Israelul, aliatul uitat
Nu am văzut nicăieri în lume să fi avut loc o manifestatie, cît de mică, care să sustină cauza Israelului în războiul pe care-l duce, în aceste zile, cu Hamas-ul din Gaza.
Pe oriunde te duci si oriunde privesti, e aceeasi poveste: de la Paris la New York, grupuri compacte de cetăteni gălăgiosi îsi exprimă adeziunea pentru poporul palestinian.
Care popor palestinian? Si despre ce lupte e vorba? Pentru că, pînă la urmă, nu e de vină Israelul că gruparea teroristă Hamas îsi foloseste compatriotii drept carne de tun, la intrarea în tunelurile groazei, pe care le-au semănat în toată fîsia, ani de zile, ca să traverseze, precum cîrtitele, zona de control controlată de serviciile de informatii israeliene (ISA, Israel Security Agency sau Shin Bet) si să cadă, ca niste păsări de pradă, în mijlocul unor localităti pasnice din Israel.
Nu mai insist asupra rolului formatiunilor teroriste, oricare ar fi ele, fie că se numesc Hamas, fie Djihad-ul islamic. Ele seamănă groaza în inima populatiei civile, oricare ar fi aceea.
Gaza nu mai e condusă, de ani buni, de Autoritatea palestiniană. De prin 2007, ei nu mai controlează zona. Cei care fac legea sunt teroristii din Hamas.
Oricum, Autoritatea Palestiniană nu avea dreptul să semneze pacea cu Israelul, singura entitate abilitată în acest sens fiind Organizatia de Eligerare a Palestinei (OLP), condusă de Mahmoud Abbas.
OLP-ul este dominată, în acest moment, de membrii Fatah, dar alianta lor cu islamistii de la Hamas a determinat încetarea oricăror tratative de pace din partea Israelului.
Palestinienii sunt si în Cisiordania, în West Bank. Văzînd ce se petrece în Fîsia Gaza, nu credeti că avea dreptate, zilele trecute, Benjamin Netanyahu cînd spunea că Israelul va trebui să mentină, mai mult ca niciodată, trupe de securitate în West Bank si, mai ales, să asigure malurile rîului Iordan?
Lumea îi plînge pe palestinieni, pentru că există o masină de manipulare bine pusă la punct.
Poporul acesta sărac, în loc să-si clădească locuinte, a preferat să sape zeci de tuneluri, fiecare costînd peste 1 milion de dolari, ca să le folosească pentru a distruge Israelul, o tară pe care n-au recunoscut-o si, probabil, nu o vor recunoaste niciodată.
Anuntati din timp de bombardamente, Hamas-ul îi sacrifică pe cetătenii civili din Fîsie si nu-i lasă să plece din zonele unde stiu că au plasate cele mai mari rezerve de rachete, armament si logistică (adunate, în mare parte prin contributia bănească a prietenilor lor din Qatar).
Iar lumea nu vede decît asa-zisul măcel, considerînd ofensiva israeliană drept o actiune criminală, împotriva umanitătii.
Erdogan, despre delirul căruia am mai scris pe blog, a folosit, în repetate rînduri, în actuala campanie electorală pe care o duce pentru a deveni presedinte al Turciei, un discurs în care îi compară pe evrei cu nazistii din cel de-al doilea război mondial. Netanyahu a protestat. Si ce dacă? Din moment ce lumea a înnebunit si nu vrea să vadă cu ochi buni decît pe islamisti?
Vă mai amintiti de evanghelicul român care scria, pe blogul lui Mănăstireanu, cu ceva timp în urmă, că Israelul e un stat fascist?
Se vorbeste tot mai des despre rasism, ca să se facă uitat antisemitismul, adevăratul spectru care bîntuie, din nou, Europa.
Rasismul e o ideologie întemeiată pe o credintă falsă, că există o ierarhie a raselor umane, determinînd inegalitate si ostilitate împotriva unor popoare de altă credintă sau culoare a pielii.
Antisemitismul este si el o formă de rasism, dar dirijat exlusiv împotriva evreilor. La bază e invocată apartenenta lor religioasă. De cîte ori n-ati auzit, în Romînia, imbecila acuzatie: “Voi l-ati omorît pe Hristos!”? (Recititi o prefată, scrisă de Nae Ionescu, la romanul lui Mihail Sebastian, “De 2000 de ani”, si veti întelege mai bine de ce Ecleziastul a avut dreptate cînd a spus că nimic nu-i nou sub soare. Iar alde Nae Ionescu sunt tot mai multi acum, dar, ce e drept, mult mai tîmpiti.).
După ce vezi ce se petrece în Paris, de exemplu, sau în orăselul în care o brutărie a fost arsă doar pentru că patronul ei era evreu, nu te mai miri că evreii din Franta se simt amenintati si vor să plece la Ierusalim.
Mi se face greată cînd îi văd pe unii evanghelici sustinînd asa-zisa cauză dreaptă a poporului palestinian.
Mi se face rău cînd îmi amintesc cum adunau semnături să fie Palestina recunoscută ca stat, în timp ce, “băietii buni”, prietenii lor, săpau tuneluri, considerate acum drept arme ofensive (vezi editorialul de zilele trecute din “The Washington Post”).
E adevărat, am un prieten acolo, în sudul Israelului. Are cinci copii. Mă uit cu groază, în fiecare dimineată, pe “The Jerusalem Post”, să văd dacă n-au fost ucisi în Gaza.
Îmi amintesc de vremurile cînd era în România (prietenul meu e de vîrsta mea) si-mi spunea: vezi, evreii sunt luptători buni, dar nimeni nu i-a lăudat după victorie (era vorba de cel al doilea război mondial). S-au scris sute de cărti despre curajul aliatilor, dar despre unitatea de evrei niciun cuvînt. Si mi-a dat să citesc o carte, care se numea “Aliatul uitat”. Singura carte, zicea el, în care noi, evreii, suntem pomeniti ca luptători curajosi si de elită. Si noi am contribuit la victoria finală!
Mă întreb, să fi venit, oare, vremea ca lumea să uite din nou Israelul? Să fi sosit clipa trădării “aliatului uitat”? Mă rog la Dumnezeu să nu fie asa!
NOTĂ: de (re)citit si un articol extrem de interesant, scris în urmă cu doi ani, de Viorel Condrea (alias Barthimeu), pe blogul său, despre antisemitism si nu numai.
http://rasvancristian.wordpress.com
|
by Rasvan Cristian Stoica 7/27/2014 |
Contact: |
|
|
