Picnicul românilor de la Vancouver
A fost la 5 iulie.
Pastrand neintrerupta traditia celor 26 de ani de existenta, Biserica Ortodoxa Romana - Sfanta Treime- din Vancouver, pastorita de parintele Nicolae Lapuste, organizeaza in fiecare an, vara, o petrecere campeneasca, cu toate ingredientele romanesti, in mijlocul naturii, in aer liber. Anul acesta picnicul s-a desfasurat in Stanley Park, o mini padure in mijlocul orasului, cu gradini frumoase si alei pitoresti. Cu repere istorice si vedere la ocean, cu cel mai mare acvariu din Canada, cu terenuri de tenis, cu piste pentru patinaj pe role si ciclism, a invins parcuri din SUA, Franta, Australia, pastrandu-si un bine meritat locul in top, iar pentru noi, romanii, a insemnat un loc numai bun pentru a ne relaxa. A fost o zi de evadare in mijlocul naturii, o ocazie extrem de placuta de socializare, o reala si frumoasa desfatare sufleteasca, de a ne bucura impreuna, de a savura delicatesele culinare, de a asculta frumoasa muzica romaneasca.
Departe, si totusi cat de aproape sunt "plaiurile Mioritei" pentru sufletele fiilor ºi fiicelor ras¬panditi in lume! Cat de frumos este folclorul romanesc, cat de pitoresti le sunt romanilor obiceiurile! Oameni veseli din fire, dornici de petreceri in aer liber, carora le place vinul, cantecul fluierului, romanii stiu sa se bucure de viata. Nicolae Iorga spunea ca “la romani, intai se aud cantecele si apoi rasare soarele”. Caci romanul cunoaste si dorul si jalea, dar si doina si cantecele de petrecere. Ei bine, toate acestea le-am simtit in aceasta zi minunata, la aceasta intrunire, cand intre romani legatura spirituala parea ca devine si mai puternica!
Cuvantul “picnic” apare pentru prima oara, in anul 1748, intr-o scrisoare a Lordului Chesterfield, avand sensul de masa in natura, asezonata cu joc de carti, alcool, conversatie si apare ca o placere urbana sofisticata, obicei ai gentilomilor, artistilor, intelectualilor dornici sa evadeze din haosul atmosferei citadine. Chiar daca serveau masa pe o patura in natura, nu uitau sa foloseasca ustensile de lux ale bucatariei si aceleasi obiceiuri civilizate ca si in sufragerie.
Ei bine, chiar daca noi, am fost oameni „fara rang“, chiar daca nu am folosit obiecte de lux in bucatarie, nici alcool, nici jocuri de carti, toata lumea a fost vesela si binevoitoare, parca pacea Celui de Sus se revarsa in inimile noastre. Chiar daca cerul plumburiu nu era prea prietenos, ba chiar au cazut cateva picaturi de ploaie sacaitoare, dupa cateva ore vremea s-a schimbat, iar ziua a fost plina de soarele bucuriei noastre.
Cei prezenti, in afara de muzica, tombola, au fost „rasfatati“ cu deliciosii mititei la gratar, cu imbietoarele gogosi facute din 30 kg faina, cu placintele „poale-n brau“ pregatite de doamnele Gabriela Costea si Elena Constantin si multe, multe alte bunatati.
Am ramas profund impresionata cand l-am zarit, inca de la prima ora, pe Parintele Nicolae Lapuste, alaturi de alti credinciosi, in jurul gratarului pe care sfaraiau mititeii, sau dadea o mana de ajutor la alte activitati. Dansul a fost “gazda” primitoare si ospitaliera. Cu smerenie si recunostinta ma rog pentru sanatatea sa si a familiei sale, sa aiba puterea sa continue slujirea sa misionara, spre mantuirea turmei pe care o pastoreste cu atata dragoste si abnegatie. Sa fie sanatos si sa continue aceasta traditia de “sarbatoare campeneasca” pentru ca preotul este liantul dintre Dumnezeu si oameni.
Dar...... nici copiii nu au fost lipsiti de surprize placute. Copilaria este un taram magic, este singurul moment al vietii in care totul este trait cu maxima intensitate. Cu ce s-au distrat ei? Cu Pinata! De data aceasta Pinata ce era atarnata in aer avea infatisarea unui Mickey Mouse. Toti participantii au format un sir. Fiecare jucator avea dreptul sa loveasca Pinata cu un bat. Daca loviturile sunt suficient de puternice Pinata se sparge, surprizele din interiorul ei se imprastie pe jos, creand o atmosfera dulce si vesela, toate acestea fiind bucurii energizante ce le vor ramane intiparite in mintea lor de copii, “for ever”. Asadar, cu entuziasm, cu bucuria si veselia lor molipsitoare ne-a cucerit si pe noi, adultii, ce am retrait alaturi de ei visele copilariei noastre.
In afara de muzica, mancare, tombola, jocuri distractive, s-a organizat chiar si un concurs de cultura generala, un fel de “cine stie castiga”, pentru ca premiantii au fost rasplatiti cu aplauze dar si cu mici cadouri. Am fost deosebit de impresionata si plina de admiratie fata de tinerii elevi, studenti care se intreceau sa dea raspunsul corect intr-un timp cat mai scurt, fapt care demonstreaza ca si aici, departe de tara, copii nostri romani se straduiesc sa cunoasca cat mai multe despre tot ceea ce a fost, ce este, ce reprezinta Romania pentru ei.
A venit seara. Petrecerea s-a terminat. Dar vreau sa va spun, voua, dragi cititori, ca a fost o zi cu o mare incarcatura emotionala. A fost o zi binecuvantata in pace si liniste!
Dar, din pacate, oamenii uita sa-i multumeasca Domnului. Noi atatea cerem de la Dumnezeu, de parca ne-ar fi dator: Iarta-ma Doamne! Ajuta-ma Doamne! Vindeca-ma Doamne! Fa-mi Doamne!!...... Dar noi ce-i dam Lui in schimb? Ce asteapta Domnul de la noi? Scrie in Cuvantul lui Dumnezeu:“ Nu-mi aduceti jertfa! Aduceti-mi doar multumiri ca jertfa!“
Ei bine, eu si toata familia mea, formata din trei generatii iti spunem cu drag: Iti multumim Doamne!
In numele celor prezenti la picnic, subsemnata, cu recunostinta si drag aduc mii de multumiri tuturor ce s-au implicat in organizare, care timp de trei zile au trudit, au uitat ce este oboseala, pentru a ajuta, fie prin munca, fie prin donatii, prin toate faptele lor (si au reusit) sa ne simtim „ca acasa“ - pe plaiurile mioritice. Felicitari tuturor!!!
Si….. ma rog sa fiti intariti in credinta si dragoste pentru biserica, sa fiti sanatosi ca impreuna sa-l laudam pe Domnul!
Doamne ajuta!!!
Pentru Observatorul
Dorina Cornelia Aldea- Vancouver
|
Dorina Cornelia Aldea 7/17/2014 |
Contact: |
|
|
