Lumea în care trăim – o lume la răscruce
- un paradox geopolitic contemporan –
\
Rezumat: Autorul face o trecere în revistă a actualei situatii economice, politice si sociale care se manifestă prin diverse aspecte de cele mai multe ori imposibile de a fi controlate si le compară cu situatiile similare ce au existat în trecutul istoric nu prea îndepărtat.
Făcând uz de diverse exemple se confirmă conflictul existent între evolutia stiintei si tehnicii si cel al globalizării cu diversele ei aspecte pozitive si negative.
Printr-o prezentare sumară a diverselor conditii politice existente pe plan mondial ajunge la desprinderea unor concluzi referitoare la actualele conflicte nationale si internationale, la viata personală a diversilor indivizi din societate, prezentând cauzele si efectele lor.
Cuvinte cheie: evolutia social-politică si economică pe plan mondial, lichidarea comunismului în Rusia si în tările satelite, perspectiva dezvoltării continentului African, China si evolutia ei economică, globalizarea si efectele ei, conflictele social-politice, doctrinele politice si biserica, terorismul international, Trecerea de la sistemul offshoring, la economia preponderentă financiară, Federatia Rusă, planurile de refacere a Uniuni Sovietice, Mihail Gorbaciov, Boris Eltin, actiunile militare desfăsurate de către Rusia, Vladimir Putin, Uniunile economice, Eurasia, BRICS, pozitia Ungariei pe plan international si fată de România, problemele sociale create de legislatia unor state privind relatiile între persoane de acelas sex.
Sumar:
• O scurtă privire generală
• Fapte, cauze si efecte
• De la Stalinism la Putinism
• Vecinul nostru – pericolul nostru
• Statele Unite într-un moment de grea cumpână
• O problemă din viata de zi cu zi
• Invitatie la dialog
O scurtă privire generală
Trăim într-o epocă ce are aspectul unei miscări expolzive continue si de dimensiuni enorme. De la zi la zi suntem martori si participanti la tot felul de schimbări social-politice si economice care nu se mai opresc si care prin efectele lor ne duc după ele sau într-un anumit fel ne obligă să le preluăm si să ne adaptăm la ele cu sau fără voia noastră.
Cu două secole în urmă lumea a aflat de succesul finalizării căii ferate ce reducea ca timp (de la luni de drum la numai câteva zile) si tot odată cresterea comfortului în drumului parcurs între New York si San Francisco, sase luni mai tărziu francezii comunicau că au finalizat lucările la canalul de Suez, reducând mii de mile marine (de navigatie), între Europa si India.
La scurt timp apreciend si tot odată cu o viziune ”profetică”, Jules Verne a publicat nuvela sa care a devenit o lucrare clasică: În jurul lumii în opt zile.
În ultimile decenii, am asistat din nou la manifestarea unor fapte de dimensiuni enorme si cu implicatii similare; asemenea mutatii au bulversat mintile oamenilor, ducând la schimbări de valori în toate domeniile pe care zeci sau sute de ani oamenii le cunoscuseră si într-un anumit fel se acomodaseră cu ele.
În foarte multe privinte, tot ceea ce fusese, să spunem cât de cât stabil, s-a răsturnat, si-a schimbat directia si cu o enormă viteză s-a răspândit într-un mod endemic pe întregul glob.
Cu un minimum de efort ne putem da seama de schimbările care se petrec si influentează asupra vietii fiecărui om prin deosebirile si efectele ce se remarcă în procesul educational, în diferentele dintre venituri, între cei ce au acumulat averi enorme si sărăcia de pe întregul glob, în modificarea raportului dintre credinciosi si necredinciosi, între cei cu conceptii liberale si conservativi si în tot ceea ce ne înconjoară si ne afectează zilele si anii fiecăruia.
Este suficient să ne amintim de unul dintre faptele petrecute sub ochii nostri si de enormul efect al căderii URSS-ului si a lichidării comunismului în Rusia (în 1989) si în fostele tări din spatele cortinei de fier. Dintr-o dată am văzut si remarcat ce
s-a întîmplat cu sute de milioane de oameni care s-au trezit dintr-o lungă agonie în care au fost tinuti si au suportat-o peste 70 de ani si au trebuit să înceapă o altă viată cu adevărat tumultoasă, să se adapteze la niste conditii de viată de care unii auziseră si le cunosteau destul de vag si la care nu mai sperau iar pentru foarte multi dintre ei, erau total necunoscute.
China, cu miliarde de oameni a trecut de la aplicarea sistemului comunist maoist la un nou sistem comunist bazat pe economia liberă de piată, un fel de melanj socio-economic, comunisto-capitalist. Multi s-au acomodat si au început să profite de acest nou sistem, altii continuă s-o ducă la fel de greu ca si înainte; manifestarea liberei opinii si a unor actiuni democratice încă este interzisă.
India si Indonezia îsi îndreaptă din ce în ce mai mult atentia spre lumea occidentală de unde asteaptă suporturi tehnice, economice si de energie în vederea unei explozi economice care să le aducă în faza de dezvoltare cât mai aproape de economiile dezvoltate ale lumii si tot odată să reducă pe cât este posibil fenomenul coruptiei.
La orizontul dezvoltării economice îsi face din ce în ce mai mult aparitia un nou astru: Continentul Africa, cu enorme potente, dar si cu o perspectivă destul de îndelungată în acest proces al dezvoltării economice, datorită multiplelor tări cu enorme diferente social-politice, economice, de limbă, obiceiuri si grade de dezvoltare.
O multime de tări printre care China, Rusia, Japonia si în ultima vreme si Statele Unite îmcearcă tot felul de colaborări si extinderi de proiecte de prospectare a pietelor diverselor tări africane a posibilitătilor de folosire a fortei de muncă si mai mult ca sigur a exploatării resurselor de care dispun aceste tări.
Acelas lucru s-a petrecut si în alte tări care au ajuns să fie ”libere” din punct de vedere economic dar nu si politic. Chiar dacă multe tări ajung la un grad ridicat de dezvoltare economică, asta nu înseamnă si asigurarea păcii între aceste tări.
În ultimul sfert de secol lumea a continuat să fie în plină efervescentă, în plină agitatie, cu tot felul de actiuni deosebit de grave, iar mai recent, alte conflicte si tot felul de acte total inumane îsi manifestă prezenta: pentru prima oară după multi ani, un avion militar american a fost doborât în Iraq, diplomatii americani se luptă să influenteze stabilirea unui nou guvern în Bagdad, militantii din ”Statul Islamic”- în Siria, au decapitat doi ziaristi american si încearcă să răspândească frica si tensiunea în tot Orientul Mijlociu, conflictul dintre armata israeliană si luptătorii organizatiei Hamas în Gaza a dus la nenumărate victime si distrugeri masive (chiar dacă pentru circa 30 de zile s-a declarat oprirea actiunilor militar, nu se stie pentru cât timp v-a exista această întelegere dintre părtile beligerante si ce se va întîmpla în continuare), încercarea de retragere a trupelor americane din Afganistan provoacă multiple dificultăti de restabilire a păcii în această tară, Rusia a declansat si continuă diversiunile economice si social politice cu Ucraina, în Libia se manifestă un enorm haos si cu manifestări violente, iar în multe tări din Europa, si de pe alte continente (Marea Britanie, Franta, în Australia si Canada), au loc manifestarea unor nemultumiri împotriva riscurilor pe care îl reprezintă posesorii de pasapoarte ale unora dintre tărilor occidentale si care constituie pericole potentiale din partea organizatiilor islamiste la care au aderat acesti posesori de pasapoarte occidentale.
