Tripticul Poetului
*
Ca un arbore pe tărmul Selenei
Si-a topit inima-n cuvinte,
Pe ruguri sacre, gândul;
Cu buze ca marginea azimii,
Ne-a hotărnicit pământul,
Apoi a tras zăvorul luminii,
Jertfind-o pentru mortii nenăscuti
Si a rămas pururi
În vatra neamului.
*
El trece-n cuvânt
Pură trăinicie,
El trece-n pământ
Moarte vie.
El trece-n cuvânt
Viată din ecouri,
El trece-n pământ
Alb de doruri.
*
Egal cu sine,
Mai presus de noi,
Poetul a prins gustul cuvintelor
Întoarcere în necunoscut.
Vine spre viată
Din preexistenta ce naste realitatea
Si prospetimea imaginii
În rezonantele ce poartă lumea
În spiritul sedus de ideal;
Între ratiune si instinct,
Mesajul frunzei
Si inocenta sufletului
Se găsesc în relatie de egalitate.
Lăsati poetul să-si reverse zarea,
Asa vedeti adevăratul proroc.
Kitchener On
|
Constantin Teodorescu 7/7/2014 |
Contact: |
|
|
