Reflectii : Politica vicleană
„Poti descoperi de ce se teme cel mai mult dusmanul tău, observând cu ce încearcă să te sperie.”
- Eric Hoffer
Viclenia este după dictionarul explicativ al limbii române sinonimă cu perfidia, ipocrizia, falsitatea sau înselăciunea. Cu sens mai atenuat: Siretenie, smecherie, siretlic, stratagemă.
„Omul viclean se îmbracă când în piele de oaie, când în piele de vulpe” spune un proverb românesc. Tema vicleniei este o temă veche si cât se poate de actuală. Cunoastem astăzi viclenia socială, infractională, armată, politică etc.
Scriitorul, jurnalistul român Octavian Paler afirma că politica „nu are principii, are numai interese”. Formele vicleniei sunt multiple fiindcă oamenii vicleni ascund si se ascund, nu recunosc „manevrele” nici fată de altii nici fată de ei însăsi. De mai multe ori ajungem să de dăm seama de cine este viclean numai după ce am fost trasi pe sfoară. Are mărimi diferite, de la viclenia unui om din preajma noastră, până la viclenia unui grup social, politic, financiar, este o temă de care ne lovim si nu o putem lăsa neabordată. Viclenia odată ce ajunge să fie practicată, devine o a doua natură a omului, ajunge să-l definească, să reprezinte o trăsătură a caracterului său. Este practicată cu scopul de a profita sau de a trage beneficii de pe urma cuiva. Multi se îmbogătesc de pe urma celor săraci sau lipsiti, înselându-i, furându-le câte ceva. Oamenii vicleni sunt lipsiti de caracter si de demnitate. Vicleniei i se opune starea de nevinovătie, de corectitudine, de loialitate, de bunătate. Omul viclean este un păcătos, un om incorect, lipsit de cinste, un om rău.
Acest mare demon numit Viclenie este folosit drept „mestesug” abil, în scopul de a face rău cuiva, de a obtine fraudulos ceva, de a profita de slăbiciunea sau inocenta cuiva. Viclenii se străduiesc întotdeauna să pară mai buni decât sunt, viclenia lor fiind asociată adesea cu perfidia, ipocrizia, falsitatea, siretenia, tertipul si oricare alte manevre iscusite, adaptate si necesare momentului si omului respectiv, pentru a reusi să însele. Falsa bunătate sau falsul adevăr sunt semne care ne pot deruta în cunoasterea omului si a intentiilor sale. Mai folositor îti este un prieten care îti vorbeste direct si sincer, decât un străin lingusitor, dar asa e viata, omul are prieteni dar si dusmani care îl lingusesc o perioadă de timp, spre a-l nimici mai usor. De cei răi ne putem feri singuri, căci avem dovada clară a răutătii lor, de cei vicleni însă, ne poate păzi doar Dumnezeu, dându-ne puterea de a rationa pentru a cunoaste gândurile lor ascunse.
Clevetirea, defăimarea, ura, pizma, invidia, răzbunarea, facerea răului se spune că sunt surorile acestei stări diavolesti. Omul viclean este o făptură „murdară” în fata lui Dumnezeu. Sub masca falsei smerenii, a bunătătii închipuite, a omeniei, a milei sau a dreptătii, cel viclean pune curse în calea semenilor pentru a-i nimici. Viclenia este condamnată de Mântuitorul Iisus Hristos, când îi mustră pe farisei, zicând: „Voi, fariseilor, curătiti partea din afară a paharului si a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire si de viclenie” (Luca 11, 39).