Impresia generală confirmă ideia : întregul Pământ a luat foc!.
În zeci de locuri în lume, zi de zi, au tot felul de conflicte de toate naturile: de la conflicte sociale si economice, la cele politice, religioase, culturale, informationale, s.a.m.d.
Tăvălugul acestei noi vieti, al acestei revolutii continue si de proportii globale, calcă peste toată lumea; pe majoritatea dintre cei mai în vârstă îi striveste, îi traumatizează si încet, încet îi marginealizează. Cei tineri prinsi în focul acestor mutatii se adaptează usor, preiau din mers toate schimbările si încep să le considere ca fiind normale pentru viata lor de zi cu zi. Această continuă si amplă mutatie provoacă si accentuază si mai mult fenomenul ruperii legăturilor dintre generatii, care într-un anumit sens a existat în totdeauna, dar în momentul de fată aceste neîntelegeri, aceste diferentieri iau proportii si mai mari, se adâncesc si sunt urmate si alimentate si de un proces al alienării.
Cele mai multe dintre valorile familiei si în final ale societătii nu mai există sau si-au pierd din esentele lor si poate cel mai grav aspect este acela al extinderii lor la dimensiuni globale.
Unde suntem si cum de s-a ajuns la această situatie? Ce a provocat o asemenea evolutie, sau poate ar fi mai corect dacă am numi-o, într-un anumit sens, si dintr-un anumit punct de vedere - involutie?
Cei mai multi dintre sociologi, politologi, economisti, finantisti, psihologi, istorici si din alte domenii de activitate au considerat aparitia si extinderea acestor aspecte începând de la mijlocul secolului precedent, ca urmare a revolutiei tehnico-stiintifică si a fenomenul globalizării ca fiind cauzele si consecintele acestor multiple si multilaterale modificări ce au avut si continuă să aibă loc până în zilele noastre pe toate paralelele si meridianele pământului.
În urmă cu mai multi ani, mi-am exprimat opinia după care fenomenul globalizării nu poate fi considerat ca fiind ceva nou; el a existat, este adevărat, într-o formă mai restrânsă, încă din epoca Renasterii, când a avut loc o explozie similară a stiintei si tehnologiei, când au apărut o multime de inventii si s-a dezvoltat sistemul bancar. Aceasta a fost perioada în care s-au creat si s-au extins o multime de legături între diverse tări din Europa, Asia si America de Nord; totusi în acea perioadă si mai târziu, multe dintre valorile societătii îsi păstraseră rolurile si dimensiunile si mai mult decât atâta s-au încadrat în anumite limite acceptate în mod universal.
Au fost oare elementele fundamentale si valorile pe care se bazau aceste societătii (din acea perioadă), mult mai solide, mult mai trainice si mai valoroase decât cele prezente?.
Răspunsul la o asemenea întrebare poate fi considerat ca dificil întrucât nici evolutia societătii din punct de vedere stiintific si tehnic si nici fenomenul globalizării nu au fost si cu atât mai putin în prezent nu pot fi negate, neglijate sau stăvilite din drumul lor firesc si normal în special pentru acest nou secol.
Fenomenul globalizării prezintă multiple aspecte pline de sperante si în acelas timp dezamăgitoare.
Institutul McKinsey Global Institute, care se ocupă de cercetarea si a analiza fenomenului globalizării, a prezentat recent o estimare a câtorva factori printre care: valoarea comertului international, activitatea financiară globală si volumul serviciilor efectuate pe plan mondial. Totalul acestor activităti s-a ridicat în 2012 la circa 23 trlioane dolari.
După opinia cercetătorilor din cadrul acestui institut, în prezent procentul bunurilor incluse în activitatea de comert exterior international a crescut la 35% fată de numai 20% cât a fost în 1990.
Peste 1/3 din toate investitiile financiare efectuate în fiecare an sunt reprezentate de tranzactiile internationale si 1/5 din traficul realizat prin folosirea internetului se referă la aplicatiilesi folosirea lui pe plan international.
Foarte multi dintre specialistii din diverse domenii de actvitate îsi pun întrebarea:
Cu toate acestea – să le spunem, succese, a devenit viata oamenilor mai bună si mai sigură în comparatie cu secolele precedente?
Cred că răspunsul la o asemenea întrebare firească este legată de multiplele aspecte ale evolutiei vietii ca atare. Realitatea, confirmă ideia după care viata de zi cu zi în nici o societate nu a fost si nu poate fi considerată ca fiind perfectă. Din această cauză istoria este plină de tot felul de fapte si evenimente care au apărut, s-au manifestat si îsi continuă existenta prin tot felul de idei sociale, revolutionare care au provocat în multe tări diversele revolutii sociale.
De cele mai multe ori au existat tot felul de explicatii care sustineau necesitatea unor asemenea mutatii prezentate de către organele propagandistice sau de către diverse personalităti politice ca fiind bazate pe anumite principii si dorinti de îmbunătătire a conditiilor de viată ale oamenilor.
Multe dintre aceste ”idei cu profunde note umanitare”, până la urmă s-au dovedit a fi ireale sau după ocuparea unor pozitii cheie de către cei ce care le-au sustinut, au fost date uitării.
Asemenea situatii confirmă ideia după care încă avem o insuficientă imagine asupra modului de evolutie a vietii, a politicii în general si a functionării economiei mondiale, a fluxului financiar care nu totdeauna si nu în orice conditii poate fi controlat, si acelas lucru se întâmplă cu evolutia politic-economică internatională si în special în procesul caracterizat prin cele două notiuni: cerere si ofertă care de cele mai multe ori nu poate fi asigurat la nivel national si cu atât mai putin la nivel global.
De cele mai multe ori diversele fenomene social-economice si politice sunt determinate de mutatiile care au loc la un anumit moment dat într-o anumită parte a lumii si se reflectă si au efecte în manifestarea fenomenelor economice, politice si sociale, în multe alte zone ale lumii.
Pe parcursul istoriei s-au manifestat de foarte multe ori situatii în care imposibilitatea controlului satisfacerii necesitătilor vitale ale oamenilor ca si efectele diverselor fenomene naturale destructive erau considerate ca pedepse divine sau blesteme.
Sute sau chiar mii de ani ideile politice si-au găsit suportul prin intermediul bisericii, mai tărziu, în secolul 20 si în special după evenimentele din 1917 din Rusia, unele dintre doctrinele politice (cum a fost de exemplu doctrina marxist-leninistă –n.n.) s-au simtit atât de convingătoare prin sinea lor (sau impuse prin diversele mijloace de coercitie – n.n.), încât nu numai că au renuntat la suportul biserici dar chiar au început s-o combată si să considere religia ca pe un opium al umanitătii.
Majoritatea cultelor si-au mentinut punctele de vedere si asa au apărut si s-au manifestat diversele confruntări între conceptiile laice si cele religioase care se sprijineau pe unele principii seculare, pe cutume (cu toate că unele dintre aceste conceptii religioase erau depăsite sau nu îsi găsiseră explicatii suficient de convingătoare.
Asa cum afirmă unii dintre specialistii în studiile privind raportul stiintă-religie, de- lungul secoleleor religiile au criticat si continuă si în prezent să critice cu deosebită înversunare orice descoperiri si inovatii ce contrazi sensul conceptiilor religioase.
