Vasile Alecsandri- „acel rege-al poeziei” .
Străbunicii si bunicii nostri s-au născut sub zodia lui Vasile Alecsandri. Nu exista scolar pe acele timpuri să nu recite două-trei poezii ale poetului la serbările scolare sau cu alte ocazii. Numai aparitia lui Eminescu a reusit să-l pună într-o umbră nemeritată din care n-a mai iesit până astăzi. Poet national, cum l-au numit aproape toti criticii literari- Vasile Alecsandri si-a muiat pana în aproape toate genurile literare, dar a rămas până la sfârsitul vietii fidel poeziei pe care a cultivat-o cu mare dragoste.
Născut pe 21 iunie 1821, dintr-o familie bogată, Vasile Alecsandri a dus o viată lipsită de griji. Dar el s-a identificat cu viata poporului în care a trăit, cântându-i bucuriile si durerile.
Generatia lui este generatia lui 1848 care se năstea cu noi idealuri. În numele ei, Vasile Alecsandri desfăsoară o amplă critică socială, scrie poezie, teatru, proză etc denuntând starea deplorabilă a tării. El traversează marile evenimente ale secolului al 19-lea de la Revolutia din 1848, Unirea Principatelor, Războiul pentru Independentă din 1877 până la instalarea regalitătii. În „România literară”, titlul ce cuprinde ideea unirii tuturor provinciilor românesti, el duce o propagandă avizată pentru Unire, militează pentru pregătirea si înfăptuirea revolutiei. Lupta pentru Unire înglobează întreaga activitate din perioada 1859 ; în slujba Unirii el valorifică tezaurul folcloric national, care se va afla în centrul creatiei sale. Este ales deputat în Divanul Ad-hoc si delegat să stabilească legătura cu unionistii munteni. Acum apare celebra „Horă a unirii” care va răsuna pe buzele tuturor.În timpul Războiului pentru Independentă scrie ciclul ”Ostasii nostri” cu celebrele „Penes Curcanul”, „Sergentul”, „Odă ostasilor români”, „Hora de la Plevna” etc.
Când Vasile Alecsandri intra la Junimea toată adunarea se ridica în picioare, inclusiv Maiorescu, pentru a-i cinsti onoarea. Aici si-a citit în aclamatiile tuturor multe din operele lui, aici l-a cunoscut Eminescu care a avut o mare admiratie pentru el numindu-l „Acel rege-al poeziei, vesnic tânăr si ferice/ veselul Alecsandri”
Ca semn al pretuirii lui Eminescu, Alecsandri tine celebra conferintă de la Ateneu pentru strângerea fondurilor ca ajutor pentru trimiterea poetului care era bolnav la sanatorul de la Viena.
Aici s-a întânlit cu Caragiale, Creangă, Duiliu Zamfirescu etc cei care i-au apreciat opera . În cadrul Academiei Române a făcut parte din comisia care a stabilit ortografia si scrierea limbii române. El este autorul transfomărilor scrierii cu litere slavone în litere latine ; pe î slav l-a transformat în î românesc , de asemenea a pus bazele semnelor lui s, t, z etc.
În toate genurile în care a scris, Alecsandri a fost un deschizător de drumuri. Cu Alecsandri se începe literatura noastră modernă. A adus o contributie fundamentală la crearea limbajului poetic, la îmbogătirea lui, la mlădierea expresiei după cerintele ritmului. Aduce noutăti în mijloacele compozitiei, în structura versului, în ritm, rimă, în desfăsurarea actiunii pieselor de teatru, în punerea în scenă. A valorificat din plin specii dramatice populare, cântecelul comic, monologul, feeria, suita de tablouri etc. Este primul care culege si valorifică creatia populară, dându-i o nouă strălucire.
Ultimele lui zile de viată au fost grele.„Si când te gândesti- îi spunea el fiicei pe patul de moarte la Mircesti, aducându-si aminte de Elena Negri- că a trebuit să sufere astfel înainte de a muri”. În noaptea de 21 spre 22 august, s-a stins din viată în vârstă de 69 de ani,plâns de toată natiunea, cu funerarii nationale.
„Numele lui rămâne pentru totdeauna împletit cu al „Mioritei” si al „Horei Unirii” cu însăsi inima de foc a fiintei noastre nationale.(G.C. Nicolescu)”
Urmasul lui, Eminescu a dus mai departe idealurile poetice ale maestrului si le-a ridicat pe treapta perfectiunii geniale. Fără Alecsandri, Eminescu n-ar fi existat.
|
Ion Ionescu -Bucovu 7/22/2014 |
Contact: |
|
|
