Dileme : “Sticks and stones ... "
O observatie cunoscută ne atrage atentia că “Sticks and stones will break our bones, but words, names, they never hurt us”. Cu alte cuvinte, atâta timp cât esti supus unui abuz verbal, nu te agita, lasă-l să treacă, pentru că vremea vindecă totul. Doar un obiect fizic, solid, ce ne este administrat, da, asta ne doare, lasă urme si avem câteodată consecinte nedorite. La “Judge Judy”, la ora ei de televiziune, auzim deseori zicătoarea asta si eu cred că acolo am auzit-o pentru prima oară. Animozitatea între oameni, în toate timpurile, a produs dureri fizice si, se spune, o înjurătură, un blestem, atunci când este ignorat, trece pe lângă noi si nu lasă urme asa cum apa nu lasă urme pe o rată în apă. Sigur că sunt oameni care interpretează lucrurile acestea în diferite feluri, dar s-a încetătenit în mintea celor care “lasă să treacă de la ei”, că nu e caz de răzbunare atunci când se simt ofensati verbal. Legea pedepseste de altfel aspru, după categoria rănilor lăsate, atunci când riposta este urmată de actiuni fizice. Sau “Verba volant”... Dar să nu mă atingi fizic! Asa am învătat si cu asta am crescut cu totii, inclusiv eu, dar până zilele trecute, când acultand un comentariu medical la radio, am ciulit mai bine urechile. Se spunea acolo că da, “Sticks and stones my break our bones”, dar comentatoarea, o femeie cu pregătire psihologică, adaugă că vorbele, si ele ne dăunează întrucâtva si adeseori dureros. Creierul nostru si capacitatea de perceptie înregistrează efectiv că injuraturiile, blestemele, insultele, toate aceste ofense verbale, lovesc în “eul” nostru, ne fac să suferim, ne fac să punem la inima mai mult decât am dori si, unori, cu repercursiuni nesănătoase. “Mai bine da-mi o palmă decât să mă jignesti” spunea cândva cineva si sunt convins că am avut cu totii ocazia să auzim această afirmatie. Aduceti-va aminte de odioasele sedinte de partid, sindicat si altele, când “critica si autocritica” făceau ravagii mentale. Si se petrec lucruri regretabil asemănătoare si în unele familii. Am văzut o poză în care sotul, cu o curea în mâna, lovea în consoarta lui, ea, zgribulită într-un colt de cameră. Acceasi femeie, în trecut “printesa” tatălui, neatinsă nici cu un fulg si care acesta si-a escortat fiica la amvon, dându-ti-o tie că tovarăsa de viată. Criminalul gest al sotului e de condamnat aspru. El, “breaks the bones” dar este normal ca si în cazul insultei, jignirii, distrugerii moralului, să se ajungă la dizolvarea căsătoriei si, prin aceasta, la suferinta copiilor. În toate coloanele ziarelor, atunci când se comentează căsnicia, cu toate tarele ei, îndemnul e clar si răspicat: “Nu accepta, nu încuraja si nu prelungi o uniune în care stăpâneste teroarea, bătăile si certurile, nu făcea niciun compromis sub leit-motivul cunoscut: “e pentru copii...!” Unde nu există egalitate, bună întelegere, iertare si tolerantă reciprocă, această căsătorie, sub orice motiv, nu are drept de existenta. În multe cazuri, “breaking bones” devine un “sport” practicat de către ambele sexe, sub privirea disperată a copiilor. Si asta dacă lucrurile nu iau proportii la care suntem azi martori, când locul unor “sticks and stones” îl iau pistoalele, focul si disparitia unuia sau al altuia, când politia si instantele judecătoresti au de-a face cu cazuri mult mai serioase.
O interesantă statistică efectuată în România, Mexico si Statele Unite insistă asupra faptului că certurile, asalturile si tumultul în familiile din vremurile noastre au crescut considerabil. Unul dintre motive este situatia economică precară a perechilor, alteori, infidelitatea. Dar, dacă asa stau lucrurile, mă întreb si eu ca novice în subiect: am mostenit noi oare agresivitatea din timpurile de “homo-sapiens”, sau vinovatii sunt legiuitorii de azi cu toleranta lor în fată actiunilor de agresivitate matrimonială sau în general a relatiilor dintre semeni? Dacă as fi pe aproape si as fi martorul unor asemenea scene când “stiks and stones” intră într-un argument sau când jignirile si otrava atacurilor verbale iau proportii de netolerat, as lua pe fiecare dintre certăreti si i-as sfătui: “Hey, take it easy!” “Be cool, brother”, or “sister”, înainte de auzul sirenei politienesti. Cred că as contribui cât si cât. Merită încercat! Thornhil ON Sept/ 2014
|
Harry Beer 9/23/2014 |
Contact: |
|
|