Un exemplu mai vechi confirmă reactia Vaticanului fată de "falsificarea" de către Galileo Galilei a cosmologiei geocentrice.
Alt exemplu a fost acela al teoriei darwiniste privind evolutia omului si conceptia religioasă a aparitiei si existentei omului.
Nici stiintele sociale nu au scăpat de critica din partea bisericii, cu atât mai mult cu cât reprezentantii diferitelor religii considerau dogmele religioase ca fiind prin definitie adevărate, unii credinciosi (de exemplu fundamentalistii islamici sau crestini) au păstrat si contuinuă si în prezent să interpreteze numai conceptia literală a textelor biblice. Pentru mentinerea credintei lor au trebuit să se confrunte cu multiplele restrictii, discriminări si chiar cu asprele sanctiuni impuse de statele comuniste.
În epoca actuală multiplele descoperiri din domeniul stiintei, tehnicii, medicinii si în special al electronicii, ca si din alte domenii, au determinat înlăturarea limitelor în care acestea au evoluat ajungând ca aceste inventii si inovatii să se manifeste ca adevărate revolutii, schimbând dintr-un anumit punct de vedere sensul evolutiei istoriei si al tuturor ideilor si conformismelor existente.
Concomitent cu acest progres s-au creat si chiar s-au extins conditiile manifestării unor profunde inegalităti social-economice, a accentuării unor discriminări ce se manifestă în societate la diverse ei niveluri sociale.
Fapte, cauze si efecte
Cine îsi putea imagina în urmă cu 100 sau numai cu 50 de ani că se va putea ajunge la un asemenea progres putându-se crea legături internationale prin satelitii artificiali care permit, de exemplu, conversatii la mii si zeci de mii de Km. numai printr-o simplă apăsare pe un buton al unei inventi diabolice ”calculatorul electronic” sau al celor mai recente instrumente (cum ar fi de exmplu telefonului ”smart” sau altele similare). Creerea si aparitia programelor care permit nu numai dialogul sonor dar si cel vizual (cu imagini clare) între două sau mai multe persoane (cum ar fi de exemplu prin sistemul Skype sau al teconferintelor), sunt numai unele dintre multiplele exemple pe care le stim si multi beneficiază zilnic de avantajele lor.
Aparitia si evolutia revolutiei informatice alături de dezvoltarea unei ideologii ultraliberale a unei piete mondiale alături de posibilitatea miscării libere a populatiilor au determinat creerea unor societăti multiculturale, ceea ce au dus la aparitia a noi forme de manifestare a noii revoluti si în unele regiuni de pe glob, a unor noi forme de manifestare a democratiei.
Acesta a fost momentul în care capitalismul industrial de tip Manchester, ce s-a manifestat începând cu secolul al 18-lea si s-a dezvoltat în secolul 19 si 20, s-a transformat într-un capitalism financiar, cu multiplele sale aspecte pozitive si negative.
Dacă în secolul 20 am fost martorii unui fenomen al migratiei productiei industriale din tările dezvoltate spre cele în curs de dezvoltare unde forta de muncă era mult mai ieftină, denumit offshoring si în care comertul international juca un rol preponderent, în secolul 21 se poate remarca aparitia si dezvoltarea economiei financiare în care fenomenul acumulării capitaliste clasice ia proportii deosebite, devinind nu numai preponderent, dar ajungând să fie cheia întregului sistem economic mondial.
Cu toate că au exista multe voci care au fost de la început împotriva politicii de offshoring, ea având ca efecte negative peste cele amintite, cresterea numărului celor ce si-au pierdut locurile de muncă (în tările care au transferat cererile de productii si servicii – n.n), diminuarea sau pierderea veniturilor lunare, pierderea locuintelor, scăderea dramatică a standardului de viată al clasei mijlocii a societătii, etc. etc.
Toate acestea s-au desfăsurat ca o asemenea fortă, cu o asemenea viteză si pe o arie atât de întinsă, încât a distrus orice împotrivire. În spatele acestor idei stâtea dorinta unora de obtinere a unor căstiguri mari, rapide si usoare de obtinut.
Este adevărat că unii s-au îmbogătit dar câti au avut si continuă să aibă de suferit din cauza acestor efecte negative?; despre acestea nu s-a discutat si nici acuma nu se iau în consideratie. Vocile celor care s-au împotrivit treptat s-au risipit în spatiu. Multe dintre evenimentele zilnice ce au loc în prezent pe plan mondial estompează aceste aspecte cu toate că ele crează tot felul de nemultumiri socio-economice si politice.
Cu toată evolutia fantastică a stiintei si a tehnicii, si a unor conditii ce ar putea îmbunătătii viata oamenilor, în plan social, politic si economic au loc incontinuu diverse acte anti sociale; au loc tot felul de provocări ale anumitor forte care din anumite interese personale sau a unor grupuri sectare întretin tensiuni si flacăra vie a diverselor confruntări în cadrul diferitelor natiuni sau chiar între natiuni.
Dintre acestea au apărut si au început să se manifeste din ce în ce mai profund si cu efecte din ce în ce mai grave diversele actiuni teroriste.
Este suficient să ne amintim numai de câteva dintre aceste fapte (cum au fost de exemplu atacul terorist din Septembrie 2001 din SUA, conflictul militar din Golf, sângerosul conflict militar din fosta Iugoslavie (care a avut ca rezultat peste 140.000 de morti, peste 70.000 de invalizi cu diverse grade de invaliditate si mutilări precum si cu peste 3 miliarde de refugiati din zonele de război), atacul terorist din Libia împotriva ambasadei Americane din Bengazi) s.a. pentru a ne da seama de enormele pierderi pe care le provoacă aceste acte criminale,.
Asemenea fapte au luat proportii în ultimii ani si se pot observa în prezent într-o multime de locuri pe glob (cum ar fi în Irak, Ucraina, Gaza si în alte locuri cum ar fi în unele dintre tările din Africa ).
Zi de zi aflăm prin diversele mijloace ale mass-mediei tot felul de conflicte internationale provocate din anumite reminiscente sau concepti ale unor conducători care aspiră sau visează la anumite situatii existente cu zeci sau sute de ani înainte, atrăgându-ne atentia si încearcând să ne convingă de un fapt pe cât de real, pe atât de neînchipuit, asa cum am afirmat si mai înainte: pământ a luat foc.
Nimic nu poate justifica, explica sau nega modul în care se manifestă diversele actiuni teroriste sau unele acte cu un profund caracter nationalist, alături de manifestarea unor actiuni ale organizatiilor mafiote care prin crime la adresa anumitor persoane fizice sau crime în masă, distrugerea unor valori materiale precum si enormele cheltuieli destinate unor asemenea actiuni îsi găsesc utilizări total inumane în loc să fie destinate nevoile curente si de perspectivă ale umanitătii.
Astăzi când numărul populatiei globului este în crestere si când apar în mod imanent diverse necesităti de hrană, de îmbrăcăminte, de produse de uz curent sau de folosintă îndelungată, când se pune problema extinderii mijloacelor de productie si a rezultatelor acestor productii, apare în mod firesc si necesitatea înlăturării oricăror discriminări (sociale, politice, culturale, religioase si de altă natură), alături de necesitatea înlăturării sărăciei, foametei si decesul unui enorm număr de oameni din cauza unor grave boli, existente în diverse colturi ale lumii.
