Artă contemporană în Sahara
Undeva, la marginea pustiului Sahara, în apropierea Mării Rosii, o stranie spirală cu două brate domină desertul. Structura acoperă aproximativ 100 000 de metri pătrati si poate fi văzută din spatiu. Ciudata glifă a fost descoperită de zeci de internauti pasionati de utilizarea Google Earth. Ireală, dar perfect integrată în nisipurile Saharei, spirala este de fapt o monumentală operă de artă realizată de trei artiste contemporane si se numeste Respiratia Desertului. „Instalatia din desertul egiptean, din apropierea localitătii El Gouna, este o formă de explorare, precum si o temă de meditatie asupra relatiei dintre om si natură”, ne-a explicat Danae Stratou, initiatoarea acestui proiect realizat în colaborare cu designerul industrial Alexandra Stratou si arhitecta Stella Constantinides. Danae Stratou a împărtăsit pentru prima dată publicului din România extraordinara poveste a Respiratiei Desertului.
Respiratia Desertului ca energie sacră a vietii
„În adâncime sunt caverne, tuneluri si căi prin care călătoreste energia sacră. Pământul inspiră si expiră exact cum facem noi. Energia sacră a vietii se miscă în trupul său la fel ca într-al nostru…” Acest citat, apartinând nativilor nord-americani Hopi, este mottoul care a predeterminat nasterea Respiratiei Desertului, monumentala instalatie realizată de cele trei artiste nonconformiste originare din Grecia. Constituite într-o echipă – DAST Arteam –, acestea au finalizat, după doi ani de muncă neîntreruptă, incredibila structură de lângă El Gouna. Instalatia, spun teoreticienii artei, este o modalitate de exprimare în arta vizuală contemporană care nu urmăreste o înscenare spatială narativă, ci oferă spectatorului o experientă inedită în circumstante determinate, prin folosirea unor materiale diverse, dispuse tridimensional. Dincolo de enuntul livresc al instalatiei, există însă produsul. Expresia. Emotia. Arta în sine. Asemenea oricărei instalatii, Respiratia Desertului a avut ca unică ratiune de a fi perceptia subiectivă a privitorului O astfel de lucrare este definitiv legată de locul în care a fost amplasată, nu poate fi împachetată sau mutată si nici nu poate fi vândută. Unele instalatii sunt strâns legate de un anumit loc dintr-o sală de expozitie, dar aici nu este cazul, Respiratia Desertului va apartine pentru totdeauna Saharei, ca parte intrinsecă a instalatiei, chiar dacă moartea unei astfel de lucrări începe chiar din clipa în care a fost terminată.
Cum devine pustiul operă de artă
Născută în 1964, în Atena, Danae Stratou, initiatoarea acestui megaproiect, si-a dat seama că va deveni un profesionist al artei în jurul vârstei de 16 ani. După terminarea liceului în Grecia natală, a plecat la Londra, unde si-a luat licenta în sculptură si instalatii la Scoala Centrală de Arte „St. Martins”. Încă din timpul studiilor a început să exploreze, artistic vorbind, relatia dintre om si natură. „Privind înapoi în istorie, observăm că arta a reflectat întotdeauna vremurile sau chiar a fost înaintea timpului său. Remarcăm o evolutie a artei în perioada războaielor sau în alte momente de criză ale umanitătii. Cred că actualmente traversăm o astfel de perioadă, în care experimentăm multiple manifestări ale crizei, o criză a umanitătii însăsi”, este de părere Danae Stratou. „Există un colaps general social, politic, economic si al mediului înconjurător. Noi, umanitatea, trebuie să regândim si să restabilim atât relatiile dintre noi, cât si relatiile cu Pământul. Poate că arta ne va ajuta să ne ridicăm, în aceste vremuri dificile. Dacă nu, este posibil să ne îndreptăm spre un drum închis”.