Viclenia nu ar fi avut putere asupra omului, ne arată Biblia, dacă acesta s-ar fi încrezut în cuvântul lui Dumnezeu si ar fi cercetat mai atent pe cel care, pe ascuns, a vorbit potrivnic - sarpele - cel mai siret dintre toate fiarele de pe pământ făcute de Dumnezeu. E greu, sigur că este greu să tii piept „împotriva uneltirilor diavolului”. Strategia diavolului, iată, se repetă în viata noastră. Falsa bunătate, aerul grandoman de cuceritor, minciuna sunt semne al vicleniei, deoarece ele încearcă a se prezenta fals, ca nobile înfătisări. Aparent, celor vicleni le merge bine, iesind mai tot timpul în câstig, în dauna celor de lângă ei, însă, după spusele scriitorului român Ion Neculce „Pasărea vicleană dă singură în lat”. Dar până să asteptăm să cadă singură în lat, poate ar fi bine să ne străduim de a-i fi dată-n vileag viclenia, descurajată la timp, pentru a nu fi prea târziu.
Concretizând, revenind la „oile noastre”, atentia lumii întregi se focalizează, în aceste zile, asupra nenorocirii din data de 17 iulie 2014, dată la care cursa MH17 a Malaysian Airlines zbura pe ruta Amsterdam - Kuala Lumpur, când avionul a fost doborât de o rachetă. Kievul anuntă că avionul a fost doborât de „teroristi rusi”. De cine, de necine, este o mare tragedie, o crima monstruoasă! Rusia neagă orice implicare si transmite că „evident că este vina statului pe teritoriul căreia s-a petrecut tragedia”, adăugând că „Porosenco are mâinile pătate cu sânge pentru că a demarat ofensiva asupra separatistilor”. După câteva zile de presupuneri, analize în care separatistii pro-rusi au negat initial orice implicare în atac, sustinând că nu au armamentul necesar pentru a doborî un Boeing 777 de la o asemenea altitudine, se fac publice mai multe interceptări care arată cum separatistii pro-rusi raportează comandantilor lor din Rusia că au doborât un avion civil, presedintele rus Vladimir Putin neagă însă orice implicare a fortelor armate ruse, sustinând că responsabilitatea pentru cele 298 de vieti pierdute - 189 olandezi, 44 malaiezieni, 27 australieni, 12 indonezieni, 9 englezi, 4 germani, 4 belgieni, 3 filipinezi, un româno-canadian, un neozeelandez si încă 20 de pasageri cărora nu li s-a confirmat nationalitatea (la acea dată) - este în totalitate a Kievului, din cauza ofensivei demarate la 5 iulie împotriva separatistilor pro-rusi din estul tării. Vineri, 18 iulie, apar fotografii si imagini video cu un sistem de rachete BUK care se îndreaptă spre granita cu Rusia. Mai apare si varianta sustinută de ucraineni, că avionul a fost doborât pentru că separatistii l-au confundat cu un avion militar ucrainean, care zbura tot în acea zi de joi, cu câteva ore înainte, separatistii doborând anterior un avion de luptă Suhoi-25 al ucrainenilor si un avion de transport militar AN-26. Kievul sustine că separatistii au capturat cutia neagră a avionului si după confirmarea rebelilor, se află în posesia acestora, ei insistând să o trimită la Moscova pentru a fi analizată. În cele din urmă la cererea Olandei, cutiile negre sunt predate Olandei.