Oricine urmăreste emisiunile de televiziune sau presa zilnică nu poate reactiona altfel decât printr-o permanentă nemultumire, îngrijorare sau revoltă referitoare la toate stirile cu care omenirea este realmente bombardată zilnic, despre tot ceea ce se întâmplă pe plan mondial.
Suntem multumiti si chiar putem aprecia că suntem informati permanent despre tot ce se întâmplă pe plan mondial. Multumim celor de la diverse posturi de radio si TV sau a celor din presă care sunt zi si noapte implicati în culegerea si transmiterea informatiilor, dar asta nu schimbă cu nimic marile drame ce au loc peste tot si nici faptul că împotriva acestor grave drame sociale nu sunt aplicate cele mai eficiente măsuri care să le oprească creindu-se o opinie generală care să condamne în mod real pe cei ce le produc sau pe cei ce stau în spatele lor.
Nimic nu este mai convingător în sensul celor afirmate mai sus, decât conflictul din Ucraina pe care presedintele Vladimir Putin l-a declansat în dorinta de refacere a vechii Rusii (a fostei Uniuni Sovietice – n.n.) care îsi asigurase o anumită pozitie geopolitică, strategică si cu un anumit prestigiu de mare putere în lume câstigat de-alungul a zeci de ani prin folosirea fortei militare.
Cei care i-au urmat lui I.V.Stalin la conducerea Rusiei au avut impresia că numai astfel vor putea fi considerati ca oameni de o mare putere si influentă mondială, prin anexarea fortată a unor tări si a popoarelor acestora la Marea Rusie, folosindu-se de armată si de organele de coercitie create în scopul mentinerii terorii între cei tiranizati, obligându-i să nu actioneze în nici un fel pentru asi obtine libertatea.
De la Stalinism la Putinism
Mihail Gorbaciov ajungând presedintele Rusiei (15 March 1990), si-a dat seama de dezastrul în care se afla ”Marea Uniune Sovietică” si imposibilitatea poporului rus de a mai continua viata în acel mod; pentru a salva tara si poporul rus, Gorbaciov a propus un plan cu câteva obiective fundamentale: glasnost (deschiderea fată de restul lumii), perestroika (restructurarea radicală a economiei si a politicii ruse precum si democratizarea ei), si uskoreniye (accelerarea dezvoltării economice).
Planul lui Gorbaciov a fost mult prea revolutionar pentru o Rusie care fusese tinută ani de zile în lanturile unei robii mascate de propaganda comunistă si ca atare implementarea si obtinerea unor rezultate din aplicarea acelui plan a fost foarte lentă.
Conflictele interne între cei care vroiau si sperau la schimbări radicale si cei care se temeau de ele si preferau să nu se schimbe nimica, si sub presiunea Statelor Unite si a promisiunii de ajutor economic s-a ajuns la dezmembrarea U.R.S.S.-ului
si lichidarea comunismului.
După opinia unor economisti analisti, nerealizarea rapidă a planurilor lui Gorbaciov a fost motivul principal al înlăturării acestuia de la conducerea Rusiei si înlocuirea lui cu un alt conducător - Boris Eltin.
În umbra lui Boris Eltin si chiar la propunerea sa se găsea Vladimir Putin care fusese numit Prim Ministru; acesta era de multă vreme un potential conducător.
Vladimir Putin era un om cu o experientă îndelungată în activitatea KGB-ului si cu un palmares bogat în activitatea politică . Profitând de faptul că Eltin avea pasiunea băuturii, după cum afirmau unii chiar din imediata sa apropiere: era mai mult beat decât treaz; fiind bolnav si avându-l la mână si cu unele actiuni oneroase ale fiicei sale, Vladimir Putin versat în jocurile politice si manevrarea lor, a reusit să-l înlăture rapid pe Eltin si i-a luat locul la conducerea Rusiei.
În perioada din 1989 si până la venirea lui Vladimir Putin la conducerea Rusiei
unele dintre fostele republici sovietice s-au eliberat de sub ”oblăduirea Mamei Rusia”, si-au cucerit libertatea fiind recunoscute de întreaga lume ca tări independente.
O asemena situatie în care multe dintre fostele republici sovietice au devenit tări independente, nu a fost considerată de către noul presedinte Vladimir Putin ca fiind ceva normal pentru Federatia Rusă.
De altfel într-un discurs tinut la Moscova afirmase:
” ”lichidarea comunismului în Rusia si colapsului Uniunii Sovietice
a fost cea mai mare greseală a secolului 20”,...”
Si ca atare s-a hotărât să refacă vechea Uniune Sovietică si să-si readucă fostele republici ce deveniseră independente sub steagul Federatiei Ruse.
Metoda de re-anexare aplicată de presedintele Putin în strategia sa politică, nu este nouă; o asemenea metodă, de utilizare a fortei militare, a fost folosită si de către predecesorii lui. În acest an, lumea a urmărit modul în care s-a declansat de exemplu si războiul pentru anexarea Crimeei. Nu este nici un secret pentru nimeni că aceleasi metode vor fi folosite si pentru anexarea Ucrainei si mai mult ca sigur se vor continua si cu alte tări ( cum ar fi de exemplu cu Transnistria, belarusia si alte tări dein nordul Europei, care au făcut parte din fostul ”melanj rusesc” al puscăriei internationale al diferitelor republici membre ale Uniunii Sovietice.
Dacă folosirea metodele militare se dovedesc că nu sunt destul de eficiente si chiar se găsesc opozanti care au propus aplicarea unor sanctiuni socio-economice si culturale, Vladimir Putin încercă si alte metode cum ar fi cele economice.
Asa se explică preocuparea presedintelui Putin de a crea o Uniune Economică Eurasiatică.
Ideia creerii unei asemenea uniuni are la bază actul din 18 noiembrie 2011, prin care liderii Federatiei Ruse, Kazakhstanului si Belarusului au semnat Declaratia privind Integrarea Economică Eurasiatică. Această uniune îsi propusese ca scop primordial crearea unui Spatiu Economic Comun între cele trei state, ca urmare a existentei Spatiului Vamal (semnat în 2009 si operational începând cu 1 iulie 2011).
Unora dintre economistii analisti le scapă însă din atentie ideia după care crearea acestei noi uniuni are toate sansele să devină dacă nu mai puternică ca UE în orice caz poate deveni un pilon al viitoarei geopolitici printr-o refacere din punct de vedere economic a fostei Uniuni Sovietice si tot odată un puternic competitor al UE.
Ceea ce presedintele Putin doreste este de a crea prin această Uniune în termeni de Realpolitik o Rusie care să devină „unul dintre centrele de putere ale lumii contemporane”.
Conform punctului de vedere (cel putin oficial afirmat, fără a trăda ce se ascunde în spatele acestui plan – n.n.) al lui Vladimir Putin, noua uniune Euroasiatică îsi va dsfăsura cooperarea cu UE.
În acest sens presedintele Putin afirma:
„Acest sistem de partenariat dintre Uniunea Eurasiatică si Uniunea
Europeană poate da nastere prezumtiilor necesare creării unei
schimbări a configuratiei geopolitice si geo-economice a întregului
continent [Eurasia] cu consecinte pozitive clare la nivel global”.
Tările membre ale Uniuni Eurasiatice (care va fi definitiv finalizată în 2015 – n.n.) sânt: Armenia, Azerbaijan, Belarusia, Georgia, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Moldova, Rusia, Tajikistan,Turkmenistan, Ukraina si Uzbekistan (toate acestea fiind foste republici ce apartineau Uniunii Sovietice - n.n.).