În momentul de fată Danae Stratou trăieste si creează în Statele Unite, în Austin, statul Texas. Printre lucrările ei de referintă amintim Respiratia, Râul Vietii, Tăietura – 7 linii de divizare, Spatiul Vital, Cântecul ghetii, Este timpul să deschidem Cutia Neagră. „Aceste lucrări, fie prin procesul de a le realiza, fie prin natura lor, au avut ca efect cresterea nivelului constiintei sau, dacă vreti, a constientizării mele în sensul întelegerii lumii si sinelui, ce avut ca efect chiar schimbarea vietii mele”, ne-a explicat artista; „Motivul pentru care cele mai multe instalatii ale mele iau forme tactile, multimedia se află în scopul meu de a implica privitorul într-un mod fizic; de a-i permite si chiar determina imersiunea în lucrare. Pentru a realiza acest „împingeri fizice” folosesc adesea ritmul si miscarea repetitivă. Acestea reflectă pulsul si recurenta, care sunt constituente ale vietii sau, mai bine zis, elemente de bază ale vietii însăsi. Ritmul si repetitia ajută si pregăteste mintea pentru conectarea evazivă a lumilor din constient si subconstient”
Danae Stratou ne-a mai povestit că, anterior Respiratiei Desertului, a existat o dorintă comună celor trei artiste, de manifestare plastică în spatiul arid, desertic (ca parte indisolubilă a mediului înconjurător, dar si ca idee de vastitate, prin conceptul de gol al naturii sale) si că în scurtă vreme, pe baza acestor aspiratii, s-a format DAST Arteam, echipa care a creat Respiratia Desertului. De ce a optat pentru munca în echipă? am întrebat-o pe Danae Stratou. „În general, nu sunt acel gen de artist care lucrează în solitudine. Amploarea si natura muncii mele îmi cere să colaborez pe multiple niveluri cu ceilalti: cu unii mai mult pe baze tehnice, cu altii pentru schimburi de idei creative. Cu fiecare proiect la care am lucrat am învătat lucruri noi, nici unul dintre aceste proiecte nu seamănă cu celelalte si asta este ceva ce-mi place si de care am nevoie în evolutia vietii si a muncii mele. Pentru fiecare lucrare aleg elementele, materialele si mediul care să exprime cel mai bine ideea pe care vreau s-o transmit, s-o comunic. La fel s-a întâmplat si în acest caz: cu ochii mintii am abordat ideea de desert ca stare de spirit, ca pe un peisaj mintal ideal pentru a experimenta ideea de infinit. Am pornit si de la corelatia dintre desert si structura antică a Piramidelor”, povesteste Danae Stratou. În iunie 1995, echipa a făcut prima expeditie în Egipt în vederea alegerii sitului. Locul considerat cel mai potrivit a fost El Gouna, un platou situat între Marea Rosie si un grup muntos paralel cu tărmul mării. „Când am văzut locul, am avut practic un moment de inspiratie unanim, în care am si conceput lucrarea, cel putin vizual.” Respiratia Desertului s-a cristalizat în jurul formei conice, forma naturală în care se asază nisipul. „Odată eliminate toate formele superflue, esentialul a luat viată”, a conchis Danae Stratou. Respiratia Desertului se născuse la nivel de idee. Punerea în practică a acestei idei însă a fost extrem de laborioasă. Cu sprijinul lui Samih Sawiris, presedintele companiei de constructii si dezvoltare Orascom PTD din Cairo, lucrările au început. Desi amplasarea era ideală, la nivel de concept, prin lipsa reperelor, tocmai aceasta a anulat determinări altminteri facile, precum scara, distanta si orientarea. Autoarele au fost nevoite să-si redobândească simturile, ajutându-se de Pământ (prin gravitatie), cer (prin miscare), lumină (prin schimbare), apă (prin nivel). „În acelasi timp, experimentam un sentiment exhaustiv de izolare. Puteam simti fizic trecerea timpului. Vastitatea orizontului era singurul reper de echilibru vizual”, ne-a mărturisit Danae Stratou.
