In memoriam - Înaltpreasfintitului Părinte Dr. Nicolae Corneanu – Arhiepiscopul Timisoarei si Mitropolitul Banatului...
Cuprins fiind de emotie, respect si recunostintă m-am tot gândit, pret de mai multe ore, cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări si sentimente fată de viata, opera, activitatea si personalitatea complexă si completă a Înaltpreasfintitului Părinte Dr. Nicolae Corneanu – Arhiepiscopul Timisoarei si Mitropolitul Banatului, acum, cu prilejul mutării sale la cerestile si vesnicele lăcasuri… A unui distins ierarh, cu peste nouăzeci de ani de viată si peste cincizeci de ani de slujire apologetică, arhierească si mitropolitană, jertfelnică si mărturisitoare, cu timp si fără timp, în spiritul bunei noastre întelepciuni si cumintenii traditionale si autentice a Poporului nostru Românesc, din partea de Vest a Tării!...
Constat, cu oarecare strângere de inimă, că nu este usor să faci un asemenea lucru, mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de, relativ, putină vreme adică de numai douăzeci si trei de ani, în conditiile în care a fost slujitorul si arhipăstorul duhovnicesc, a preotilor si credinciosilor ce vietuiesc în cuprinsul teritorial canonic al Arhiepiscopiei Timisoarei si Mitropoliei Banatului, de peste cincizeci de ani (de peste o jumătate de veac), fiind, până în momentul de fată, decanul de vârstă (si în privinta vârstei si în cea a vechimii în functie) în rândul Mitropolitilor Bisericii Ortodoxe Române!...
În viziunea, în mintea si în inima mea personalitatea Înaltpreasfintitului Părinte Arhiepiscop si Mitropolit Dr. Nicolae Corneanu s-a conturat si s-a identificat prin câteva trăsături si calităti distincte si anume: în primul rând prin maturitatea si bogata experientă sau întelepciune pastorală si duhovnicească, prin atasamentul fată de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul său de a fi, unul foarte calm, blând si asezat, si, totodată, foarte firesc si mai putin sofisticat sau complicat; după aceea prin tenacitatea, fermitatea si perseverenta, prin dispozitia pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvării unei probleme, atunci când situatia o reclama; prin cultura teologică, duhovnicească, si nu numai, cu care a fost înzestrat, datorită muncii si tenacitătii Înaltpreasfintiei Sale – deoarece era un erudit, un cult si un autodidact înnăscut, precum si foarte consecvent cu el însusi, de-a lungul întregii sale vieti; prin luciditatea si spiritul critic însotit de foarte multă întelegere si condescendentă; apoi prin spiritul de disciplină si bună rânduială, în primul rând cu propria sa persoană, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, sustinute într-un mod foarte accesibil si întelept, coerent (dar) si consistent, în diferite împrejurări ori cu diferite prilejuri sau ocazii!...
De asemenea, mai avea si calitatea de a fi un om de o sinceritate, discretie, modestie si noblete spirituală, interioară, iesite din comun, care îti inspira foarte multă încredere, confort sufletesc sau lăuntric, precum si dragoste fată de valorile eterne ale spiritualitătii noastre românesti si ortodoxe!...
Părintele Arhiepiscop si Mitropolit Dr. Nicolae Corneanu a ajuns la o vârstă si la o maturitate sau experientă la care, probabil, s-a gândit mai mult la ce a fost în urmă, făcându-si tot felul de bilanturi cu privire la aspectele si valentele, diverse si variate ale activitătii sale, care a fost una foarte folositoare multor oameni – slujitori ai altarelor sau credinciosi ai Bisericii noastre dreptmăritoare!...
Cugetând la activitatea si la personalitatea Înaltpreasfintiei Sale, care a fost una foarte bine conturată si cât se poate de autentică si de firească, mă gândesc la darul omului providential cu care l-a înzestrat Creatorul si Stăpânul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu si Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Marele Arhiereu, pe care Înaltpreasfintia Sa l-a cinstit si l-a slujit întotdeauna cu toată sinceritatea, dragostea si abnegatia!...
M-as bucura să stiu că atât contemporanii cât si posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cinstea, recunostinta si pretuirea cuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce a fost si a însemnat în constiinta si în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată si o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita, foarte repede binefăcătorii si înaintasii nostri dar încerc, totusi, să–mi fac un act de încurajare si de optimism si să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele său va fi pronuntat cu veneratie si respect pentru tot binele pe care l-a făcut atâtor oameni si care fapte sunt consemnate de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Vesnic în Împărătia Sa cea cerească si vesnică de care, ne rugăm Lui, să aibă parte!...
