Să stea Butonul Rosu închis !
E plin pământul de torpile
Si păsările mor în zbor,
Natura nu îsi vine-n fire
Si a pierit cuvântul dor.
Pe cerul luptei se aprind
Rachete-n fiecare noapte,
Urmele lor nu mai surprind,
Vorbele tac sau devin soapte.
E frică, ură, între frati,
Se numără războaie-n gând,
Se văd adesea îmbrătisati
Copii cu mamele plângând !
Se roagă lumea-n mănăstire
Să se întâmple al său vis :
Să fie pace si unire,
Să stea Butonul Rosu închis !
|
Virginia Popescu 8/1/2014 |
Contact: |
|
|
