Un prieten bun are o problemă si trebuie să-l ajut.
- Să-mi faci într-o zi o listă cu toti prietenii tăi. Să nu cumva să le moară mama de mai multe ori.
- Se face sefu,mâine dimineată o ai pe birou.
- Bine,atunci te-astept mâine !
- Vin negresit !
Care va să zică ,am rezolvat. Nu stiu de ce vreau totusi să mă duc cu el,până la urmă e o problemă ce-i priveste pe ei doi , dar dacă te mănâncă ,întotdeauna trebuie să te scarpini.Si cu cât te scarpini mai tare,te mănâncă si mai tare......
( va urma )
|
Dan Gheorghilas 10/1/2014 |
Contact: |
|
|
