"Întoarcerea fratelui risipitor" – despre geneza prozei omonime si despre volumas
În urmã cu doi-trei ani am scris o carte împreunã cu fiica mea. Lucrurile s-au întâmplat astfel: eu strânsesem câteva proze (fictiuni si eseuri apãrute într-o cadentã dezlânatã), iar fiica mea – Anca – produsese o serie de texte (majoritatea lirice) ce-mi pãreau reusite. Cum nici unul dintre noi nu acumulase destule scrieri pentru un volum solid, ideea de a le 'contopi' într-o singurã carte a venit firesc. Si – pentru a nu apãrea ca un volum rezultat prin alipirea a douã cãrti distincte – am propus sã ne alternãm textele în cuprins: o scriiturã de-a mea urmatã de una de-a ei, s.a.m.d. Rezultatul a fost interesant, si cartea a avut un pic de succes (“Fictiuni familiare”). Asa încât – încurajat de aceastã formulã – i-am propus apoi fiicei mele sã scriem împreunã un roman, dar unul la care sã nu lucrãm 'umãr-lângã-umãr' (pentru cã nu ar fi convenit spiritului ei de copil ce tocmai se desprinde de tutela pãrintilor), ci un roman împletit din capitole scrise alternativ si cvasi-independent de cãtre cei doi autori. Ceva ca un dialog, ori – mai degrabã – ca o alternantã de monologuri servind aceluiasi obiectiv literar. Si pentru ca eventualul cititor sã înteleagã rapid structura cu participãrile alternante ale autorilor, m-am gândit cã ne trebuie o temã cu doi poli, o temã usor de recunoscut.
Cea mai potrivitã dintre ideile ce mi-au trecut atunci prin minte mi s-a pãrut acea parabolã biblicã cu întoarcerea fiului rãtãcitor. Fiica mea n-a fost chiar încântatã de propunere, dar nici n-a venit cu altã variantã. Mi-am zis cã dacã încep eu si îi arat unul-douã capitole va fi astrasã de proiect. Fixasem cadrul de lucru astfel: proza sã cuprindã temporal o perioadã din viata a douã personaje legate biologic si prin destin (frati dintr-o familie micã), iar firul epic sã alterneze subcapitole "povestite" de cele douã personaje.
Pentru a accentua premisa temei biblice am propus sã-i botezãm pe cei doi frati dupã alte douã nume notorii: Cain si Abel (într-o micã anagramã) – deci cumva exploatând riscul prejudecãrii personajelor de cãtre cititor. Desi numele sugereazã contextul biblic (si destinul personajelor), speram ca paralela sã fie doar provocator-dilematicã pentru cititor.
Dupã primele pagini s-a conturat abordarea propusã. Stilul corespundea dramei interiorizate, cu accente de psihologie si filosofie; un teatru de gânduri ca o dezbatere laicã (în dublu monolog) a cunoscutei parabole religioase. Iar capitolele – fiecare cu gânduri si întâmplãri din mintea si din viata câte unui frate – se puteau intercala aproape fãrã a depinde între ele, ci doar cu o vagã cronologie si cu un set de amintiri comune. De asemenea, anumite secvente biografice urmau sã fie revelate din ambele perspective.
Însã datul temporal al autorilor n-a fost unul prielnic: fiica mea s-a retras din proiect, fiind din ce în ce mai speriatã si mai absorbitã de cele douã mari praguri din viata ei: bacalaureatul si admiterea.
Cum eu deja înaintasem cu transcrierea povestii unuia dintre cei doi frati (si cum ideea proiectului încã mã fascina), a trebuit sã preiau si destinul celuilalt frate. Cum ideea initialã (si premisã a originalitãtii proiectului) era ca fratii sã aibã "exprimãri" distincte, emulate de stilurile firesc diferite a doi autori, am fãcut câteva tentative de a gãsi coautor pentru proiect, însã rezultatul a fost nul. Asa cã am rãmas sã-i duc la final pe cei doi frati. Desi visasem un roman (unul bipolar), pânã la urmã a rezultat o nuvelã; doar cã îmi place sã cred cã "materialitatea" frãmântãrilor umane cuprinse ar putea, cu ceva indulgentã, sã transceandã scriitura înspre denominatia de 'roman scurt'.
Voi mai spune doar cã una dintre ideile de pornire ale proiectului – si anume evitarea elementelor contextuale care sã fixeze actiunea în timp si spatiu – mi-a cam dat de furcã, constituind însã si o interesantã provocare de paradox: sã evit folosirea de neologisme, sã ocolesc exprimãrile evoluate, însã fãrã a renunta la un rafinament al ideilor/trãirilor. (Titlul initial a fost "Întoarcerea perenã".)
Dintre celelalte proze din cuprins as recomanda cititorului în mod special 'canicula' (probabil cea mai bunã prozã scurtã-scrutã din protofoliu) si 'basmul contorsionat' (premiatã în 2013 la un concurs national de prozã fantasticã). Iar pentru cititorul pasionat de filosofie sper sã se potriveascã si cele câteva eseuri cu nuante antropo-socio-gnoseologice de la finalul volumului.
În cuprinsul cartii se gasesc: un roman scurt, omonim (care se vrea o reinterpretare a mitului religios), o serie de proze scurte fictionale, si - la final - cateva eseuri cu nuante gnoseologice.
Detalii si prin: www . europressgroup . ro
|
Mircea Badut 7/24/2014 |
Contact: |
|
|
