Unde este ziua de ieri?
Unde este ziua de ieri?
Scăldată de albastrul cerului,
mă uit la florile-soarelui din întinsul zării,
legănate de briza mării, petale de petale,
se spală de culoare,
stropii galbeni de lumină, în inimă,
îmi trimit iubirea,
izvorul de viată nesecat.
În labirintul timpului,
curgerea lui nu se mai sfârseste,
azi caut ziua de ieri.
Undeva s-a ascuns, nu stiu exact,
nedumerită privesc
în urma de boare a pasilor mei,
acolo am lăsat-o, e sigur,
dar unde anume
nu-mi amintesc.
Aripa vântului a risipit
fiece clipă pregătită să zboare
în miez adânc de taină.
Pe drumuri neumblate,
continui să merg, să caut, să caut,
după un timp, în răsărit de zori,
mă opresc
si strig: - Vântule, vântule,
unde călătoresc clipele, spune-mi?
Vântule, năucule,
unde se duc gândurile trăirile, iubirile,
visele, miresmele, culorile
si imaginile zilei trăite?
Vântule, vântule,
unde-mi sunt filele trecutului?
De parcă as fi uitat drumul spre mine,
în umbra nemărginirii trec
prin unda oglinzii tăcute,
vreau să ies, prin coloana cerului,
din vârtejul acestui prim vis
spre celelalte ceruri,
ultima barieră o străbat
pe puntea îngustă
si lungă cât un curcubeu.
Oare, clipa aceasta
o voi regăsi mâine
dispusă
să se nască din neuitare?
|
