Note personale : Contemplând lumea noastră
În fiecare dimineată mă trezesc privind un copac. Parcă a fost smuls de un vânt năprasnic.Rădăcinile îi acoperă baza trunchiului mort, scăldat în lacul de la marginea unei păduri înverzite. Precum în natură, în viata omenească moartea continuă si viata continuă coexistă într-o succesiune absolută, viata omului fiind rezultatul vointei si dragostei lui.de a trăi. Imaginea copacului răsturnat, o asemăn cu aceea a unui soldat căzut pe câmpul de luptă. Întreaga mea viată am trăit moartea continuă, ca pe un joc de-a v-ati ascunselea, într-o pădure trecând triumfătoare prin anotimpuri.necrutătoare fiind martor al unor războaie calde si reci, care par a nu avea sfârsit.
De peste 2 000 de ani, râuri de sânge omenesc si cadavre umane marchează de la o margine la alta Pământul, această planetă plină de iubire si ură, pe care au creat minti geniale, fără a fi putut găsi o strategie adecvată, menită să înfrângă fortele diabolice ale balaurrilor cu multe capete, deveniti eroi de poveste. Revendicări de tot felul, întemeiate pe varii conceptii religioase si ideologii fabricate ori învechite, tulbură întreaga noastră planetă, lăsând răni adânci în suflete nevinovate.Călcând cu moartea pre moarte, viata generează viată.. Trăim într-o lume fictională,.Însetată de viată, moartea îsi umple cofele cu sânge de om, chiar si acolo unde omul e pasnic si nevinovat.
Undeva, o mamă imploră armata să aducă acasă copilele răpite. Nimeni nu stie unde sunt fetele, sau dacă au fost omorîte,.ori trăiesc în sclavie. Fărâmitată de ideologii si conceptii religioase, unele chiar satanice, lumea noastră se războieste si se terorizează cu pretul sângelui, într-o cultură thanatică si într-un labirint cu iesire spre nicăieri. Sunt martori veteranii de război, a căror răsplată a rămas libertatea de a muri oricând. În această eră thanatică, mor veterani, soldati activi, diplomati neprotejati, mor oameni de rând, manipulati de proprii lor conducători, mor copii în pântece de mame, mor bătrâni cu gândul la hrana de mâine.
Interminabila frică de dusmani si retinerea de a-i numi în mod hristic ceea ce sunt, se plăteste astăzi cu teama de a nu-i supăra pe prieteni. Adevăratul profitor al acestui spectacol macabru pe care îl trăim, a fost si a rămas, de când e lumea, politicianul însetat de putere si glorie. El stie că numai minciuna, falsul, distrugerea caracterului oponentului, îi pavează drumul spre glorie. Cât de ieftină.este această glorie, el vede, numai atunci, când i se clatină platforma clădită pe deasupra unui abis.
Exemplul cel mai elocvent din istorie, este Adolf Hitler. Pactul său cu “Diavolul” (Stalin), încheiat în anul1932, i-a asigurat o liniste de durată pe o platformă de distrugere a omenirii. Dacă Stalin l-ar fi ascultat atunci pe Trotsky, lumea nu ar fi cunoscut dezastrul de proportii mondiale, pricinuit de Hitler, între anii 1939 – 1945. Armata Rosie, creată de Trotsky, a contribuit în mare măsură la victoria finală asupra hitlerismului. Hitler a primit în final, o lectie unică în istorie, de care ar trebui să se înfricoseze si să n-o dea uitării politicianul de azi si de oriunde.
Momentul istoric 1989, marcat prin desfiintarea Cortinei de Fier dintre cele două sisteme politice si economice, aflate într-un război rece, nu a avut urmările scontate, în sensul libertătii de înnoire a structurilor din fostele tări comuniste, acestea devenind dependente de binefacerile Occidentuui si preluînd forme neadecvate de conducere si administrare a potentialului economic intern. Experimentul economic european trece printr-o criză de încredere în cadrul Uniunii Europene, în timp ce visul unor tări precum Ucraina, de a deveni membre ale acestei uniuni, e plătit cu pretul sângelui.
Lupta pentru suprematie pe această planetă se intensifică pe zi ce trece. A ceda a devenit sinonim cu a pierde, iar liderii lumii nu vor să renunte la Glorie. Terorizati si debusolati, oamenii caută punti de comunicare, din păcate întrerupte de războaie sângeroase. Între Moscova si Washington s-a asternut la un moment dat, o tăcere înfricosătoare. Comunicarea pe cale diplomatică nu se mai poartă ca altădată. Liderii europeni trăiesc cu teamă de prietenul dela Răsărit, pe când liderii tărilor satelite stau cu gura căscată, asteptând la o mană cerească, în vreme ce serifii din comunitătile tribale, aplică legea junglei.
Recenta vizită a Papei Francis în tări din Orientul Mijlociu, marcată de invitarea fără precedent a conducătorilor israelian si palestinian la Vatican, pentru a găsi prin rugăciune o solutie de convietuire pasnică între israelieni si palestinieni, a adus un plus de liniste si sperantă părtilor aflate într-un îndelungat si periculos conflict. Se pare că îndumnezeirea lumii a rămas unica sursă de mântuire a popoarelor de Duhul cel Rău, dar si unica sperantă de viată a omenirii.aflate între moartea adamică si viata vesnică. .
Wakefield Iunie, 2014.
|
George Băjenaru 6/18/2014 |
Contact: |
|
|