Asadar, sunt deplin încredintat, că sunt foarte multi oameni de rând, credinciosi si slujitori ai Bisericii noastre strămosesti, care se roagă Bunului Dumnezeu, să îi dăruiască iertarea păcatelor si asezarea lui cu dreptii si cu alesii Săi, răsplătindu-i pentru faptul că i-a făcut pe ei sau pe copiii lor oameni cu scoală teologică înaltă, încheiată, si pe care, apoi i-a hirotonit ierarhi, preoti si diaconi, după care i-a instalat în eparhiile si parohiile încredintate lor spre păstorirea turmei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu – Păstorul cel Bun; apoi a târnosit si binecuvântat atât de multe biserici si lăcasuri de închinare – fapt care nu poate fi uitat în istoria acestor locuri - marcate de prezenta si activitatea Înaltpreasfintiei Sale, atât de prodigioasă (si) care s-a desfăsurat pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur si eu, dorindu-i, încă odată, dezlegarea de toate cele pământesti si trupesti si asezarea în comuniunea si comunitatea, cea cerească si vesnică a Preasfintei Treimi!...
În altă ordine de idei, vom afirma si retine faptul, referindu-ne la câteva date biografice ale Înaltpreasfintitului Părinte Arhiepiscop si Mitropolit Nicolae Corneanu, că, Duhul Domnului a împărtit păstorilor sufletesti ai neamului nostru românesc diferite daruri duhovnicesti. Unii au fost buni si renumiti Părinti Spirituali, îndreptând pe cei gresiti, altii au suferit pentru turma lor greutătile vremurilor si nu au părăsit-o la necaz. Unii au fost tari în credintă, altii au fost pildă de smerenie. Unii au luminat prin stiinta lor, iar altii prin dreaptă cârmuire. Dragostea de carte si credintă l-a chemat devreme pe Înaltpreasfintia Sa Dr. Nicolae Corneanu - Mitropolitul Banatului. Căci, este binecunoscut atasamentul si devotamentul dedicat si închinat slujirii lui Dumnezeu, prin renuntarea la bucuriile personale, exemplar reprezentat de Înaltpreasfintitul Părinte Arhiepiscop si Mitropolit Nicolae, cu atât mai mult cu cât a fost considerat si recunoscut sau acreditat ca fiind cel mai longeviv Arhiereu si Ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, contemporane, căci a fost de cincizeci si doi de ani în această functie, slujire si demnitate. Foarte iubit de credinciosi, Părintele Arhiepiscop si Mitropolit Nicolae a continuat să uimească prin puterea cu care a suportat si îndurat toate nevointele trupului, si care au fost deloc usoare, seninătatea chipului, a glasului ce a păstrat aceleasi inflexiuni si peste care timpul nu s-a îndurat să lase urme, precum si nealterata sa încredere în puterea lui Dumnezeu pe care a insuflat-o permanent acelora care i s-au adresat. Cuvintele sale blânde dar pline de continut, mesaj si miez au fost un sincer si adevărat îndemn spre a merge mai departe, înfruntând vicisitudinile acestor vremuri tulburi, când oamenii se simt oarecum dezrădăcinati. Si-a înteles misiunea de la bun început, stia că a urma acest drum al credintei înseamnă a fi frământat, a-ti pune întrebări, a învăta mereu, a o lua iar si iar de la capăt…
Înaltpreasfintia Sa Nicolae Corneanu - Mitropolitul Banatului, s-a născut la data de 21 noiembrie anul 1923 la Caransebes, judetul Caras-Severin, într-o familie de preoti. Tatăl său era Preot la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din orasul Caransebes, iar unchiul a fost Secretarul Episcopului Miron Cristea. Pentru că tatăl său a murit de tânăr, copilăria Înaltpreasfintitului Părinte Nicolae a fost marcată de dragostea pentru cele sfinte pe care mama sa i-a insuflat-o. Între anii 1934 - 1942 a urmat Scoala elementară si Liceul în orasul Caransebes, alegând să urmeze la Bucuresti cursurile Facultătii de Teologie. Încă din anul I publică articole pe teme patristice. La Crăciunul anului 1943 este hirotonit Diacon celibatar de către Episcopul Veniamin Nistor al Caransebesului, în Biserica Parohiei Obreja, judetul Caras-Severin. Licentiat în Teologie, după absolvirea facultătii îsi concentrează eforturile în vederea pregătirii tezei sale de doctorat, iar la 30 iunie 1949 îsi va sustine teza cu titlul: “Viata si petrecerea Sfântului Antonie cel Mare. Începuturile monahismului crestin pe Valea Nilului” sub coordonarea regretatului Părinte Profesor de Patrologie si literatură Patristică Ioan G. Coman.
