- Sub zodia Luceafărului -
MIHAI EMINESCU ( 15 ian.1850 - 15 iunie 1889)
Luceafăr strălucind la apogeu
Precum o tortă din tumult de ape
El s-a ivit - si astfel va rămâne
Nesatiul dorului să ni-l adape
Din fagurii scripturilor române.
Născut din harul si simtirea noastră,
A împletit cununi de ritmuri , rime
Râvnind ca prin rostirea sa măiastră
Profundul nostru suflet să-l exprime.
Cu Eminescu-avem un sens sub soare,
Cu el vibrăm, cântăm, sperăm, iubim,
Îngemănati în grai, destin, visare
Cu versul său superb ne-mpodobim.
Căci el, trudind la cartea vietii noastre
Si-nnobilându-ne cu propriu-i eu,
Va dăinui de-a pururi printre astre,
Luceafăr strălucind la apogeu...
Viata, amorul, moartea*
"Omul când se naste zice A! si când
moare zice Mor! Toată vata lui se-nteme-
iază pe AMOR..." (Zicală din popor)
"Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere"
"Mai am un singur dor
În linistea seriii
Să mă lăsati să mor
La marginea mării."
(Mihai Eminescu)
Shakespeare, ca si Schopenhauer
Spun c-amorul e un dat,
Este puntea, cheia de-aur
Către sufletu-adorat.
Lumea scris-a noua filă
Cu Romeo, Julieta
Ce, cu tandra lor idilă,
Au înnobilat planeta.
Însă începutul, mărul
Fuseră-n Adam si Eva,
Căci în ei ne e izvorul
Si puterea, focul, seva.
Dumnezeu ne-a hărăzit
Legea inimii de-a fi
Prinsă-n jocul iscusit
De-a cunoaste si-a iubi.
Când fiinta mult visată
Îti apare-o dată-n cale
Un nesat se-aprinde-ndată
Dând imbold simtirii tale.
Inimile-adânc vibrează
Si-si transmit mesajul firii,
Chip cu chip se-ngemănează
Trăind farmecul iubirii...
...Dar adesea se întâmplă
Ca a dragostei plăcere
Să se schimbe-n văl de pâclă,
De tristete si durere.
Fără noimă, din păcate,
Creste oful lung, prelung,
Pe când inimii-nfocate
Plâns si lacrimi nu-i ajung...
*Titlul unei lucrări de Arthur Schopenhauer(1788-i860)
... Vraja, spiritul junetii
Cu -ale lor sublime-avânturi
Sunt salvarea, mana vietii
Preamărite-n ode, cânturi.
O, atuncea ti se pare
-În mirajul devenirii -
Că iubirea-i dor, ardoare
Si balsamul fericirii.
Si rostesti, sub dans de stele,
Ca-ntr-un imn de bucurie:
-Tu, minune-a vietii mele,
Sufltu-ti duios mă-mbie!...
...Ce-s amorul, viata, moartea?
Har, extaz si agonie -
Eminescu, sfidând soarta,
Le-a topit în Poezie...
Emin si Verona
"O,vin',odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasă,
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă:"
(Eminescu, "Luceafărul")
A fost o dragoste sublimă
Cum nu s-a mai văzut sub soare,
De care strună, vers se-animă
Cu-adâncă, dulce-nfiorare.
Emin veni spre Veronica
Ori ea spre el a cutezat?
Părea că-ndată, din nimica,
Iubirea lor s-a-nfiripat.
- Te stiu, te simt, te văd ades
În stihurile-ti, rând cu rând:
Tu esti demult al meu ales
Purtat în inimă si-n gând...
... O, tu, Veronă, scump odor
Ce îmi răsari minune-n cale,
Mi-aprinzi în suflet magic dor
Cu farmecul privirii tale.
Din taina lumii tale vii
Atât de tandră si frumoasă
Încât, ti-o jur, as vrea să-mi fii
De-a pururi muză si mireasă...
(Si fapt cu fapt se-adună-n lung,
Duios poem, într-adevăr,
Căci zeci de file nu ajung
A-l depăna de-a fir a păr)
... Eminul meu iubit, îti scriu
În vraja care m-a cuprins
Si-adorm cu tine-n vis, târziu...
Si lampa singură s-a stins...
S-a stins încet - Luceafăr blând
În noaptea care-l oropsea,
Iar ea, de dorul lui plângând,
Apuse-n lacrimi, ca o stea.
Sub teiul falnic, poleit
De soarele ce-l dezmierda,
Un crin superb a răsărit
Vegheat de-o galesă lalea...
Toronto ON
|
Ion Segărceanu 6/14/2014 |
Contact: |
|
|
