- Sub zodia Luceafãrului -
MIHAI EMINESCU ( 15 ian.1850 - 15 iunie 1889)
Luceafãr strãlucind la apogeu
Precum o tortã din tumult de ape
El s-a ivit - si astfel va rãmâne
Nesatiul dorului sã ni-l adape
Din fagurii scripturilor române.
Nãscut din harul si simtirea noastrã,
A împletit cununi de ritmuri , rime
Râvnind ca prin rostirea sa mãiastrã
Profundul nostru suflet sã-l exprime.
Cu Eminescu-avem un sens sub soare,
Cu el vibrãm, cântãm, sperãm, iubim,
Îngemãnati în grai, destin, visare
Cu versul sãu superb ne-mpodobim.
Cãci el, trudind la cartea vietii noastre
Si-nnobilându-ne cu propriu-i eu,
Va dãinui de-a pururi printre astre,
Luceafãr strãlucind la apogeu...
Viata, amorul, moartea*
"Omul când se naste zice A! si când
moare zice Mor! Toatã vata lui se-nteme-
iazã pe AMOR..." (Zicalã din popor)
"Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Cãci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere"
"Mai am un singur dor
În linistea seriii
Sã mã lãsati sã mor
La marginea mãrii."
(Mihai Eminescu)
Shakespeare, ca si Schopenhauer
Spun c-amorul e un dat,
Este puntea, cheia de-aur
Cãtre sufletu-adorat.
Lumea scris-a noua filã
Cu Romeo, Julieta
Ce, cu tandra lor idilã,
Au înnobilat planeta.
Însã începutul, mãrul
Fuserã-n Adam si Eva,
Cãci în ei ne e izvorul
Si puterea, focul, seva.
Dumnezeu ne-a hãrãzit
Legea inimii de-a fi
Prinsã-n jocul iscusit
De-a cunoaste si-a iubi.
Când fiinta mult visatã
Îti apare-o datã-n cale
Un nesat se-aprinde-ndatã
Dând imbold simtirii tale.
Inimile-adânc vibreazã
Si-si transmit mesajul firii,
Chip cu chip se-ngemãneazã
Trãind farmecul iubirii...
...Dar adesea se întâmplã
Ca a dragostei plãcere
Sã se schimbe-n vãl de pâclã,
De tristete si durere.
Fãrã noimã, din pãcate,
Creste oful lung, prelung,
Pe când inimii-nfocate
Plâns si lacrimi nu-i ajung...
*Titlul unei lucrãri de Arthur Schopenhauer(1788-i860)
... Vraja, spiritul junetii
Cu -ale lor sublime-avânturi
Sunt salvarea, mana vietii
Preamãrite-n ode, cânturi.
O, atuncea ti se pare
-În mirajul devenirii -
Cã iubirea-i dor, ardoare
Si balsamul fericirii.
Si rostesti, sub dans de stele,
Ca-ntr-un imn de bucurie:
-Tu, minune-a vietii mele,
Sufltu-ti duios mã-mbie!...
...Ce-s amorul, viata, moartea?
Har, extaz si agonie -
Eminescu, sfidând soarta,
Le-a topit în Poezie...
Emin si Verona
"O,vin',odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasã,
Eu sunt luceafãrul de sus,
Iar tu sã-mi fii mireasã:"
(Eminescu, "Luceafãrul")
A fost o dragoste sublimã
Cum nu s-a mai vãzut sub soare,
De care strunã, vers se-animã
Cu-adâncã, dulce-nfiorare.
Emin veni spre Veronica
Ori ea spre el a cutezat?
Pãrea cã-ndatã, din nimica,
Iubirea lor s-a-nfiripat.
- Te stiu, te simt, te vãd ades
În stihurile-ti, rând cu rând:
Tu esti demult al meu ales
Purtat în inimã si-n gând...
... O, tu, Veronã, scump odor
Ce îmi rãsari minune-n cale,
Mi-aprinzi în suflet magic dor
Cu farmecul privirii tale.
Din taina lumii tale vii
Atât de tandrã si frumoasã
Încât, ti-o jur, as vrea sã-mi fii
De-a pururi muzã si mireasã...
(Si fapt cu fapt se-adunã-n lung,
Duios poem, într-adevãr,
Cãci zeci de file nu ajung
A-l depãna de-a fir a pãr)
... Eminul meu iubit, îti scriu
În vraja care m-a cuprins
Si-adorm cu tine-n vis, târziu...
Si lampa singurã s-a stins...
S-a stins încet - Luceafãr blând
În noaptea care-l oropsea,
Iar ea, de dorul lui plângând,
Apuse-n lacrimi, ca o stea.
Sub teiul falnic, poleit
De soarele ce-l dezmierda,
Un crin superb a rãsãrit
Vegheat de-o galesã lalea...
Toronto ON
|
Ion Segãrceanu 6/14/2014 |
Contact: |
|
|