Totalul populatiei acestei Uniuni Eurasiatice este de peste 4.6 miliarde locuitori ce trăiesc pe un teritoriu de circa 55 mil. Km.p.
Din punct de vedere geo-strategic proiectul unei asemenea uniuni, prevede înfăptuirea unei „regiuni integrate” care de fapt urmăreste cresterea influentei statului rus în regiunea Eurasiatică precum si restabilirea fără prea mult zgomot a fostei Uniuni Sovietice, ca putere economică, număr al populatiei si a influentei pe care Vladimir Putin o vrea, pentru Rusia în dorinta de a devini, asa cum am mai afirmat, un centru de atentie pe plan mondial.
Un asemenea bloc politic si economic va functiona (după afirmatia fostului premier Medvedev pe care l-a prezentat la un interviu dat presei), pe baza unor asa zise „pozitii comune” în privinta unor aspecte de interes comun pentru această parte a lumii, iar coordonatorul acestora va fi (după cum este ”firesc”(?) si ”deloc surprinzător”- n.n.), Federatia Rusă.
Această Uniune poate fi considerată ca fiind după opinia unor politologi, reactia Moscovei fată de Uniunea Europeană, si ca atare fortează nota de lărgire a acestei noi organizatii cât mai curând posibil.
Ideia ca atare a unei asemenea uniunii a fost lansată si în urma cresterii divergentelor existente între politica administratiei de la Kremlin si reprezentantii statelor considerate de Rusia ca făcând parte din ”sperata”zonă de influentă a Federatiei Ruse, cum ar fi de exemplu politica de manifestare a unei independente social-politice si economice din partea Moldovei, Georgiei si Ucrainei, (fată de Kremlin - n.n.).
Sustinând cu o deosebită perseverentă crearea acestei uniuni, presedintele Putin doreste:
1. ca Rusia să devină în cadrul acestei organizatii internationale o legătură
între Europa, Statele Unite si Asia, maximizându-si pe această cale pozitia
de negociator în relatiile cu toate tările occidentale.
2. crearea unor ”Zone de schimb liber”, ce va duce inerent la înfiintarea unei
Comunităti Economice.
3. evolutia Uniunii Eurasiatice să se îndrepte nemijlocit către forme de
integrare mai avansată cum ar fi de exemplu: politici industriale unice sau
chiar ceea ce Uniunea Europeană nu a reusit până în prezent să
implementeze politici energetice unice.
Vrând să dea impresia asigurării unei note de independentă politico-economică, a tărilor membre ale acestei uniuni, Vladimir Putin a emis ideea după care toate statele membre vor putea negocia diverse contracte economice direct cu părti terte prin intermediul acestei uniuni, ceea ce le va putea oferi pozitii mult mai bune în cadrul negocierilor.
Politologii si economistii care urmăresc si analizează pozitia si rolul unei asemenea uniuni politico-economică avertizează asupra faptului ce nu trebuie uitat sau neglijat că procedura de vot din interiorul Uniunii Economice Eurasiatice nu va fi consensul ci fiecărui stat membru al acestei uniuni i se va acorda dreptul la vot prin numărul acestor voturi stabilit proportional în raport de puterea economică a fiecărei tări.
De aici reiese în mod clar de ce s-a ajuns la o asemenea măsură, care dă puteri deosebite Rusiei fată de ceilalti membrii, ea fiind cel mai puternic stat din punct de vedere economic.
Efectul unei asemenea pozitii îi va usura Rusiei să obtină (prin numărul de voturi ce i se atribuie) blocajul unor decizii care nu îi vor aduce vreun avantaj sau din contra v-a reusi să-si impună un anumit punct de vedere pentru ca o propunere sau un anumit plan de cooperare cu alti parteneri din afara uniunii să fie aprobat.
Planul pe termen lung al presedintelui Putin este ca Rusia să-si poată asigura din nou un avantaj – de mare putere economică mondială, având în vedere că Europa, de exemplu, va fi nevoită să negocieze cu diverse state cum ar fi de exemplu Belarusia sau Kazakhstan sau cu oricare alt stat membru al uniunii, numai prin intermediul Rusiei.
Un al aspect, pe care liderul de la Kremlin a tinut să îl mentioneze, în cadrul primelor sedinte în vederea constituirii acestei uniunii este acela după care statele membre vor avea acces la piata energetică europeană mult mai usor prin intermediul Uniunii Eurasiatice. Într-adevăr acest aspect este important, însă ceea ce nu s-a mentionat până în prezent în nici unul dintre protocoalele de creare a uniunii, este faptul că aceste state vor negocia si vor avea acces numai prin intermediul structurilor rusesti si doar cu acceptul statului rus, ceea ce va duce la o crestere deosebită a pozitiei strategice a Rusiei în lume.
Una din marile temeri ale presedintelui Putin si a tărilor care deja sunt semnatare ale acestei noi uniuni precum si a celor care vor devenii membre ale acesteia este progresul pe care îl face, încet dar sigur, Organizatia de Cooperare de la Shanghai prin care această organizatie ar putea deveni un instrument si mai puternic de crestere a influentei economice chineze pe plan mondial.
Privită în acest sens, Uniunea Economică Eurasiatică nu ar mai putea juca rolul unui instrument de balansare a influentei vestului prin UE, ci mai degrabă a estului prin pozitia Chinei.
Mai recent cu aceleasi planuri presedintele Putin si-a propus extinderea activitătii unei organizatii internationale formată deocamdată din cinci tări considerate ”emerging national economies” numită BRICS .
Reprezentantii de frunte ai tărilor membre ale acestei noi asociatii economice internationale (care apar si în fotografia de mai sus – n.n.), s-au întîlnit anul acesta în Brazilia si au semnat un acord privind crearea unui Fond de rezerve valutare si o nouă Bancă Economică de Dezvoltare.
După cum afirmă unii observatori ai acestei noi asociatii cele cinci tări membre înglobează o populatie de circa 3 miliarde locuitori (care reprezintă circa 40% din întreaga populatie a globului), iar activitatea economică a acestor tări membre reprezintă 18% din volumul total al economiei mondiale.
Întâlnirile oficiale prealabile (celei din 2014 din Brazilia – n.n.), la care au participat ministrii de externe ai tărilor participante initial (Rusia, China India si Brazilia) au avut drept scop discutarea drumului pe care trebuie să-l parcurgă aceste tări în vederea dezvoltării lor economice în continuare si modalitatea de a fi mai mult implicate în activitatera economică mondială.
În acelas tim s-a discutat si despre necesitatea unei noi monede de rezervă la nivel global care să poată fi: ”diversificată, stabilă si predictibilă” si care să împiedice ca dolarul SUA să fie în continuare moneda mondială dominantă.
Oricât ar vrea să mascheze intentia de asigurare a unei dominatii mondiale (presedintele Putin prin intensificarea actiunilor de constituire a unei platforme mondiale din punct de vedere economic-financiarc-n.n.), dovedeste că nu mai vrea să depindă de influenta puterii dolarului si a diferitelor sanctiuni pe care FMI, Banca Mondială si alte foruri internationale le impun împotriva actiunilor sale prezente si viitoare de extindere a teritoriului si puterii Rusiei prin politica externă agresivă dictată de la Kremlin.
Nu trebuie uitat că atunci când Vladimir Putin a ajuns la conducerea Rusiei
(în anul 2000), Rusia se găsea într-un mare haos domestic iar economia era stagnantă la valorile cele mai joase.