Paradoxul apei în desert
Provocarea desertului nu s-a oprit aici. „Primul lucru pe care l-am făcut a fost să tragem o conductă cu elementul vital, apa, de la prima oază, aflată cam la un kilometru si jumătate de sit. O foloseam pentru a uda constant nisipul. Zona El Gouna a fost cândva un fund de mare, iar nisipul este foarte compact si contine un procent mare de nămol si sare. Stropit cu apă si compactat – asta era metoda pe care am folosit-o pentru construirea lucrării –, nisipul devine foarte greu si creează pe suprafată un strat uscat, dur, care devine obiectul eroziunii eoliene si încetineste distrugerea”, povesteste artista. Lucrarea a continuat să solicite o supraveghere temeinică a lucrărilor de către o echipă permanentă de topografi, precum un flux constant de inventii si inovatii pentru a da formă si viată celor peste 8 000 de metri cubi de nisip relocati în conurile pozitive si negative ale celor două brate ale spiralei. „Am proiectat singure dispozitivele necesare asigurării unei abateri minime pentru pozitionarea centrului spiralei, a fiecărui con si pentru formarea fiecărui volum. A fost necesară readaptarea metodelor de lucru la fiecare pas”, povesteste Danae Stratou. Planificarea timpului de executie a fost foarte importantă, având în vedere că toate elementele proiectului trebuiau să fie realizate simultan, toate convergând spre un moment de precizie temporală geometrică, un moment zero începând de la care să predea lucrarea fortelor naturii, care să-si înceapă si ele transformările graduale. Desi, încă de la început, fortele naturii au fost considerate o parte integrantă a proiectului, prin propria activitatea sculpturală, lucrurile aveau să ia o întorsătură dramatică. Cu doar 13 zile înaintea inaugurării, o furtună fără precedent a inundat desertul si a distrus complet lucrarea. Socate de acest eveniment absolut neasteptat, artistele au înmărmurit, nestiind cum să reactioneze în fata prăpădului, după cum ele însele au mărturisit: „Am văzut totul ca pe un botez menit să ne inspire veneratie, dar care putea fi încorporat doar în faza de dezintegrare, de după momentul zero al finalizării, asa că ne-am întors la treabă, am reparat pagubele si am dat gata proiectul după alte trei luni”. Am întrebat-o pe Danae Stratou dacă în zona El Gaoun plouă. „Este amuzant că-mi pui acum această întrebare. El Gaoun este o zonă aridă, însă, foarte recent, o furtună similară cu cea care a avut loc atunci a inundat zona. Încă o dată, piesa din centru, cu diametrul de 30 de metri, a fost umplută cu apă. Ritmul de absorbtie al apei depinde de conditiile meteorologice si de perioada din an în care se întâmplă inundatia. Cele recente au produs unele eroziuni ale Respiratiei Desertului, însă energia ei a rămas intactă”, apreciază artista. Lucrarea a fost terminată la 7 martie 1997. Tot atunci, ea a revenit naturii, care si-a început procesul lent de absorbtie în peisajul care i-a dat nastere.
„Experienta acestei colaborări a fost cu adevărat unică si s-a născut din credinta noastră. Această credintă a devenit contagioasă, iar oamenii din jurul nostru au început imediat să ne ajute, după puteri, să transformăm ideea în realitate. Astăzi, lucrarea îsi revendică propriul spatiu în constiinta oamenilor care o descoperă si aceasta este puterea, forta Respiratiei Desertului”, ne-a mărturisit Danae Stratou.
Desi au trecut 17 ani de când a fost realizată, Respiratia Desertului continuă să existe. Dincolo de frumusetea si vremelnicia acestei opere de artă, dincolo de extraordinara receptie mediatică (lucrarea a devenit vedetă în publicatii si la posturi TV ca International Business Time, Daily Mail, Live Science Report, NBC News, BBC, CNN etc.) si de dificultătile incredibilei povesti a aparitiei ei,
Respiratia Desertului transcende mesajul fortei creatiei (ca veritabilă călătorie între cele două realităti paralele: lumea interioară a artistului si concretetea creatiei artistice ca produs perceptibil) si a respectului pentru Pământ, ca suport al civilizatiei.
Timpul
|
Adina Scutelnicu 9/23/2014 |
Contact: |
|
|
