"Întoarcerea fratelui risipitor" – despre geneza prozei omonime si despre volumas
În urmă cu doi-trei ani am scris o carte împreună cu fiica mea. Lucrurile s-au întâmplat astfel: eu strânsesem câteva proze (fictiuni si eseuri apărute într-o cadentă dezlânată), iar fiica mea – Anca – produsese o serie de texte (majoritatea lirice) ce-mi păreau reusite. Cum nici unul dintre noi nu acumulase destule scrieri pentru un volum solid, ideea de a le 'contopi' într-o singură carte a venit firesc. Si – pentru a nu apărea ca un volum rezultat prin alipirea a două cărti distincte – am propus să ne alternăm textele în cuprins: o scriitură de-a mea urmată de una de-a ei, s.a.m.d. Rezultatul a fost interesant, si cartea a avut un pic de succes (“Fictiuni familiare”). Asa încât – încurajat de această formulă – i-am propus apoi fiicei mele să scriem împreună un roman, dar unul la care să nu lucrăm 'umăr-lângă-umăr' (pentru că nu ar fi convenit spiritului ei de copil ce tocmai se desprinde de tutela părintilor), ci un roman împletit din capitole scrise alternativ si cvasi-independent de către cei doi autori. Ceva ca un dialog, ori – mai degrabă – ca o alternantă de monologuri servind aceluiasi obiectiv literar. Si pentru ca eventualul cititor să înteleagă rapid structura cu participările alternante ale autorilor, m-am gândit că ne trebuie o temă cu doi poli, o temă usor de recunoscut.
Cea mai potrivită dintre ideile ce mi-au trecut atunci prin minte mi s-a părut acea parabolă biblică cu întoarcerea fiului rătăcitor. Fiica mea n-a fost chiar încântată de propunere, dar nici n-a venit cu altă variantă. Mi-am zis că dacă încep eu si îi arat unul-două capitole va fi astrasă de proiect. Fixasem cadrul de lucru astfel: proza să cuprindă temporal o perioadă din viata a două personaje legate biologic si prin destin (frati dintr-o familie mică), iar firul epic să alterneze subcapitole "povestite" de cele două personaje.
Pentru a accentua premisa temei biblice am propus să-i botezăm pe cei doi frati după alte două nume notorii: Cain si Abel (într-o mică anagramă) – deci cumva exploatând riscul prejudecării personajelor de către cititor. Desi numele sugerează contextul biblic (si destinul personajelor), speram ca paralela să fie doar provocator-dilematică pentru cititor.
După primele pagini s-a conturat abordarea propusă. Stilul corespundea dramei interiorizate, cu accente de psihologie si filosofie; un teatru de gânduri ca o dezbatere laică (în dublu monolog) a cunoscutei parabole religioase. Iar capitolele – fiecare cu gânduri si întâmplări din mintea si din viata câte unui frate – se puteau intercala aproape fără a depinde între ele, ci doar cu o vagă cronologie si cu un set de amintiri comune. De asemenea, anumite secvente biografice urmau să fie revelate din ambele perspective.
Însă datul temporal al autorilor n-a fost unul prielnic: fiica mea s-a retras din proiect, fiind din ce în ce mai speriată si mai absorbită de cele două mari praguri din viata ei: bacalaureatul si admiterea.
Cum eu deja înaintasem cu transcrierea povestii unuia dintre cei doi frati (si cum ideea proiectului încă mă fascina), a trebuit să preiau si destinul celuilalt frate. Cum ideea initială (si premisă a originalitătii proiectului) era ca fratii să aibă "exprimări" distincte, emulate de stilurile firesc diferite a doi autori, am făcut câteva tentative de a găsi coautor pentru proiect, însă rezultatul a fost nul. Asa că am rămas să-i duc la final pe cei doi frati. Desi visasem un roman (unul bipolar), până la urmă a rezultat o nuvelă; doar că îmi place să cred că "materialitatea" frământărilor umane cuprinse ar putea, cu ceva indulgentă, să transceandă scriitura înspre denominatia de 'roman scurt'.
Voi mai spune doar că una dintre ideile de pornire ale proiectului – si anume evitarea elementelor contextuale care să fixeze actiunea în timp si spatiu – mi-a cam dat de furcă, constituind însă si o interesantă provocare de paradox: să evit folosirea de neologisme, să ocolesc exprimările evoluate, însă fără a renunta la un rafinament al ideilor/trăirilor. (Titlul initial a fost "Întoarcerea perenă".)
Dintre celelalte proze din cuprins as recomanda cititorului în mod special 'canicula' (probabil cea mai bună proză scurtă-scrută din protofoliu) si 'basmul contorsionat' (premiată în 2013 la un concurs national de proză fantastică). Iar pentru cititorul pasionat de filosofie sper să se potrivească si cele câteva eseuri cu nuante antropo-socio-gnoseologice de la finalul volumului.
În cuprinsul cartii se gasesc: un roman scurt, omonim (care se vrea o reinterpretare a mitului religios), o serie de proze scurte fictionale, si - la final - cateva eseuri cu nuante gnoseologice.
Detalii si prin: www . europressgroup . ro
|
Mircea Badut 7/24/2014 |
Contact: |
|
|