Care este situatia actuală a Federatieie Ruse?: un profund caracter nationalist, apropierea de religie (care este sub un mare semn de întrebare: cât de onestă poate fi această apropiere fată de biserică si religie, din partea unui om crescut si educat în spiritul combaterii religiei si a rolului biserici?), o conceptie social conservatoare si puterea guvernamentală de super control a întregii mass-medi si în general a vietii întregii populatiei.
Toată această situatie în combinatie cu reactia recentă a presedintelui Putin la sanctiunile acordate de către statele occidentale pentru implicarea in conflictul din Ucraina dovedesc nu numai tupeul pe care îl are Administratia de la Kremlin dar si faptul că nu se poate conta pe afirmatiile unora dintre vîrfurile piramidei politice din această Administratie.
La 30 Aprilie 2014, La Reuniunea de la Minsk a Consiliului Suprem al Uniunii Vamale, presedintele Putin a afirmat:
”... Occidentul este cel care a declansat evenimentele din Ucraina,
iar acum caută vinovati si, din această cauză, si introduce
sanctiuni împotriva Rusiei”.
Mai pot exista comentarii în fata unor asemenea afirmatii?
Ele nu pot fi socotite decât drept glume si nu dintre cele mai bune!.
O situatie similară de discreditarea a personalitătii umane a avut loc la 24 August 2014, când Ucraina îsi sărbătorea 19 ani de la declararea Independentei tării (1991) de Uniunea Sovietică.
În timp ce la Kiev se desfăsura parada militară, se arboraseră drapelele tării cu bleu si galben si se cântau cântece patriotice, în partea de est a tării separatistii rusi aveau o altfel de celebrare: în mijlocul orasului Donet separatisti rusi i-au adus pe soldatii ucrainieni ce au fost luati prizonieri (în propria tară !!!, de către o masă de sobolani înarmati de către Kremlin), în urmă cu o săptămână.
Separatistii care astăzi se bucură de succesul luării unor prozonieri ucrainieni, vor răspunde cu ani grei de condamnări pentru un asemenea act.
Nici unul dintre ei nu va scăpa de pedeapsa binemeritată, doar dacă vor fugi la Moscova si vor rămâne sub protectia KGB-ului.
Rusinea unui asemenea act ce contravine oricăror acte internationale, nu poate si nu va fi nici uitată si nici desconsiderată de către forurile internationale, asa cum nu va fi uitată si neglijat suportul Moscovei dat acestot pretinsi ”oameni” ce fac un joc, fără să-si dea seama care este si care v-a fi efectul acestui act.
Cei în vîrstă vor putea spune copiilor si nepotilor lor prin ce a trecut tara lor din cauza unei dorinti de prea-mărire a unui dictator si a punerii Rusiei pe un piedestal pe care nu si l-a clădit prin muncă onestă ci prin jafuri si crime.
Într-o bună zi se va putea scrie istoria adevărată a Ucrainei si se vor umple pagini cu numele celor morti si a victimilor ce au suferit din cauza acestor pretinsi ”revolutionari” ce si-au pătat cu sînge mâinile, viata si credinta lor.
Acesti oameni care s-au născut si au trăit în Ucraina, au mers la scoli în Ucraina., si-au găsit de lucru după calificarea pe care au avut-o, dintr-o dată, asmutiti din umbra Moscovei cred că au fost si sunt tratati – neomeneste, de către colegii de scoală, de colegii de muncă si de ceilalti care nu vorbesc ”ruseste”, sunt dicriminati!
Este oare un sâmbure de adevăr în toate acestea?
Nicidecum!
Acesti separatisti trebuie să-si amintească, dacă au stiut vreodată că:
Istoria nu i-a uitat si nu i-a ocolit la sfârsitul celui de al II-lea Război Mondial pe hitleristii care au omorât mii de oameni din ordinul unui criminal besmetic.
Fiti siguri că nici voi nu veti fi dati uitării !
Vecinul nostru – pericolul nostru
Ceea ce constituie un fapt ce nu trebuie neglijat trebuind mentionat si urmărit cu multă atentie, de către membrii UE si ai NATO, este pozitia unor tări, cum ar fi de exemplu cea a Ungariei.
După remarcile unor observatori politici în urmă cu circa un sfert de secol: în momentul în care a încetat războiul rece, Ungaria a fost una dintre primele tări dintre satelitii Uniunii Sovietice care a abandonat conceptia si modul de aplicare al comunismului si s-a declarat o tară cu o conceptie liberal democrată.
Astăzi conceptia conducerii Ungariei exprimată prin punctul de vedere al Primului Ministru Viktor Orban, se pare că este ”ceva mai diferită”;
Ungaria, după opinia lui Orban,
”... se consideră o tară ce îsi construieste un model nou
manifestat printr-o asa numită ”illiberal democracy„
(lipsa unei democratii - n.t)”.
Ce înseamnă acest model nou?
Nu cumva democratia guvernamentală impusă de conducerea de la Budapesta se manifestă printr-o politică de erodare a libertătilor individului, de separare a puterii guvernamentale de sistemul legislativ.
Primul Ministru Viktor Orban, afirmă:
”... lumea s-a schimbat în mod fundamental în 2008, ...
odată cu marea cădere a sistemului financiar occidental.
... de atunci puterea americană este în declin si valorile liberale
sunt întruchipate astăzi de coruptie, sex si violentă”.
Iar referindu-se la Europa occidentală afirmă:
” ... Europa a devenit un teren al unei libere generozităti,
în spatele căreia există un asa numit sistem de ajutor
social guvernamental ”
Concluzia lui Viktor Orban este:
”Noul nostru model pentru viitor este Rusia, Turcia, China,
Singapore si India”.
Oare opinia lui Viktor Orban poate fi adevărată când se referă la faptul că Ungaria îsi va alege drept model al viitorului, Rusia si conceptia social-economică si politică introdusă prin Putinism?.
Este interesant jocul politic al lui Viktor Orban, pe de o parte declară că tara sa va deveni o tară a lipsei de democratie, dar în acelas timp vrea ca Ungaria să rămână membră a UE.
Oare ce îl determină pe Domnul Orban să ceară mentinerea în UE?
Nu este cumva interesul său pentru cele 20 miliarde dolari drept ajutor pentru sapte ani, pe care UE l-a promis Ungariei?
Cred că tările membre ale UE ar trebuii să-si revadă urgent propunerea privind ajutorul ce urmează să fie acordat atâta timp cât conducerea Ungarieie nu îsi v-a corecta pozitia fără a viola drepturile specifice pentru o tară democrată, în adevăratul sens al cuvîntului, libertatea de exprimare si respectarea legislatiei constitutionale.
În acelas timp cred că pozitia Statelor Unite trebuie să fie aceea de revizuire a gradul de apreciere a relatiilor cu Ungaria si de a reduce această apreciere la un nivel corespunzător cu ceea ce exprimă pozitia actuală a conducerii de la Budapesta fgată de Statele Unite.
S-ar putea ca nu peste mult timp afirmatiile Domnului Orban să primească unele reactii si comentarii care ar fi mai apropiate de necesitătile actuale si de perspectivă ale Ungariei si care să împiedice eventuala auto izolare a tării sale de UE si de celelelte tări din lume care cunosc ceea ce înseamnă libertatea (din toate punctele de vedere –n.n.), în adevăratul ei înteles si efectele ei imediate.
