De vorbă cu Tea Leoni - ("Madam Secretary")
Te uiti la ea, o admiri atât ca silueta cât si ca expresie relativ severă si nu-ti vine să crezi că are un sens al umorului ucigător, acompaniat de un talent actoricesc comparat de veteranii scenei cu nebunatica actrită Carole Lombard de altădată. Sclipitoare atât în fată aparatelor de filmat sau TV cât si în afara razei lor, mai ales când zâmbeste semnificativ, un interlocutor trebuie să fie foarte atent la ce si cum spune sau îi răspunde ceva, dacă nu vrea să fie „asasinat”! Mă rog, ca să va dati seama pe scurt cu cine aveti de-a face!
RA: Hello, Lady Tea!
TL: Nici chiar asa, Ray! Tea e suficient! Nu ne-am prea văzut de mult!
RA: Vrei să inisinuezi că e vina mea?
TL: Aha! Am uitat cu cine am de-a face!
RA: Deci ti-am lipsit tot asa de mult cum mi-ai lipsit tu mie?
TL: Mai stii? Si chiar dac-ar fi asa, ce măsuri ai luat?
RA: Am înteles, să trăiti! Nu-i de mirare c-ai fost aleasă pentru serialul TV "Madam Secretary", ce se va lansa la toamna ca să joci în rolul de Secretar de Stat al Statelor Unite! Un rol semnificativ si impunător.
TL: E adevărat, dar n-am avut de ales din prea multe oferte care să mă atragă si să-mi dea o satisfactie, cum am presupus că-mi va da acest rol. Dar nu l-am acceptat ca să intepretez un caracter atât de istoric, ci ca să subliniez o personalitate care poate n-ar fi trebuit să fie în pozitia asta de responsabilitate politică a unei natiuni, iar când o vizitezi acasă, voalul cade si realizezi că e o tragedie, un dezastru! Ha!
RA: Într-devăr, nu-i un rol usor în comparatie cu ce se întâmplă atât în politica globală, cît si în cea de aici.
TL: Hai să lăsăm gluma deoparte, te-ai întrebat vreodată cum pot aceste femei din fruntea tărilor sau a marilor corporatii, de pe urma căror decizii sunt afectati milioane de oameni, să supravietuiască presiunii în care trăiesc?
RA: Asta cred că se aplică la oricine intră în asemenea pozitii, numai că acum vedem si femei ale căror decizii, dacă nu se lasă influentate de cei din jur, pot face o multime de bine în lupta pentru libertate si decentă umană.
TL: Da, dar ca să rezisti influentelor din afară si să le poti cântări obiectiv, trebuie să ai disciplina cuvenită si obligatia etică si morală s-o poti aplica. Mă uit la copiii mei -12 si 15 ani - care cred că libertatea de decizie vine asa, din senin, când ti se dă dreptul de a conduce o masină la vîrstă asta.. Sau părintii care cred că odată ce copiii pleacă de-acasă la universitate, vor putea fi mai liberi. HA!
RA: Totusi... notiunea de libertate este efemeră într-un fel, căci te poti bucura de libertate si luând decizia să muncesti din greu pentru ceea ce crezi...
TL: Corect! Dar cine-i învată disciplina de descernamint si la ce vârstă? Căci dacă nu o au
până când intră în scoală primară, îi perzi, majoritatea sunt pierduti, categoric!
RA: Si atunci?
TL: Atunci i-am ‚”încurajat” să nu-mi spună „Mammy” ci „Madam Secretary” cel putin pentru câtva timp si să vedem dacă are vreun răsunet în comportarea lor.
RA: Interesant! Pentru că se pare că în lumea tineretului, respectul si manierele s-au cam disipat, dar se poate ca numai în orasele mari si nu în sînul tării.
TL: Să sperăm! Eu una am fost norocoasă că am crescut într-o familie unde tatăl meu, care este avocat, mi-a fost exemplu si referintă, ca cel mai bun diplomat.
RA: Ai avut noroc. Plus faptul că esti asa un tomboy destept si talentat trebuie să te fi ajutat enorm.
TL: Hmm...un tomboy destept si talentat...hmm... ai nevoie de ceva de la mine? HA?
RA: Repet si eu ce spun si altii... dar să trecem la structura rolului...
TL: De acord...Să trecem...
RA: America a avut trei Secretare de Stat: Madeleine Albright, Hillary Clinton si Condoleezza Rice... fiecare cu aportul ei datorită personalitătii si experientei, ai preluat câte ceva de la ele?
TL: Câte ceva, da, dar numai periferic, decât să fi stat de vorbă cu ele si să-mi dea sfaturi, mai ales când au alte lucruri mai importante pe cap. Dar să nu mint, am avut ocazia să beau ceai cu Doamna Secretară Albright. Pe de altă parte, cred că relatiile lor în Washington sînt probabil similare cu ale mele în Hollywood. Adevărul este că nu vreau să copiez pe nimeni. Poate putin în alură si postura, dar nimic mai mult.
RA: Cred că ai dreptate fată de ce-si închipuie bărbatii aici...
