Dileme : De ce mi-e dor, de cine ?
Cândva, o reclamă fără sens, numită că mai sus, se vântura la radio, în România. Răspunsul la reclamă era "De “Dorobantul” stofe fine”. Nu, mie mi-e dor nu de stofele dubioase de pe atunci, ci de muzica si actorii de odinioară si nu numai din România.
Parol! Se recită “Alte vremi erau’nainte/Le cunosc cei din morminte…” S-avem pardon coane poet, dar mie mi-e dor de cu totul altceva si nu sunt mort încă. Mi-e dor de fratii Grigoriu, de Mircea Crisan, de Iurie Darie si George Vraca. Nu se mai naste în veci un al doilea Ion Dacian. Îi pomenesc fără sfârsit pe Dean Martin, Sinatra si Perry Como. Am avut o palpitatie când l-am văzut pe ecran la “Oscars” pe Sidney Poitier. Si cui nu îi este dor de John Wayne? Charlie Chaplin a fost un monument de mimică.
La o intersectie auto, Dean Martin a fost interceptat de un politist pentru că nu era legat de cureaua salvatoare. Când a fost întrebat dacă “uzează glasses”, Dean a ripostat” “Nu, eu beau direct din sticlă!” “Bigotul” Archie Bunker a fost adoratul tuturor denominatiilor în Holywood. Bărbierul Perry Como, atasatul prieten al lui Ronald Reagan, a făcut si el senzatie cu muzica lui. În acelasi timp, Red Skelton, un comedian de prima clasă si care a descretit multe frunti, a refuzat să apară pe ecrane sau să permită repetarea actelor lui la televiziune atâta timp cât Reagan a fost Presedinte. Katharine, Audrey Hepburn si Liz Taylor au creat istoria cinematografiei feminine. Dar Shirley Temple? Nimeni nu se apropie măcar de palmaresul si talentul acestei fetite de odinioară. Este regretabil că nu pot însira toate numele celor care nu mai sunt din generatia mea si care au rămas în istorie.
Cum o să-mi amintesc peste ani sau cine va avea motiv să-si aducă aminte de Eminem, Justin Bieber, “50 Cent” si de ceilalti “rappers” sau”Hip-Hop” cu mai mult zgomot decât melodie? Cu tot efortul lor si cu încurajările ce li se acordă în zilele noastre, (nici nu sunt altii), pot fi comparati Tom Cruise, Brad Pitt cu Leslie Howard, Marlon Brando si Spencer Tracy? Pelerinajul noilor “vedete” la decernarea recentului “Oscar” lasă un gust amar pentru viitorul acestui gen. Zecile de milioane cu care sunt azi plătiti acesti actori sunt la kilometri depărtare de cum au fost plătiti înaintasii lor. Si ce ni se oferă în schimb ca o compensatie? Macabrul “Walking dead” sau pelteaua ”Young and Sensless”. Prefer “Chitty Chitty Bang Bang” sau “Violonistul de pe acoperis”, la fiecare ocazie.
Viata în tara noastră de obârsie era înveselită de muzica lui Ion Vasilesu, Ely Roman, cu interpretările lui Gică Petrescu, Maria Tănase sau Grigoras Dinicu. Mi-e dor să-i mai aud odată si să-i aplaud din inimă. Astăzi, ei sunt eclipsati de …Manele. În recenta mea vizită în Bucuresti, am luat masa la un restaurant lângă Gara de Nord. Recomandatia a fost justificată. Dar senzatia a fost un vocalist care a cântat “Să zboare!” Adevărată senzatie, pentru că nu era altceva decât cunoscutul cântec italian “Volare” al lui Domenico Modunio, în traducere românească. Vă mai aduceti aminte de “Aseară ti-am dat cercei/ Si-acum te văd fără ei”?
Si mai îmi este dor de Aida Moga. Vocea Aidei îti umplea sufletul. “Intră luna pe fereastră”. “Asa îmi bate inima” le cunosc încă si acum pe de rost. Dar cel mai mult ce mi-a rămas de la timisoreanca asta care ne-a părăsit în anul 2000 este romanta “Asta seară să dansezi numai cu mine”. Hai să fredonăm împreună: “Asta seară să dansezi numai cu mine/ Să se uite lumea-ntreagă doar la noi/ S-auzim soptind perechile vecine/ Ia priviti ce fericiti sunt ăstia doi.” De neuitat!
Asa că, în cazul în care cineva doreste să afle de cine mi-e dor si de ce, nu am să le pot oferi nimic altceva decât acest număr al “Observator”-ului. Si, ca să contracarez viitorii eventual critici, am să încerc aici o mărturisire. Da, sunt un nostalgic, un “old fashion” necrutător cu modernismul de astăzi, sau nu merg în pas cu vremea, dar am vrut să astern pe hârtie de cine si de ce îmi este dor. Nu am să-i îndrăgesc niciodată pe Will.I.Am sau pe Eminem, dar mă trezesc fredonând muzica de odinioară sau vizionând un bun si clasic, vechi film. Mă bucur că îmi amintesc de tot ceea ce era bun odinioară si nu mă sfiesc să pomenesc de ei în convorbirile mele cu nepotii mei sau cu prieteni care mă înteleg. Si... « I’m not the only one... » (John Lenon)
Toronto / Iulie 2014
|
Harry Beer 7/24/2014 |
Contact: |
|
|
