Intre azi si un posibil mâine
distantele cresc
pe măsură ce se micsorează grădinile
distantele cresc
pe măsură ce se împutinează copacii
si fântânile ochilor
distantele cresc
pe măsură ce ne lovim
în cuvinte ca-n pietre
si străzile, ele,
ne calcă-n picioare si trec peste noi
distantele cresc
pe măsură ce clovnii
nu mai plâng înăuntru
si nimeni
nu pune
o floare pe-un tanc
distantele cresc
pe măsură
ce-ntre parter si etaj
se construiesc zgârie-nori
te chem si chemarea
nu mai răzbate
prin aerul greu
legat de picioare
distantele cresc
pe măsură ce tu
nu mai stii
cine esti,
cine sunt,
când cerul fără îngeri
se varsă-n catedrale
si dragoste
nu e…
|
Anca Tanase 8/29/2014 |
Contact: |
|
|