Preluarea Putinismului drept model sau chiar a filozofiei politice a Chinei vin cu niste riscuri printre care: revenirea la un sistem totalitarist, la o conducere bazată pe fortă ceea ce nu poate să corespundă unor principii în concordantă cu secolului în care trăim.
Oare asa ceva îsi doreste Primul Ministru Viktor Orban în special cînd est vorba de aplicarea unei politici de fortarea a unor tări de a ajunge din nou sub steagul Federatiei Ruse?.
De fapt prin politica externă putinistă se încearcă o dezmembrare a sistemului social-economic si politic european, o dezmembrare a modului de guvernare a diverselor tări care au făcut parte din fostul URSS, pentru a fi mai usor de ”reanexat” de către Federatia Rusă si o dezmembrare a unora dintre institutiile si organizatiile internationale pentru a le submina rolul si importanta lor pe plan mondial.
Sunt asemenea acte si politica rusă un model demn de urmat de către o tară europeană care a avut de suferit în 1956 când a avut loc Revolutia maghiară anticomunistă si când trupele sovietice au invadat Ungaria înăbusind această revolutie?.
Este Ungaria în situatia de a putea să-si desfăsoare o activitate social-econoimică prin măsuri militare? sau în mintea Primului Ministru Viktor Orban sunt niste himere ale intentiei de alipire a Ardealului la ”Marea Ungarie?
Indiferent ce are sau nu de gând Viktor Orban, cred că ar trebuii să-si revadă urgent punctul de vedere si pozitia pe care o are ca tară membră a UE si a NOTO, dacă nu vrea să ajungă din nou la mînă si sub controlul conducerii de la Moscova.
Statele Unite într-un moment de grea cumpână
În altă ordine de idei, atunci când se discută despre situatia si pozitia Statelor Unite în politica externă internatională, nu se poate contesta faptul unor mari schimbări ca au avut loc în special după atacul terorist din 2001, precum si scăderea influentei Statelor Unite pe plan mondial.
Cu toate că din punct de vedere militar Statele Unite rămân în continuare pe primul loc în lume, esecurile războaielor din Afganistan si Irak, la care s-a adaugat efectul crizei economice declansat aici si care s-a răspândit cu mare viteză în întreaga lume, au avut si continuă să reflecte multiplele efecte negative provocate de aceaste situatii.
În multe privinte în momentul de fată se remarcă efectele unei conduceri care nu este la înăltimea asteptărilor. Aceeasi opinie se referă si la pozitia multor membrii ai Administratiei Politice de la Casa Albă. Opinia referitoare la scăderea popularitătii conducerii Statelor Unite a fost exprimată recent printr-un sondaj de opinie din care a rezultat că 58% dintre americanii chestionati nu sunt de acord cu maniera în care presedintele Barack Obama conduce politica externă a tării si are ca efect o dezbinare, o distrugere a unitătii populatiei americane.
Aceasta reprezintă după opinia unor politologi si a unor specialisti în problemele sociale, o crestere a cu 10 % (în luna august 2014), fată de luna precedentă a nemultumirii populatiei americane si cel mai înalt nivel de respingere a politicii dusă de Casa Albă, de cînd Barack Obama a devenit presedinte.
La începutul lunii septembrie 2014, David Cameron - Primul Ministru al Marii Britanii a prezentat în fata Parlamentul său un raport în care îsi exprima unele opinii si concluzii de-adreptul alarmante si în acelas timp atentiona si conducerile altor tări europene cu privire la creerea califatului Islamic în Irak si Siria si la actiunile extremismului islamic care se manifestă printr-un plan de export al terorismului către diverse tări europene.
Cameron afirma: ” În confruntarea cu actiunile extremismului islamic avem nevoie de un viguros, inteligent, calm si o abordare cuprinzătoare pentru înfrîngerea terorismului încă de la sursa lui. Noi trebuie cu totii să folosim toate reursele disponibile, ajutorul comun, diplomatia noastră si puterea militară pe care o avem”.
Câteva zile mai târziu Marea Britanie a ridicat nivelul de atentionare a terorismului la gradul ”sever”.
În acelas timp presedintele Barack Obama a prezentat un punct de vedere cu un mesaj complet diferit.
Obama spunea: ”...este adevărat că Orientul Mijlociu este provocator, dar adevărul este că această provocare este de mult timp. Vă asigur că acesta este mult mai putin periculos decât a fost cu 20 sau 25 de ani în urmă. Acesta nu este comparabil cu provocarea pe care am avut-o de întîmpinat în timpul Războiului Rece”.
Iar la o întîlnire cu un grup de contribuitori cu fonduri pentru partidul democrat în orasul Newport (statul Rhode Island), afirmase: ”... apoaratul nostru de securitate creat după atacul din 11 Septembrie, ne asigură că suntem destul de feriti de orice actiune a organizatiei teroriste ISIS...”.
Mai mult ca sigur că actiunea guvernului britanic de a ridica pasapoartele unor persoane care sunt suspecte de actiuni teroriste, poate fi o măsură mult mai apropiată de realitatea ce are loc în Europa, în timp ce afirmatiile presedintelui Obama nu pot calma starea de îngrijorare a populatiei americane.
Ineficienta si lipsa de puterea sau chiar lipsa unor decizii si strategii importante în relatiile internationale, este cauza scăderii pozitiei Statelor Unite pe plan mondial .
Unii dintre reprezentantii mass-mediei americane consideră ca afirmatia presedintelui Obama referitoare la lipsa unei strategii privind actiunile teroriste ale organizatiei ISIS, este o adevărată idiotenie (Charles Krauthammer, Ukraine abandoned, The Washington Post, Sept. 5, 2014, pg. A21) .
Chiar dacă este asa, si în momnentul de fată nu are o strategie de actiune, nu trebuie să-si exprime această opinie pentru a fi aflată de întreaga lume. Nu este actualul presedinte Barack Obama, conducătorul lumii libere? Atunci ce se poate astepta de la alte tări în conflictul cu terorismul când SUA este ambiguă în actiunile sale?
După cum se stie si în special într-o lume ce este martora unor continue schimbări, pozitia Statelor Unite poate fi considerată că nu va fi la fel peste câtiva ani. Vor apare, cel putin asa se speră, unele modificări care vor dovedi clar care va fi pozitia geopolitică si stategică a SUA.
Atât americanii intervievati cât si o mare parte restul populatiei îsi doresc acest lucru si până la urmă se va realiza. America îsi va continua cursul ei normal de viată ca un apărător al libertătilor umane, al unei reale democratii nationale si încercarea de implementare a unora dintre aspectele democratiei pe plan mondial.
La un anumit moment dat multe dintre racilile sociale actuale îsi vor găsi rezolvări pozitive; acest lucru însă cere timp si un enorm volum financiar de care în momentul de fată Statele Unite nu dispune (ajungând în 2014 la peste 17 trilioane datorii externe si din păcate nu făcute în interesel poporului american, ci pentru niste planuri ne avizate de către cei care au fost alesi să decidă asupra a ceea ce este bine si util pentru poporul american în special si pentru America în general - n.n.).
Asa după cum apreciază multi politologi, vechea ordine mondială nu mai functionează la nivelul valorilor estimate, iar o nouă ordine mondială încă nu s-a născut pentru a marca noile forte mondiale.
