In memoriam Alexandru Graur
Acad. Al. Graur s-a nascut in 1900 pe 9iulie si a trecut in eternitate exact 88 ani mai tarziu,pe 9 iulie 1988.
De prof.Al. Graur am auzit inca din perioada liceului. Nu mi-a fost profesor, totusi in anul I de facultate ne-a vorbit despre idealismul in lingvistica. Ideea era ca acestia spuneau: inchid ochii, obiectul nu mai exista; deschid ochii,apare.
Atunci a dat mana cu cativa dintre audienti printre care si cu mine.
L-am intalnit apoi in Piata Palatului, era iarna caci avea un palton gros. Si apoi am discutat cu dansul de zeci de ori.
Cand ajungeam in Bucuresti ii telefonam si fixam intalnirea la Editura Academiei,acas ape bd.Ana Ipatescu,la Academie,la Institutul de Lingvistica. Am invatat multe de la dumnealui. Nu mi-a spus niciodata ca e ocupat,bolnav, sa vin altadata.
De ce nu m-a refuzat macar o data? Probabil ca a vazut ca eram pasionat de probleme de lingvistica. Cred ca a fost cel mai mare invatat roman in domeniu. Vorbea cumpatat, nu facea caz de eruditie, spunea ca omul destept nu trebuie sa sperie lumea cu stiinta sa, admitea ca mai poate fi si un alt punct de vedere,nu era exclusivist.
Imi amintesc la o sesiune de comunicari, prin 1980 un conf. univ. din Baia Mare a venit cu alta etimologie pentru sunt diferita de cea sustinuta de acad.Al.Graur, dar savantul a ascultat si nu a comentat. In pauza l-am intrebat de ce nu a ripostat si mi-a raspuns :-Tov.Carstoiu,trebuie sa ma mai documentez, poate are omul dreptate!
Din zecile de intalniri cu acad.Al.Graur ma voi opri doar la cateva.
Pe 20 august 1968 sosesc la Bucuresti de la Mozaceni deal, unde eram profesor la liceul din localitate si stabilim sa ne vedem la Editura Academiei a doua zi.. Seara mananc la restaurantul Garii de Nord cu doi domni care s-au recomandat ca redactori la emisiunea in limba maghiara a TVR si care au spus ca in noaptea aceea se vor petrece lucruri ce vor impresiona lumea intreaga.
A doua zi dimineata ,m-am prezentat la editura. Acad.Al.Graur era intr-un costum elegant alb-galbui de in si avea un aparat mic de radio la care asculta stiri din timp in timp. Noi discutam despre etimologie!. La un moment dat primeste un telefon si tov. academician imi spune; Traim vremuri grele!
Si se scuza ca trebuie sa plece la Academie sa dea un comunicat despre pozitia institutiei in legatura cu invazia trupelor straine in Cehoslovacia, ramanand sa ne vedem in ziua urmatoare. Altadata, acasa pe Ipatescu. Eu obisnuiam sa merg mult pe jos pentru a vedea orasul si obosit ma odihneam la o gradina de vara din Piata Romana. Cand ajung acasa ma intampina si ma invita sa iau loc pe fotoliu si cand ma asez arcurile au cedat pana la dusumea. Discutam despre fondul comun indo-european si i-am spus ca vorbele ce sunt reconstituite in acest fond comun trebuie sa le fi avut si dacii., idee neacceptata, dar spre surprinderea mea acad.Al. Graur mi-a spus ca e logica. Eu sustineam ca tu, frate, a da, a sta a invarti, vant sunt vorbe dacice. Imi amintesc ca mi-a povestit cum a trebuit sa conduca la aeroport un academician chinez, era vânt puternic si nu putea decola avionul, chinezul zicand pe limba lui taifan cu sensul mare vant, exact cum spunem noi fan « iarba uscata »
Am scris in mai multe carti ca vant trebuie sa fi fost la daci cf.i-e *uent »vant », dar adaugam acum hititul huwant, toharic A want, wuntu in pakanh(Australia), toate »vant ». De fapt chinezii il scriu feng inteles de altii fara g final: taifun in germana, fohn in engleza, dar fân in cartile rusesti.
Acad. Gr. Brancus imi sugereaza telefonic (martie 2014) ca vânt poate fi onomatopeic. Prin anii 70 discutam despre originea limbajului si ii spuneam acad.Al.Graur teoria mea revolutionara despre relatia omului cu Cerul, Pamantul, Soarele. Pe vremea aceea se considera ca nu se poate sti ce a stat la originea limbajului. Lumea traia inca sub influenta nefasta a Societatii de Lingvistica din Paris care a interzis studierea acestei probleme. Acad.Al.Graur , desi educat in acel spirit, era deschis la orice propunere. M-am uitat cu atentie in ochii dumnealui, n-am vazut neincredere, dispret, din contra.Vorbeam convingator si asta mi-a dat curaj.
La una din ultimele intalniri, poate prin 1985, venisem la perfectionare si am stabilit sa ne vedem a doua zi. Am telefonat si mi-a raspuns un glas de fetita-sa fi avut 8,9 anisori- spunand ca bunicul e la o mare aniversare a PCR, la stadion. (Am aflat dupa revolutie ca fiica domnului Dumitru Graur a avut un grav accident de masina.) Eu aveam o geanta plina cu carti cumparate, plus branza de burduf si ma plimbam prin fata casei .Un militian m-a rugat sa merg mai departe, pe bulevard urma sa treaca N. Ceausescu si geanta mea…..Asa am facut, dar dupa un timp opreste un taxi, acad.Graur intra in curte si eu catre militian -Ce mi-ai facut domnule, tov.acad. a intrat in casa! I-am dat telefon si m-a rugat sa-l scuz , dupa ce se spala putin ne vom vedea peste 20 minute. Si iar m-am asezat pe fotoliul ducandu-ma pana aproape de dusumea. Am discutat de –ale noastre, despre sponsorizarile din tarile capitaliste pentru lucrari de interes national, despre casa in care locuia. Eu am laudat-o cã e eleganta dar dansul: Nu e meritul meu, ci al lui Valentin Lipatti, am cumparat-o de la el. Ii spusesem ca mi-am construit si eu casa, urarea dumnelui Casa de piatra! Nu prea am inteles-o, stiam ca piatra tine racoare dar asa e expresia consacrata pentru »casa rezistenta »
Si eu vrand sa-i demonstrez ceva, am aratat din maini si, fiind racit, am ramas cu stanga spanzurata. A trebuit sa apuc cu mana dreapta sa trag in jos de stanga pentru a veni la normal. Eu am inceput sa râd, am spus ca sunt rãcit si l-am vazut pentru prima oara pe acad.Al.Graur râzând!
A fost un mare OM, un OM bun si primitor. Abia acum 4-5 ani doamna prof. Lucia Wald mi-a spus telefonic ca acad.Al.Graur s-a nascut si a murit in aceeasi zi: 9 iulie.
Desi nu mi-a fost profesor la facultate mi-a fost cel mai bun indrumator in viata si cercetare
|
Ion Carstoiu 7/7/2014 |
Contact: |
|
|