TL: Crezi că peste hotare opiniile sunt diferite?
RA: Cred că depinde de educatie, cultură, dacă sunt anglo-saxoni sau din ce trib fac parte! Ca să nu vorbim si de personalitatea unică a fiecăruia.
TL: Ha! Nici n-as fi putut să răspund mai bine. Plus că noi femeile avem ceea ce e poreclit ca al saselea simt, ne ating unele fapte pe care bărbatii nu le prea simt.
RA: Asta asa este! De aia experienta îmi dictează să lucrez cu specimene speciale ale genului feminin.
TL: Specimene speciale, yes? Cît de speciale si din ce punct de vedere?
RA: Întâi, acel al saselea simt... care nu se poate cumpăra sau achizitiona nicăieri. Al doilea, să recunosti acel „je ne sais quoi” care ne dă un fel de asigurare că ne putem apăra reciproc mai ales când initiem proiecte si actiuni noi de nivel înalt... "ouside the box" cum se spune aici, căci altfel e pierdere de energie si timp, ca să nu mai vorbesc de bani.
TL: Hmm, nu-i de mirare că mă amuz cu tine, căci nu mai tin minte când am gândit „inside the box” si managerul meu s-a speriat! Ha!
RA: Atunci poti să-mi divulgi cum de ai acceptat să devi Ambasadoare la UNICEF, cu care sunt si eu foarte apropiat, mai ales de când superlativul Danny Kaye a fost si el Ambasadorul lor, m-a „adoptat” când eram student?
TL: Hei, poftim! Adevărul este că bunica mea Helenka Pantaleoni, din partea tatălui meu, a fost "UNICEF Goodwill Ambassador" 25 de ani si natural, auzind tot felul de povesti despre copiii din jurul lumii si misiunea UNICEF-ului, am fost foarte atrasă să particip si eu într-un fel sau altul.
RA: Bravo, am stiut că e ceva care ne leagă în afară Hollywoodului, mai ales când e vorba de o viitoare generatie care nu trebuie să uite sacrificiile generatiei trecute ca ei să fie - unde si-au ales să fie - pe de o parte protejati, când alti copii suferă enorm.
TL: Wow! N-am stiut!
RA: Fac parte si din altă generatie, dar dacă te interesează să afli si alte dedesubturi în legătură cu UNICEF, poate stăm si noi la un ceai înainte de îmbătrânim prea mult.
TL: Sigur! Depinde de orar.
RA: Okay... atunci îmi permit să te întreb dacă poti să ne dai un exemplu mai deosebit de gândire „outside the box” si aplicarea în realitate. Stii cum e cu cititorii? Vor să stie!
TL: Bine, o să-ti dau un exemplu palpabil... le-am spus copiilor mei că înainte de termină liceul trebuie să treacă un curs de supravietuire oferit de programul international "Outward Bound". Eu si fratele meu am trecut prin asta si cred că e foarte important pentru o fată sau orice femeie să stie că poate să supravietuiească în sălbătăcie. Ei bine, au trecut anii si a venit timpul ca să plece la acest curs de o luna. Si dusi au fost cu sase chibrituri! Au trecut două săptămâni si-mi lipsesc enorm. Mai sunt două si sper că o rezist! HA!
RA: Să stii că nu esti singură si că mă ofer să fiu si eu îngrijorat! Asa că poti să-mi spui cum te relaxezi?
TL: Îmi place mult să pescuiesc. Spune-mi când zbori si unde si vin val vârtej!
RA: Gurile rele au zvonit că nu te mai întorci la actorie, etc. Faptul că ai acceptat să joci acest rol în serialul asta, le-a astupat gura, sper.
TL: Sper si eu, căci nici nu-mi intră în cap să nu mai fiu actrită. Dacă am făcut pauză câtiva ani a fost din cauza copiilor si nimic altceva, ferească D-zeu!
RA: Desigur că ai refuzat totusi anumite roluri care nu ti-au fost pe plac si ai spus NU!
Ti s-a întâmplat de multe ori?
TL: Poate, de câteva ori, cînd nici subiectele nu erau de calitate. Hollywood-ul a fost si este foarte bun cu mine si mă invită cam la fiecare doi ani si mă simt foarte binecuvântată ca atare!
RA: Dacă tin bine minte, ti-ai format firma ta de productie. Ce faci cu ea?
TL: Ce să fac? Dacă ne pică un subiect extraordinar o să procedăm cum fac si altii spre dezvoltarea lui, că să-l producem.
RA: Cu, sau fără tine ca actrita?
TL: Sigur că dacă e de asa natură încât povestea este unicat si eu nu am loc în ea, rămân că producătoare; de obicei, însă, sper să găsesc ceva diferit de ceea ce caută studiourile si care să trezească interese de coproductie si în străinătate.
RA: Ei la asta pot s-ajut si eu!
TL: Serios? Bravo! Ne chemăm reciproc si poate putem colabora.
N.O. Restul interviului in forma tiparita a Observatorului din 15 august a.c.
|
De la Ray Arco, corespondentul nostru din Hollywood 8/15/2014 |
Contact: |
|
|