Dacă alte tări nu vor ajunge să preia locurile primordiale în clasamentul mondial în conditiile unei asa zise noi ordini mondiale, America ar avea sansa de a se mentine si în viitor pe pozitia sa leader, dar viitoarele administratii de la Casa Albă vor avea foarte mult de lucrat pentru a reface imaginea Statelor Unite ca o adevărată fortă, economică, politică si socială, pe plan mondial.
O problemă din viata de zi cu zi
O problemă deosebit de controversată cu forte multi ce se împotrivesc dar si cu multi ce o sustin este cea a relatiilor si oficializarea căsătoriilor dintre două persoane de acelas sex.
În unele dintre Statele Unite si în alte tări considerate deosebit de liberale asemenea acte si-au obtinut legalizarea oficială.
Sunt foarte multi dintre sustinătorii unor asemenea relatii care consideră că trebuie tratati în mod similar cu oricare alte persoane, întrucât s-au născut cu asemenea predispozitii, cărora nu li se pot împotrivi în nici un fel.
Un asemenea personagiu (a cărui initiale sunt AC), i s-a adresat unui membru al mass-mediei internationale , explicându-i că este homosexul de la vîrsta de 6 ani. ”Asa m-am născut, spune individul respectiv; si tot el o învinuia pe această reprezentată a unuia dintre mijloacele mass mediei că nu cunoaste nimic din stiinta orientării sexuale si trăieste la nivelul secolelor trecute; încheiendu-si peroratia cu afirmatia ”Homofobia dvs. (cel putin în această parte a frazei, este politicos adresându-i-se cu Dvs.), excesivă nu vă face cinste!”.
Mărturisesc că urmărind dialogul individului AC cu reprezentanta presei, nu pot să nu-i dau dreptate acestei ziariste, care a stiut să-si exprime într-un deosebit de inteligent opinia referitoare la opinia individului AC.
” La vîrsta de 6 ani, la care majoritatea copiilor se gîndesc la jucării, dumneavoastră ati fost în stare sa vă auto-diagnosticati boala de care suferiti si pe care o mărturisiti fără nicio jenă. Sînt sigură că o să va „irite” cuvîntul „boală”, însa acesta este adevărul.”
Si în continuarereprezentanta presei sustine:
” Pînă în anii ’70, tratatele de psihiatrie si codificarea internatională a bolilor (I.C.D.) contineau diagnosticul de boală numit „homosexualitate”, fiind trecut la capitolul „deviatii sexuale”. În medicina modernă, bazată pe argumente solide, un diagnostic sau o notiune se schimbă numai dacă apar dovezi stiintifice, adică studii clinice, care să fie apoi confirmate si răs-confirmate. Homosexualii americani însă, care sînt cu grămada, pentru că din America au plecat astfel de nenorociri în toată lumea, prin lobby politic si presiuni non-stiintifice, au determinat Asociatia Psihiatrilor din S.U.A. să elimine diagnosticul „homosexualitate” din tratatele de psihiatrie. E ca si cum, la presiunea străzii, am decide acum că nu mai există tuberculoză, cei care tusesc cu sînge asa s-au născut. Odată cu eliminarea politică a diagnosticului de „homosexualitate” a dispărut si tratamentul”.
Si sunt convins că Dna Maria Diana Popescu, are dreptate când afirmă:
Nu există orientarea sexuală, ci o propagandă pseudo-stiintifică
”Orientarea sexuală nu există de fapt, este o propagandă pseudo-stiintifică, orice individ normal tinde biologic către reproducere si psihic către completare, iar orice deviere de la acest comportament este patologică. Homosexualitatea este un comportament dobîndit, este un rezultat complex între mediul psihic intern si factorii de mediu favorabili, ca orice boală. Chiar admitînd că printr-o ciudătenie biologică v-ati născut homosexual, acest lucru nu înseamnă decît că aveti un un anume tip de malformatie congenitală, ca oricare alta. Malformatiile congenitale, anatomice sau psihice, beneficiază de tratament”.
Sunt nenumărate prezentatevoci care afirmă de asemenea că
” Cu ce se ocupă anumite persoane, sub plapumă este anormalitatea lor, sînt liberi s-o acceseze cum vor, dar în spatii închise, nu să ceară drepturi si demonstratii publice, într-o tară eminamente crestină, în cadrul unei unor comunităti normale”!
Si în încheiere, trebuie amintit că legalizarea căsătoriei între „bipezi” de acelasi sex, e o sinucidere a rasei umane, iar adoptia de copii de către un asemenea cuplu este un act criminal comis asupra viitorului acestor copii! Un grav atentat la morala crestină si socială!
Oare mai sunt necesare argumente suplimentare pro sau contra fată de cele exspuse de Dna Maria Diana Popescu?
Personal, cred că pledoaria Dnei Popescu, este suficientă.
Nu cred că ar trebuii condamnati cei care au asemenea preferinte dar nici să li se accepte solicitările privind drepturile legale de căsătorie si adoptiune a minorilor, numai pentru a se asigura potentiali votanti si consolidarea unor popularităti politice.
Cine are alte argumente, merită să si le expună si chiar îi invităm la asemenea dialoguri.
Invitatie la dialog
Viata cu diversele ei meandre pot determina tot felul de fapte si opinii complexe si controversate.
Articolul de fată nu si-a propus să analizeze multitudinea acestora ci vrea să fie numai un deschizător de opinii, lăsându-i cititorului drumul liber spre a găsi si alte idei care vor putea si vor trebuii să fie exprimate liber fără niciun risc de interzicere a diverselor puncte de vedere.
Bibliografie:
1. Podesta, John – The Power of Progress, Crown Publisher. NY, 2008
2. Goldberg, Pinelopi Koujianou, and Nina Pavcnik - Distributional Effects of
Globalization in Developing Countries, Journal of Economic Literature:
Vol. 45 No. 1 (March 2007), pg. 39-82, American Economic Association
3. Parag, Hkanna – The Second World, Empires and Influence in the New
Global Ordere, Random House, N.Y., 2008
4. Foreign Trade Statistics, 2010 – Trade in Goods (Import, Exports and Trade Balance)
with China, U.S. Census Bureau, in: http://www.census.gov/foreign-trade/balance/c5700.
html#2010
5. Frunzetti, Theodor – Solutionarea crizelor inyrtnationale, Iasi, ed. Institutului European,
2006
6. Higgs, Robert – Deppresion, War and Cold War: Studies in Political Economy,
N.Y., Oxford University Press, 2006
7. Pascu, Mircea (Prof.Dr.) si Vintilă Nicolae Sergiu (Lct. Drd.) – Teoria relatiilor
internationale, Note de curs, Scoala Natională de Studii Politice si Administrative,
Facultatea de Stiinte Politice, în: http://cezarsalahor.files.wordpress.com/2008/04/
/teoria-relatiilor-internationale.pdf
8. Voegelin, Eric – Modernity Without Restraint: The Political Religions, Vol.5, Manfred
Henningsen Editor, University of Missouri Press, Columbia, MI, 2000
9. Berca, Alex(Dr.) – Început de secol,Editura Sedcom Libris, Iasi, 2012
10. Wooward, Bob – Bush at War, Simonm & Schuster. New York, 2002
11. Roston, Ahmad – The Man who pushed America to War – Ahmad Chalabi, National Books,
2008
12. Barnes, Robert – On same-sex marriage, victors jostle for high court’s attention,
The Washington Post, August 28, 2014, pg A15
|
Dr. Alex Berca 9/9/2014 |
Contact: |
|
|