Fată de filmul acestor acuzatii reciproce, ziaristi din multe tări iau atitudini pe baza informatiilor obtinute până la această dată. Astăzi, la câteva zile după uciderea atâtor suflete nevinovate, când scriu acest articol, un ziar de prestigiu redă cuvintele editorialistul german Berthold Kohler: „Rusia a devenit nu doar exportator de gaz si titei, ci si unul de instabilitate si nesigurantă”. Se emite părerea că responsabilitatea pentru doborârea avionului de pasageri al Malaysia Airlines apartine Moscovei, armata rusă fiind singura care detinea rachetele capabile să doboare avioane la asemenea altitudine, iar rebelii pro-moscoviti nu ar fi recurs la un astfel de gest fără acordul Kremlinului. În acest context, Neue Zuercher Zeitung analizează discursul presedintelui american Obama, în care acesta îi solicită liderului rus Putin să-si asume responsabilitatea pentru tragedia din estul Ucrainei, evitând să utilizeze termenul „teroristi”, folosit de presedintele ucrainean Porosenko. SUA pregătesc noi sanctiuni, care-l vor afecta de data aceasta mai direct pe Putin si pe cei mai apropiati colaboratori ai acestuia; unele state din UE dau dovadă de lipsă de fermitate, tinând mai mult la avantajele comerciale decât la siguranta, prestigiul valorilor europene. Seful contraspionajului ucrainean declară că persoana care a lansat joi racheta ce a doborât zborul MH17 este cu sigurantă un ofiter rus. „Un ofiter bine echipat, bine educat si instruit de rusi (...) a apăsat acel buton în mod deliberat”. Un oficial ucrainean precizează că s-au interceptat conversatii între un ofiter rus si biroul său din Moscova: „Stim sigur că, cu câteva minute înainte de lansarea rachetei, a existat un raport către un ofiter rus, care anunta că avionul se apropie, a adăugat acesta”.
Presedintele României Traian Băsescu a adus învinuiri presedintelui rus Vladimir Putin, a criticat si pozitia prea moale pe care a adoptat-o UE fată de Moscova. Printre altele a spus: „Putin nu poate fugi si nu se poate ascunde sub amânări si minciună de responsabilitatea punerii la dispozitie a specialistilor si a echipamentelor militare cu care aeronava a fost lovită. Din păcate, Federatia Rusă este partenerul teroristilor în această operatiune legată de uciderea a 298 de persoane”.
Concluzia este că în acest război al acuzatiilor, nu ar trebui camuflată realitatea.
Misterul trebuie elucidat. Viclenia, tertipurile folosite pentru deturnarea adevărului trebuie descoperite si date în vileag.
Ne putem întreba, pe drept cuvânt, dacă nu a fost un act viclean, dacă nu s-a vrut „a se lua focul cu mâna altuia” sau „a scoate castanele din foc cu mâna altuia”, după cum spune proverbul românesc, adică a pune pe altcineva să întreprindă o actiune primejdioasă si, ulterior a fugi de răspundere, aruncând vina pe seama altuia. Asa se cam procedează în politica vicleană. Când este o actiune primejdioasă pui pe altcineva să întreprindă actiunea, lasi munca (actiunea) în seama lui, coordonezi de la distantă, apoi fugi de răspundere, lăsând vina în seama celui folosit, care… „ti-a scos castanele…”.
Confuzia, neîntelegerile se scaldă, pe undeva, în baia neadevărului si cred că sunt amplificate de mentalitătile diferite ale celor două părti. De aici pornind presupun că trebuie analizate cu mare atentie: obiectul, motivul, scopul, intentia, împrejurarea si analizat caracterul celor implicati, în special a celor care au trăit o jumătate de secol în comunism. Vom constata că mentalitătile, comportamentul, abordarea problemei diferă, oamenii care au trăit în comunism, cei mai multi dintre ei au învătat să triseze, unii nevoiti să supravietuiască la acea vreme, altii să se îmbogătească pe furis.
Uneori am numit această atitudine dedublare, desi în limbaj simplu, popular, oamenilor care folosesc această stratagemă li se spun oameni cu două fete.
Unii oameni erau constienti de fătărnicia lor si nu o lăsau să pătrundă în fibrele fiintei păstrându-si constiinta nealterată, dar oamenii fără discernământ, fără vointa acelui filtru al ratiunii, cu scopuri viclene, au adoptat minciuna, viclenia, fătărnicia, înrădăcinându-le adânc si definitiv în fiinta lor.
A fost o caracteristică a sistemului imoral, temut, care a folosit o politică vicleană, fiindcă asa după cum a spus Platon „Morala determină politica”.
Din acest sistem s-au ridicat oameni, unii conducători care au viclenia implantată în sufletele lor.
Vavila Popovici – Carolina de Nord
|
Vavila Popovici 8/1/2014 |
Contact: |
|
|
