„Cîntec de toamnă”
Cu fiecare frunză moartă
Ce mi-se sfarmă sub picioare
Îmi moare cîte-un vis de-acuma
Si cîte-un gând senin îmi moare.
E'ntîia toamnă dureroasă
Cînd simt în suflet că-s pustiu,
E'ntîia toamnă ce mă doare
Si-as vrea mai bine să nu fiu...
Privesc îngîndurat în zare
Cum norii val-vârtej aleargă,
Si'mi pare, ca si cum mi-ar cere
Să plec cu ei în lumea largă.
Să plec, să-mi piară orice urmă,
Să n'o mai stie nime'n lume
C'am zăbovit pe-aici o clipă
De obrazul unor ochi si-un nume.
Publicată în „Foaia Interesantă”, Anul VII. Nr. 40, Orăstie, 19 Sept. (2
Oct.) 1913, pag. 163.
|
Sebastian Bornemisa 9/9/2014 |
Contact: |
|
|
