Dulce si amar
plouă calm la munte si-n câmpie
plânge cerul si suspină iar
grea de roade toamna întârzie
versul meu e dulce si amar
răvăsit de o iubire oarbă
în poem încerc să te dezbrac
gura mea flămândă să te soarbă
de la orăstie la albac
Zvon de primăvară
dacă nerăbdarea sevei fierbe-n muguri până crapă
dacă mieii sar pe sesuri ca si boabele pe plită
dacă-ascunsă-n munti zăpada trece-n starea ei de apă
dacă ghioceii-n piete duc privirile-n ispită
dacă oamenii pe stradă ies să-ntâmpine lumina
dacă porumbeii-n stoluri norii parcă îi alungă
dacă primii fluturi zburdă si brăzdează-n zbor grădina
dacă mi se pare calea înspre casă mult mai lungă
dacă pentru bucurie tot mai mult timp ne rămâne
dacă-n pace se-mplineste si se rotunjeste tara
dacă-n verde crud, făloase, râd pădurile de grâne
nu sunt semne, dragi prieteni, că soseste primăvară ?!?..
E-atâta frumusete
e-atâta frumusete în fiecare vers
Si-atâta bucurie în fiece cuvânt
rămâne amintirea un curcubeu nesters
când răsăritul râde în ochii tăi răsfrânt
e-atâta frumusete în apele ce cad
pe stâncile cascadei înspre adâncuri reci
iubirea ta mă-mbată si mă cufundă-n vad
de fiecare dată când surâzândă treci
e-atâta frumusete în ochii-ti care plâng
de bucuria noptii ce bate iar în geam
când vântul cald aleargă pe dealuri cam nătâng
invidios iubito că-n brate iar te am
Iubirea mea
iubirea mea e-o calmă libelulă
ce-alunecă pe-un râu vijelios
înspre-o cascadă vesnic nesătulă
ce curge invers nu de sus în jos
iubirea mea e-un vânt care adie
prin părul tău mereu nepieptănat
înlăcrimând amurgul care stie
să stea ca o umbrelă peste sat
iubirea mea e-un cântec care cade
ca un blestem pe-o muchie de cutit
e-un curcubeu ce râde cu ocheade
prin universul tău nemărginit...
Holdă cu cercei de maci
când plângi si râzi cu fata spre apus
esti ca o apă care curge-n sus
când mă săruti cu păru-ti despletit
esti ca un fulger care m-a trăsnit
când tandră si timidă te dezbraci
esti ca o holdă cu cercei de maci
În flagrant
am intrat
pe geam
la tine
în casă
tu îmi spui
hot
dar mie
nu îmi
pasă
nu ti-am
luat
mai mult
de un
sărut
tu mă
minti
din nou
că te-a
durut
Undeva
undeva se coace dragostea-n amiază
cerul si cu marea se îmbrătisează
undeva sub talpă iarba mai suspină
de pe munti coboară bulgări de lumină
undeva pe lume viata naste viată
dragostea iubitei iarăsi mă răsfată
undeva sunt sigur încă mai există
un poem de pace scris pe o batistă
|
Ioan Vasiu 8/19/2014 |
Contact: |
|
|
