Dă trucului fumul
Tu ploii-nspicate flămândă te-nchină,
adună-mă-n palmă, te vinde răcorii,
adulmecă-i rana, prefă-o-n lumină,
te-njugă ispitei, mă uită vâltorii.
Tu ploii-nspicate dedă-te senină,
zăvoru-i dezleagă, parfumul zăreste-i
si licărul bea-i-l din ciutura plină,
dă trucului fumul, mâhnirea striveste-i.
Tu ploii-nspicate lumina-i descoase,
în rochia vie te-mbracă felină;
în gemenii vulturi nu-i secetă-n oase,
ninsoarea în vise îţi lunece lină.
Te dăruie ploii si strânge-o alene,
parfumul vigorii striveste-i în gene.
|
