Dialoguri cu Elise
Cine mananca carne, priveste cu dispret oasele care o poarta.
Indiferent cat ajungem de grasi, revenim intodeauna la piele si os.
Se fac atatea ipoteze despre viata dupa moarte, incat este vai de viata din timpul vietii.
Trebuie sa recunosc ca nu am intalnit nicaieri o comunitate mai omeneasca, decat in cimitire.
Au fost odata 2 canibali. Unul traia la Rasarit, altul, la Apus. Si fiecare a mancat tot ce era carne, in tinutul lui. Cand au flamanzit, s-au intalnit, si unul a spus:
- Uite ce e, nu imi convine, dar ca sa traiesc, trebuie sa te mananc pe tine.Altfel, mor de foame.
- Te inteleg, si eu tot asta simt, a spus celalalt. Si totusi, din punct de vedere al rasei evaluate pe care o reprezentam, ar fi mai bine sa murim amandoi de foame.
Si asa au si facut, ca niste spirite evaluate, care au ajuns , dupa atatea provocari de praznice, la esentele infinitenzimale.
Nici nu se racisera bine, si a coborat un om din cer, cu o furculita si un cutit in maini, si a spus:
- Doamne, tie iti multumesc, caci fara tine, as fi murit de foame…
|