Revenind pe plaiurile natale, este numit Profesor suplinitor la Academia Teologică din Caransebes si după desfiintarea istoricei Episcopii de aici merge la Timisoara, unde este numit în anul 1949 Secretar, apoi Referent principal la Centrul Eparhial, iar între anii 1952 - 1956 ocupă functia de Consilier Cultural al Arhiepiscopiei Timisoarei si Caransebesului. Din anul 1956 reia activitatea în învătământul teologic ca profesor la Seminarul Teologic din Caransebes, unde predă greaca si franceza până la 1 martie 1959 când devine Conferentiar Universitar la Catedra de Îndrumări Misionare a Institutului Teologic de grad Universitar din Sibiu, predând Teologia simbolică si Limba greacă. Dascăl de elită, cu o temeinică pregătire, dublată de un larg orizont de cultură generală, profil de enciclopedist, a format generatii întregi, toti cei care i-au audiat cursurile având mereu în minte si în inimă chipul profesorului de vocatie. Prelegerile sale atrăgeau îndeosebi prin claritate si elegantă în ceea ce priveste stilul si maniera de prezentare. Tinuta sa sobră si dragostea fată de studenti au lăsat urme de nesters în sufletele acestora.
În anul 1960 este hirotonit Preot de către viitorul si de pie memorie Patriarh Teoctist Arăpasu, pe atunci Episcop Vicar Patriarhal, iar la 15 decembrie este ales Episcop al Aradului, Ienopolei si Hălmagiului. Se călugăreste la Mănăstirea Cernica de lângă Bucuresti, la data de 12 ianuarie anul 1961, păstrând numele de Nicolae. Este hirotonit Arhiereu în Biserica “Sfântul Spiridon Nou” din Bucuresti la 15 ianuarie 1961, de către Patriarhul Justinian Marina, împreună cu alti doi ierarhi, instalarea în functia de Episcop al Aradului având loc la 22 ianuarie acelasi an, în Catedrala Episcopală din municipiul Arad.
La 17 februarie 1962, acelasi Colegiu Electoral al Patriarhiei Române, îl alege în scaunul vacant de Arhiepiscop al Timisoarei si Caransebesului si Mitropolit al Banatului. A fost instalat la 4 martie 1962 în Catedrala Mitropolitană din municipiul Timisoara, de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Justinian Marina si alti membri ai Sfântului Sinod. În anii `80 a colaborat cu Institutul Ecumenic ”Pro Oriente” din Viena - Austria sustinând mai multe prelegeri si comunicări. Între anii 1978 - 1981 a activat ca Membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor si, de asemenea, Delegatul Patriarhiei Române la instalarea Papilor Ioan Paul I si Ioan Paul al II - lea.
A răspuns o vreme de comunitătile ortodoxe române de peste hotare. Ca ierarh s-a îngrijit de problemele administrative si gospodăresti din eparhie, având numeroase initiative printre care sprijinirea ridicării si pictării a zeci de noi lăcasuri de cult, restaurarea unor monumente istorico - bisericesti din eparhie, sprijinirea mănăstirilor si înfiintarea Facultătii de Teologie din Timisoara. Urmare neobositelor preocupări cărturăresti, Înaltpreasfintia Sa este ales, în anul 1992, Membru de Onoare al Academiei Române si Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este “Cetătean de Onoare” al oraselor Timisoara, Lugoj si Caransebes.
În anul 1997 i s-a înmânat Premiul Grupului pentru Dialog Social “Pentru întreaga viată închinată adevărului, dreptătii si libertătii”. În anul 2000 i s-a conferit Ordinul National “Pentru Merit” în grad de Mare Cruce conferit de Presedintia României. În anul 2008 a primit din partea Majestătii Sale Regele Mihai I Ordinul ”Crucea Casei Regale a României”, de asemenea între anii 1975 - 2012 a fost Membru în Asociatia Internatională de Studii Patristice.
„Porunca cea mai mare pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos este să iubesti pe Dumnezeu si pe aproapele ca pe tine însuti. Atunci, dacă ai îndatorirea să-ti ajuti semenul, Biserica nu poate lipsi din această relatie, are menirea s-o pună în practică, în viata de fiecare zi”, a spus, la un moment dat, Înaltpreasfintitul Părinte Arhiepiscop si Mitropolit Nicolae Corneanu, a cărui viată, biografie, carieră si carte de vizită, impresionante, ne face să ne gândim că viata si activitatea Înaltpreasfintiei Sale cu sigurantă va necesita cel putin o amplă lucrare, o monografie cuprinzătoare, complexă si completă, spre folosul duhovnicesc al credinciosilor si ca exemplu, pildă si reper pentru oamenii si vremurile ce vor veni!...
Dumnezeu să-l ierte si să-l odihnească!
Vesnică să-i fie pomenirea! Amin!
Cu aleasă pretuire si deosebită recunostintă,
Dr. Stelian Gombos
|
Dr. Stelian Gombos 9/29/2014 |
Contact: |
|
|
